Imi place sa calatoresc, si, indiferent de meridianul pe care imi plimb pasii, niciodata nu ma plictisesc.
In general urmaresc oamenii, analizez fizionomiile si modul in care gesticuleaza.
Foarte rar mi se intimpla sa citesc ceva.
Cind sala de asteptare, peronul sau terminalul se golesc de calatori, si nu mai am pe cine lua in colimator, deschid celularul si trec in revista imaginile mele preferate.
Le stiu pe de rost insa mi-am facut un obicei in a le urmari pe display-ul telefonului.
Fara nici o ordine anume am ingramadit tot felul de imagini : peisaje, instantanee din orase, monumente istorice, opere de arta, toate din Romania, alte opere de arta ce imi plac si citeva imagini mai speciale de care ma leaga anumite ginduri.
Cu un simplu click o asez pe Doamna cu Hermina a lui Leonardo pe scarile cazinoului din Constanta, Terapeutul lui Magritte este trimis sa contemple albastrul de Voronet, Muza Adormita a lui Brancusi viseaza intr-un peisaj cu ceata pictat de Isaac Levitan, fata din Maramures, cu zgardan din margele colorate, priveste zapacita formele geometrice concepute de Vasarely, prin fata Ateneului se plimba van Gogh cu o palarie de pai pe cap, in curtea castelului Bran italianul Giorgione se simte ca la el acasa, Fata cu turban a lui Vermeer se odihneste pe o banca in Cismigiu, uratorii cu plugusor si zurgalai fac galagie in camera in care jucatorii de zaruri il asteapta pe Georges de La Tour, prin viile de la Cotnari se plimba indragostitii lui Gockel, obcinile par sa duca direct intr-un sat pictat de Chagall, Sofitelul e pregatit sa ii primeasca pe Dali si Picasso, prin Copou trece trasura printesei Lopukhina, Astronomul lui Gerard Dou priveste cerul instelat de la o fereastra a castelului Peles, sunetele contrastante ale lui Kandinsky se amortizeaza pe luciul Dunarii, … iar Einstein-ul lui Andy Warhol ramine nedumerit in fata unei imagini in verde, pe care, desi o vede, nu o intelege …
…
Cum a zburat timpul!
Ne-am asezat pe locurile noastre gata sa purcedem intr-o noua calatorie.
In citeva minute am parasit Isfahanul. Incet si sigur ne indreptam spre unul din orasele desertului.
Filmam cum se derula peisajul fara sa mai fiu atenta la ce se intimpla in jur.
Zgomotele nu mai razbateau pina la urechea mea.
Intrasem parca sub un imens clopot de liniste. Acolo eram doar eu si gindurile mele …
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
