a refugee girl

 

Cu sora ei ați făcut deja cunoștință. Ambele cu ochi atât de expresivi ;)
https://exergy33.wordpress.com/2017/08/17/o-lume-noua/

Anunțuri

adâncime

 

Mă fascineaza adâncimea cu care privesc copiii lumea din jur … oamenii, lucrurile, evenimentele ;)

o lume nouă

O lume nouă … fără bombe, rachete, trupe militare, tancuri și alarme aeriene.
Singurul lucru care-i captează atenția e trupa multicoloră cu marionete uriașe Light Dancers din Spania, una din trupele participante la festivalul B-Fit in the Street (ediția 2017).

atenția micului spectator (1)


(Piața Universității, B-FIT 2017 … a good play to stay ;) )
…………………………………………………………………………………….

Ați observat cu câtă atenție se uită cei mici la lumea din jur, la tot ce se întâmplă, la felul în care vorbesc și gesticulează cei mari ?
Bineînțeles că ați observat ;)
Prin aceste fotografii pe care încerc să le organizez într-un nou thread doresc doar să vă readuc aminte.
Multe din fotografiile captate la diverse evenimente culturale (teatru stradal, Muzeul Satului, Teatrul Masca, Parcul Herăstrău, Parcul IOR, Lipscani, Piața Universității, Parcul Cișmigiu, Piața Constituției, etc) nu au o valoare artistică comensurabilă în pixeli, luminozitate, claritate, lipsa noise-ului,  focalizare sau încadrare. Sunt conștientă de toate lipsurile ;)
Dar cu toate astea le voi posta pe blog deoarece chipurile acestor copii spun multe … dincolo de divergențele de ordin tehnic fără de sfârșit cărora le cad deseori pradă fotografii …
Ideea subiectui mi-a încolțit pentru prima oară în minte în momentul în care am fotografiat o micuță cochetă fascinată de dansatorii bistrițeni.

fascinație

october-last-days-3

M-am gândit că aceasta reprezintă o alegere bună pentru începutul de an, nu numai din punct de vedere imagistic cât mai ales datorită sentimentelor pe care le inspiră.
Portretul a fost realizat într-o zi de sfârșit de octombrie, la Muzeul Satului, cu ocazia Târgului de Toamnă.

Fetița stătea pe umerii unui bărbat bine făcut, probabil tatăl, și privea fascinată grupurile de dansatori în straie populare ce se roteau în ritmul muzicii.
Aproape că nu răsufla cu ochii ațintiți pe poalele albe ce se umflau și se ridicau în timpul dansului peste picioarele fetelor, capatând forme de clopot, sau la penele prinse pe pălăriile înalte din paie ale băieților.
Era atât de prinsă de ce se întâmpla pe scena improvizată și atât de detașată de lumea reală încât dacă s-ar fi oprit brusc muzica cred că ar fi rămas secunde bune în lumea ei magică.

Pe mine una recunosc că m-a cucerit prin aerul serios ce contrasta cu îmbrăcămintea de copil și felul cum se potriveau coloristic toate pe fundalul toamnei.