talente feminine în epoca Qajară (2)

Dansatoare cu canari
miniatură din perioada Qajară, sec al XIX-lea
vândută de casa de licitații Sotheby

Pentru a păstra continuitatea în ceea ce privește miniaturile din perioada Qajară și reprezentarea talentelor feminine din acea perioadă, m-am gândit să postez imediat un alt text axat pe miniaturile ce reprezintă dansatoare, acrobate și contorsioniste – parte integrantă a vieții culturale din haremul șahilor Qajari.

În imaginea de deschidere a blogului este de remarcat atât reprezentarea grafică a ținutei dansatoarei cât și decorul marcat simetric de două vaze cu flori și patru păsări cântătoare identificate a fi canari cu coroană (Gloster Canary)
Și mai e ceva: soarele care apare în colțul din stânga sus. Această reprezentare feminină a soarelui este pusă în legătură cu mitul fertilității și Zeița Mamă.

Khorshid Khanum, adică Doamna Soarelui (în persană Khorshid înseamnă Soare și Khanum înseamnă Doamnă, aici însă cu sensul de Împărăteasă sau Zeiță), stă și la baza stemei de pe flamurile armatelor regilor ahemenizi, unde apare alături de leu – regele animalelor, și două săbii încrucișate.

Următoarea miniatură e foarte diferită de restul miniaturilor prezentate în continuare. Dansatoarea are o vestimentație mai simplă, compusă dintr-o fustă cu crinolină și o tunică cu broderie de mătase pe poale.

Dansatoare, pictor anonim iranian
perioada Mohammad Shah Qajar (1834-1848)
Shalva Amirashvili State Art Museum of Fine Art, Tbilisi
Georgian National Museum

În muzeele din Georgia (Gruzia) se află foarte multe opere de artă atât din perioada Qajară cât și din perioada Safavidă.
Reamintesc faptul că Georgia a făcut parte în integralitate din imperiul persan până în 1813, an în care a fost semnat Tratatul de Pace de la Golestan.
În urma acestui tratat survenit după războaiele ruso-persane, dinastia Qajară a convenit să cedeze Imperiului Țarist mai multe teritorii istorice: estul Georgiei, Daghestanul, nordul Armeniei și mai mult de jumătate din Azerbaijan.

Am ajuns acum la una din miniaturile preferate. Am omis să spun faptul că mie nu-mi place perioada Qajară în ansamblu, nici miniaturile acestei perioade, pe care le consider impregnate cu doze variabile de kitsch, dar am printre ele destule miniaturi care-mi plac.
Această miniatură însă e deosebită și prin faptul că e semnată în persană cu numele de Shirin Naqash. În limba persană Naqash înseamnă pictor iar Shirin reprezintă un nume feminin (Shirin înseamnă dulce).
Limba persană nu are genurile feminin și masculin, ceea ce face ca EL și EA să fie desemnați printr-un pronume unic, și anume OU/U, iar pentru fiecare profesie sau meserie să se utilizeze o formă unică de desemnare. În momentul în care se dorește a fi scos în evidență sexul persoanei se folosesc expresii care în traducere ar suna astfel: doamna negustor, femeia negustor, doamna doctor femeia doctor, doamna pictor, doamna sportiv, doamna bucătar, femeia jurnalist, doamna jurnalist, femeia polițist, doamna învățător, doamna ministru/femeia ministru, doamna inginer, femeia scriitor, femeia chirurg, femeia matematician, etc.

Acrobată în echilibru pe un pumnal
pictoriță: Shirin, cca 1830 -40

Și următoarea pictură i-a fost atribuită tot pictoriței Shirin, care, după cum se deduce din operele păstrate până azi, a avut o predilecție în a picta contorsioniste și acrobate.
Probabil că, într-un moment al reprezentației, contorsionista urma să ridice cu dinții mărul de deasupra, ca semn al măiestriei acrobatice.

Contorsionistă, perioada Fath Ali Shah Qajar (1797-1834)
Victoria and Albert Museum

Această miniatură, deși prezintă o acrobată, nu a fost realizată de Shirin. Nu trebuie să fii mare cunoscător de artă pentru a-ți da seama de asta. Stilul vestimentar este total diferit iar reprezentarea ochilor este mai expresivă.

Acrobată, miniatură Qajară, autor necunoscut

Miniatură prezentată în continuare e interesantă prin minuțiozitatea cu care redă piesele vestimentare.
De remarcat sunt și palmele dansatoarei, vopsite în roșu cu henna.

 

Fată dansând
pictor iranian, perioada Qajară, cca 1840

O dansatoare cu castaniete într-un decor cu un vas cu pere. Perele apar în mai multe miniaturi ale epocii respective, interpretate de unii critici drept un simbol al fertilității masculine.
În mitologia persană rodia reprezintă simbolul fertilității feminine iar mărul simbolul sănătății trupești.


Dansatoare cu castaniete, perioada Qajară

Din nou o dansatoare cu o costumație foarte elaborată, și din nou la muzeul din Tbilisi. Este absolut evidentă asemănarea cu un alt tablou, prezentat de mine în postarea anterioară, aflat în posesia Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg. Fără nici o discuție e vorba de unul și același pictor.

Dansatoare cu castaniete
pictor anonim, prima parte a sec al XIX-lea
Shalva Amirashvili State Art Museum of Fine Art, Tbilisi
Georgian National Museum

Următoarele două miniaturi le-am ales tocmai pentru a exemplifica mai bine opulența vestimentației din perioada Qajară, la curteni și aristocrație mă refer, bineînțeles.

Dansatoare cu castaniete din perioada Qajară

Deci, după cum punctam și în postarea anterioară, se foloseau ornamente din perle, pietre semiprețioase cum ar fi turcoazele/peruzelele și agatele, mărgeanul, sideful, fildeșul, firele aurii și argintii, ciucurii, fireturile, găitanele, broderiile în relief  pe manșete, umeri și piept, cingătorile sofisticate și încălțămintea frumos decorată.
Ca materiale se utiliza mătasea, brocartul, catifeaua și voalul.

Dannsatoare cu zill (castaniete) din perioada qajară

La Muzeul de Artă din Shiraz sunt expuse mai multe tablouri și miniaturi din perioada Qajară, printre care există și unul ce reprezintă o dansatoare.

Dansatoare din perioada Qajară
autor anonim, prima parte a sec al XIX-lea
Muzeul de Artă din Shiraz, Iran

Fusta este absolut superbă, cu motive decorative clasice persane utilizate pe larg în designul mozaicurilor. Dansatoarea are palmele vopsite cu henna de culoare stacojie.

Următoarea miniatură e interesantă prin transparența fustei și a modelului de pantaloni purtați sub fustă. Arată exact ca niște colați moderni :)
Scuze pentru limbaj și termenii folosiți pentru comparație, dar eu nu sunt critic de artă, iar acest fapt îmi dă o mare libertate de exprimare/limbaj.

Dansatoare, perioada Qajară, începul sec XX
semnată Hossein
vândută de casa de licitații Sotheby

Costumația îmi sugerează faptul că respectiva dansatoare execută un dans de origine arabă denumit în Iran cu termenul de dans bandari (în traducere Bandar înseamnă port), referirea fiind la porturile din Golful Persic, orașe portuare cu minorități etnice de origine arabă.

Contorsionista cu păun îmi pare a fi realizată de cineva din cercul lui Shirin, sau poate chiar de dânsa în perioada de început.

Contorsionista cu păun
pictor necunoscut, cca 1820-30
Belinzona, Archives Cartonales du Tessin

Pentru încheiere am ales trei videoclipuri pentru a ilustra elementele de dans tradițional iranian. Din păcate, clipurile video de pe internet prezintă cu precădere dansuri puternic „manelizate”, vulgarizate, deoarece acest gen de clipuri primesc mai multe inimioare și au mai multe vizualizări, distribuiri și promovări.

Dansurile clasice persane erau destinate aristocrației Qajare, elitelor intelectuale și cunoscătorilor. Ele nu trebuie confundate cu dansurile tradiționale persane, specifice fiecărei zone geografic sau grup etnic din componența statului iranian.
Dansurile clasice au la bază dansurile ritualice zoroastriene din perioada anterioară islamului și se consideră că transmit o doză de sacralitate, pe lângă grație și gingășie.

Dans clasic din perioada Qajară interpretat de Apsara
spectacol live (Polonia)

Am ales și un videoclip cu un dans ritualic legat de No Rouz (Anul Nou iranian ce se sărbătorește pe 21 martie – echinocțiul de primăvară). Este cea mai veche și importantă sărbătoare pre-islamică care s-a păstrat și după islamizarea Persiei.

 

Academia de Dansuri Orientale Layali, Suedia

Vă invit în final să vizionați o scurtă istorie a dansului feminin iranian/persan prezentată de Farima Berenji – etnolog, coregraf, profesoară de dans și maestră a dansului clasic persan/iranian.

 

4 gânduri despre “talente feminine în epoca Qajară (2)

  1. Inca nu am apucat sa ma uit la filmulete. Tu vorbesti ca o experta, eu doar admir imaginile. Sunt cumva ciudate, ceea ce poate fi firesc, pe miniaturi. Apropo, imaginile sunt apropiate de real ca dimensiuni? Daca ai spus, scuze, nu m-am prins. Mie mi se par fabuloase anumite detalii. Merita studiate un pic.
    Multumesc pentru o noua serie tare frumoasa si cu detalii necunoscute mie.
    Toate cele bune, Exergy!❤️😘

    Apreciază

    1. „Expertiza” mea se ridică la nivelul unui privitor și al unui auditor.

      Unele tablouri prezintă personajele aproape în mărime naturală.
      Palatele și reședințele nobilimii, sau chiar a familiilor înstărite, aveau o arhitectură specială cu nișe în formă de ogivă în care erau introduse picturi pe diferite subiecte pentru a decora saloanele.

      Alte tablouri au dimensiuni mai mici sau chiar foarte mici (aproximativ format A4).
      Multe din miniaturile epocii Qajare se regăsesc pe obiecte din lemn lăcuit (cutii de bijuterii, penare cu ustensile pentru caligrafi, oglinzi cu mâner, coperți decorative de cărți și albume, etc) sau pe obiecte din porțelan ( broșe, sfeșnice, oglinzi cu mâner, măsuțe pentru servit ceaiul, veselă de lux, ceainice decorative, etc).

      Voi vorbi într-o zi și despre miniaturile iraniene atipice, indiferent de perioada istorică, executate pe lemn lăcuit, porțelan, faianță, sticlă sau textile.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.