negresa cu bujori

 



Jean Frédéric Bazille, La Négresse aux pivoines (1870)
Musée Fabre, Montpellier, France
(imprumutata pe termen lung de catre National Gallery of Australia)

In mare masura suntem victimele manipularii imagistice practicate de mass-media.
O manipulare incredibil de simpla, extrem de eficienta si, care, in destule cazuri, duce la atrofierea bunului obicei ca, din cand in cand, sa mai si gandim.

Poate ca unul din cliseele de care ne izbim cel mai des il reprezinta cel referitor la negri.
Spun negri, nu oameni de culoare, deoarece nu gasesc nimic peiorativ in apelativul de negru  sau  negresa.

Prin picturile postate in seria  „noblete neagra”  incerc sa largesc unghiul de perceptie asupra acestui subiect, in primul rand propriu-mi unghi de perceptie.

Bazille - Young Woman with Peonies 1870.jpg

Jean Frédéric BazilleYoung Woman with Peonies, cca 1870
National Gallery of  Art, Washington, USA

Femeia neagra, in mai mare masura decat altii, a fost supusa distorsionarilor de tot felul cu scopul de a fi redusa la latura ei pur decorativa si sexuala.
Poate de aceea  cele doua tablouri ale lui Frederic Bazille iau prin surprindere.

Considerat unul din cele mai sofisticate tablouri realizate de acest artist mort prematur, „Negresa cu bujori”  a reintrat in atentia criticilor de arta si, pentru o perioada de timp, a fost stramutata din Franta in Australia.

Jean Frédéric Bazille (1841-1870) – pictor impresionist francez, prieten cu Monet, Renoir, Manet, Sisley si alti artisti ai vremii, pictor asupra caruia lucrarile lui Delacroix au exercitat o mare influenta, determinandu-l sa studieze  arta, face obiectul postarii de azi.
Bazille provenea dintr-o familie cu o foarte buna stare materiala iar parintii si-au dat acordul ca  sa se inscrie la academia de arta dar cu conditia ca in paralel sa studieze si medicina.

O caracteristica importanta a personalitatii sale a reprezentat-o generozitatea. El si-a ajutat financiar prietenii,  pictorii,  in perioada in care acestia au fost saraci, lipsiti de comenzi, fara atelier, neluati in seama de criticii si negustorii de arta ai vremii, convins fiind ca intr-o buna zi oamenii se vor  bate  pentru a intra in posesia lucrarilor lor.
A avut dreptate. La ora actuala panzele si acuarelele  lor se vad pe sume exorbitante.

In timpul razboiului franco-prusac se inroleaza in armata.
Avea sa moara intr-un atac armat pe 28 noiembrie 1870, inainte de a incheia trei decenii de viata.
In urma i-au ramas mai multe tablouri dintre care, eu personal, ii apreciez cel mai mult portretele, in special portretul facut lui Renoir.
Dar nici doamna foarte preocupata de a vedea viitorul  in cartile de joc  nu m-a lasat indiferenta.  Simt o anumita incordare in tabloul cu pricina.

Revin la cele doua variante ale  negresei cu bujori si la aerul ei preocupat,  incercand sa-i inteleg seriozitatea cu care aranjeaza florile, neindoindu-ma de faptul ca le-a cultivat cu drag.
Remarc o anumita austeritate a chipului, austeritate pe care Bazille a surprins-o in forma ei naturala, neincercand s-o indulceasca pentru a se incadra in normele estetice impuse la acea data.

Varianta expusa la Washington pare sa fie pictata anterior celei aflate in posesia Muzeului Fabre.  Are mai multa luminozitate iar personajul feminin priveste direct inspre privitor.
Ulterior Bazille a experimentat o pictura mai complexa, transpunand-o total pe negresa in lumea florilor ei, in acelasi timp accentuand aspectul decorativ al bujorilor scosi bine in evidenta pe fondul de culoare inchisa, dar in acelasi timp scosi in evidenta si de bluza simpla, unicolora.

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „negresa cu bujori

  1. Pingback: Pictura și femeia lui Dali - ARTE @ Zinnaida » ARTE @ Zinnaida

  2. Interesant… mai ales ca nu am stiinta despre multe capodopere care pun un negru/negresa in centru!
    Nici eu nu vad nimic peiorativ in folosirea cuvintelor negru/negresa. Cred ca mai degraba adresarea cu ”om de culoare” este discriminatorie!

    Apreciază

  3. -X-, florile pictate asa, in compania calmei negrese arata foarte proaspăt și natural. Cred ca langa o femeie albă si imbracata a la 1865, de exemplu, ar fi aratat destul de strident. Bine, n-am spus o noutate, langa personajele exotice nimic nu pare strident, dovada tablourile lui Gauguin, cu femei de ciocolată langa savuros coloralele fructe tahitiene.

    Apreciază

    • Daca vei mai trece pe aici vei mai vedea picturi ce au ca personaje principale „oameni de culoare” :)

      Cred ca in comparatie cu tablourile lui Gauguin tocmai asta nedumireste la negresele lui Bazille: lipsa de exotism.
      Nu haine viu colorate, nu bijuterii masive, nu decoruri cu plante, fructe si pasari exotice, nu clasicele ‘scene’ de dansatoare, odalisca, sclava …

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s