negresa cu bujori

 

Jean Frédéric Bazille, La Négresse aux pivoines (1870)
Musée Fabre, Montpellier, France
(imprumutata pe termen lung de catre National Gallery of Australia)

In mare masura suntem victimele manipularii imagistice practicate de mass-media.
O manipulare incredibil de simpla, extrem de eficienta si, care, in destule cazuri, duce la atrofierea bunului obicei ca, din cand in cand, sa mai si gandim.

Poate ca unul din cliseele de care ne izbim cel mai des il reprezinta cel referitor la negri.
Spun negri, nu oameni de culoare, deoarece nu gasesc nimic peiorativ in apelativul de negru  sau  negresa.

Prin picturile postate in seria  „noblete neagra”  incerc sa largesc unghiul de perceptie asupra acestui subiect, in primul rand propriu-mi unghi de perceptie.

Jean Frédéric Bazille – Young Woman with Peonies, cca 1870
National Gallery of  Art, Washington, USA

Femeia neagra, in mai mare masura decat altii, a fost supusa distorsionarilor de tot felul cu scopul de a fi redusa la latura ei pur decorativa si sexuala.
Poate de aceea  cele doua tablouri ale lui Frederic Bazille iau prin surprindere.

Considerat unul din cele mai sofisticate tablouri realizate de acest artist mort prematur, „Negresa cu bujori”  a reintrat in atentia criticilor de arta si, pentru o perioada de timp, a fost stramutata din Franta in Australia.

Jean Frédéric Bazille (1841-1870) – pictor impresionist francez, prieten cu Monet, Renoir, Manet, Sisley si alti artisti ai vremii, pictor asupra caruia lucrarile lui Delacroix au exercitat o mare influenta, determinandu-l sa studieze  arta, face obiectul postarii de azi.
Bazille provenea dintr-o familie cu o foarte buna stare materiala iar parintii si-au dat acordul ca  sa se inscrie la academia de arta dar cu conditia ca in paralel sa studieze si medicina.

O caracteristica importanta a personalitatii sale a reprezentat-o generozitatea. El si-a ajutat financiar prietenii,  pictorii,  in perioada in care acestia au fost saraci, lipsiti de comenzi, fara atelier, neluati in seama de criticii si negustorii de arta ai vremii, convins fiind ca intr-o buna zi oamenii se vor  bate  pentru a intra in posesia lucrarilor lor.
A avut dreptate. La ora actuala panzele si acuarelele  lor se vad pe sume exorbitante.

In timpul razboiului franco-prusac se inroleaza in armata.
Avea sa moara intr-un atac armat pe 28 noiembrie 1870, inainte de a incheia trei decenii de viata.
In urma i-au ramas mai multe tablouri dintre care, eu personal, ii apreciez cel mai mult portretele, in special portretul facut lui Renoir.
Dar nici doamna foarte preocupata de a vedea viitorul  in cartile de joc  nu m-a lasat indiferenta.  Simt o anumita incordare in tabloul cu pricina.

Revin la cele doua variante ale  negresei cu bujori si la aerul ei preocupat,  incercand sa-i inteleg seriozitatea cu care aranjeaza florile, neindoindu-ma de faptul ca le-a cultivat cu drag.
Remarc o anumita austeritate a chipului, austeritate pe care Bazille a surprins-o in forma ei naturala, neincercand s-o indulceasca pentru a se incadra in normele estetice impuse la acea data.

Varianta expusa la Washington pare sa fie pictata anterior celei aflate in posesia Muzeului Fabre.  Are mai multa luminozitate iar personajul feminin priveste direct inspre privitor.
Ulterior Bazille a experimentat o pictura mai complexa, transpunand-o total pe negresa in lumea florilor ei, in acelasi timp accentuand aspectul decorativ al bujorilor scosi bine in evidenta pe fondul de culoare inchisa, dar in acelasi timp scosi in evidenta si de bluza simpla, unicolora.

 

 

Free website hit counter