24 februarie 2022 – Aeroportul Internațional Istanbul
În urmă cu un an, fix în ziua de 24 februarie, dimineața în jur de ora unu, aterizam pe aeroportul din Istanbul.
Noul aeroport este imens, în comparație cu cel din Otopeni, și străbătând distanța kilometrică de la poarta estică – unde a aterizat avionul de la Teheran, pentru a ajunge la porțile vestice – ca să mă îmbarc spre București, m-am oprit în zona comercială pentru a vedea dacă s-au afișat informațiile referitoare la chek-in -ul zborului care mă interesa.
Primul lucru ce mi-a atras atenția a fost acela că toate zborurile spre Ucraina erau anulate.
Absolut toate … spre Kiev și Harkov, spre Lvov și Odesa ….
Știam despre tensiunile dintre Rusia și Ucraina, și deși presa din România nu vorbise în ultimele două săptămâni despre iminența unui atac din partea Rusiei, căci urmărisem știrile chiar și din Iran și nimic nu dădea de înțeles că ar putea urma o nenorocire, fix cu cinci zile înainte am fost surprinsă de un telefon de acasă care mă sfătuia să mă întorc cât mai repede în țară.
Explicațiile cu avioanele românești, care survolau frecvent orașul și zona de graniță, uneori chiar și de cinci ori pe zi, până pe fâșie, m-au făcut să zâmbesc.
Mă bazam pe un soi de fler, care nu a dat greș în ceea ce privește povestea cu Covidul, și eram convinsă că Putin nu va ataca nici o țară, fiind conștient că războiul este un eveniment pe care noi, europenii acestui mileniu, îl asociem cu țările asiatice, cu dictaturile din America Latină sau cu guvernele de tip tribal din Africa.
Sora mea îmi vorbea de iminența unui atac, căci tot orașul nu vorbea decât despre asta, iar eu râdeam și o contraziceam, zicându-i să nu se mai ia după aceste scenarii fanteziste.
Dar nu era vorba doar de avioanele armatei române ce se plimbau mai mult ca niciodată peste oraș, ci și informațiile venite din vamă. Oamenii de acolo erau foști colegi de școală, vecini, cunoștințe bune – pe care îi știam de o viață.
La noi în oraș, cu cel puțin trei zile înainte de a fi atacată Ucraina, a început exodul ucrainenilor. Al celor cu foarte mulți bani, în special.
Parcările din oraș deveniseră pline de mărci scumpe de automobile iar cei de la Lidl rămăseseră fără produsele de lux, care, în mod uzual, se vindeau mult mai greu populației autohtone.
Asta se întâmpla înainte de începerea războiului.
Și totuși, acolo, în aeroport, la ora două dimineața nimeni nu vorbea clar de un atac cu rachete, de un bombardament, de orice …
Așa că, am fost convinsă că e o prevedere generată de o alarmă falsă, și că, după câteva ore, sau cel mult o zi, zborurile spre Ucraina vor reintra în normal.
În concluzie, fără prea mult stres, am pășit într-un spațiu central, situat între branduri celebre ca Hermes, Vuitton, Bvlgari, unde am remarcat mai multe tablouri de mari dimensiuni.
Era vorba de o expoziție extrem de interesantă, prin tehnica realizării operelor de artă dar și prin mesajul transmis.
Deniz Sağdıç – Tablou realizat din deșeuri/componente electronice
Deniz Sağdıç este o artistă din Turcia care a inaugurat pe 12 ianuarie 2022 o expoziție inedită, amplasând în zona comercială a Aeroportului Internațional din Istanbul o serie de tablouri realizate din diverse deșeuri adunate de personalul de curățenie al aeroportului.
Expoziția avea un nume sugestiv : ”0” Zero Point.
Deniz Sağdıç – tablou din expoziția Zero Point
Pentru a realiza cele 20 de tablouri de mari dimensiuni, ce reprezintă fizionomiile a 20 de etnii care tranzitează frecvent aeroportul, artista plastică a folosit ambalaje din plastic; piese electronice de la diverse echipamente abandonate în aeroport; bilete de avion; plicuri diverse; haine abandonate sau uitate în aeroport; cabluri electrice; petice obținute din denim; pliante și reviste; pungi din plastic; nasturi colorați; fermoare; pahare de unică folosință; capace de la sticlele cu răcoritoare; uniforme vechi ale personalului din aeroport, etc.
Deniz Sağdıç – tablou din expoziția Zero Point
Deniz Sağdıç a reușit cu succes să adauge valoare estetică celor mai banale deșeuri. Următorul tablou, realizat din cabluri electrice și sârme, reprezintă doar unul dintre multele exemple.
Deniz Sağdıç – Tablou realizat din cabluri electrice
Am pus și câteva imagini de ansamblu, pentru a putea aproxima dimensiunile geometrice ale tablourilor în raport cu spațiul expozițional creat ad-hoc în aeroport.
Deniz Sağdıç – expoziția Zero Point
Deniz Sağdıç – Tablou realizat din plicuri colorate
Chipurile sunt foarte expresive, cu ochi vii, care parcă încearcă să-ți capteze privirea și să stabilească un contact vizual – de la om la om.
Deniz Sağdıç – Tablou realizat din deșeuri textile
Deniz Sağdıç – tablou din expoziția Zero Point
Fotografiile le-am făcut cu un vechi aparat Samsung, pe care îl iau cu mine oriunde mă duc, dar din cauza oboselii nu am modificat setările pentru spațiile cu lumină artificială, de unde și calitatea slabă a imaginilor. Din păcate nu au valoare artistică, doar una documentar – sentimentală …
Deniz Sağdıç – Tablou realizat din capacele sticlelor de răcoritoare și apă
Deniz Sağdıç – Tablouri din expoziția Zero Point, 2022
Dimineața, în jur de ora șapte, am trecut de chek-in. Din sala de așteptare, înainte de a fi conduși la avion, am făcut această fotografie. Cerul plumburiu și ploaia rece de afară parcă prevesteau evenimentele rele ce aveau să vină în cascadă peste lumea europeană.
Nu am obiceiul să fac fotografii din avion, am încercat și nu mi-au ieșit bine, dar ploaia ce se scurgea pe geam atingea undeva în mine o coardă romantică.
Atunci când am aterizat la Otopeni am avut grijă să completez on line stupidele acelea de formulare pentru întoarcerea din călătorie, pe care dacă nu le completai, sau nu puteai să faci dovada că le-ai completat, te trezeai și cu o amendă.
Am avut surpriza să nu-mi lucreze datele mobile. Acolo, pe holul aeroportului, am prins un tip îmbrăcat în haine militare și i-am zis problema.
El mi-a spus să folosesc Wi-Fi-ul aeroportului din cauză că, din motive de securitate, în zona aeroportului, nu se poate folosi internetul prin date mobile
Văzând că am o problemă în recepționarea mesajului a adăugat sec : Rusia a atacat Ucraina.
Chiar și după ce auzisem știrea, mi se părea imposibil. Mi se părea prostesc faptul ca o țară europeană să declare război, să atace o altă țară.
Câteva zile după aceea, în timp ce descărcam fotografiile pe laptop, am realizat că titlul expoziției din aeroport căpăta pentru mine o altă semnificație.
”0” Zero Point … Punctul zero. Punctul din care va începe o nouă eră.
Punctul în care Europa se va spăla de entropie și va încerca să se restructureze pe baze șubrede, și dincolo de toată agitația creată de eveniment, exact ca și în cazul precedent (cu pandemia), se vor regrupa în mare viteză batalioane de afaceriști și industriași cu scopul de a profita înmiit de toată nenorocirea.
Punctul zero … punctul în care oamenii simpli, asemenea deșeurilor și lucrurilor abandonate în aeroporturi, vor fi folosiți în tablouri sociale noi, după reguli noi, aranjați acolo de „artiști” ce bântuie ca strigoii pe diverse culoare politice.
Mi-am amintit de profesorul de Economie Politică din facultate, în perioada anterioară lui 1989, care ne explica tot felul de teorii, scenarii și idei fanteziste, de ne miram toți cum de nu l-au dat comuniștii afară din facultate.
El ne spunea că războaiele au constituit, și vor constitui și în viitor, evenimente absolut necesare în dezvoltarea economică, în evoluția societăților umane și a organizațiilor statale.
Dânsul afirmă că, fără războaie, omenirea ar fi fost și azi undeva la stadiul de maimuță, și că toate marile invenții sau materiale performante pe care le folosim la ora actuală, inclusiv în bucătărie, au fost inițial concepute și fabricate pentru industria militară … și că banalul Teflon, un material strategic la începutul secolului XX, a fost folosit prima oară pentru garniturile de etanșare ale primului reactor nuclear.
Rezonanțe Imposibile 