Domnița Nanu

Eustațiu Stoenescu – Portretul Domniței Nanu
*

Tabloul pe care tocmai îl priviți s-a vândut la o licitație contra sumei de 15 000 €.
Mie personal mi se pare prea puțin dacă mă raportez la ceea ce reușeste să transmită în mod efectiv acest portret și nu la notorietatea pierdută în volbura timpului a celui care l-a pictat.

Eustațiu Stonenescu nu reprezintă un nume cunoscut în rândurile publicului larg deși în perioada interbelică, mai precis anii ’30, a fost considerat în cercurile pariziene drept cel mai cunoscut pictor român în viață.
Eu l-am remarcat la Muzeul Național de Artă din București datorită portretului realizat arhitectei Henriette Delavrancea-Gibory, fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea.

O primă întrebare ar suna cam asa: Cine e Eustațiu Stoenescu?

Eustațiu Stoenescu (1884-1957) a fost un pictor român ce stăpânea foarte bine tehnica portretului. Un pictor înzestrat dar, după aprecierile criticului Pavel Șușară, o figură artistică rece.

„Figură artistică rece, complet neimplicată din punct de vedere afectiv, Eustaţiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare şi este prezent la orice formă de apel pentru că, în esenţă, este absent într-un mod superior. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale şi nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. însă tocmai din pricina acestei neutralităţi, ajutat şi de o manualitate ieşită din comun, el a ajuns un pictor oficial, şi în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu o mare influenţă publică, şi în sensul larg al cuvîntului, în speţă exponent al unui spirit confortabil, corect şi previzibil, care nu pune nici o problemă incomodă şi rezolvă totul cu acea iluzie a siguranţei şi a stabilităţii care, pe bună dreptate, este percepută mereu ca o maximă garanţie.”

Examenul de admitere la Academia Julian îl va trece cu pictorul academic Bouguereau, iar apoi, în atelierul profesorului Jean-Paul Laurens, va deveni coleg cu alți viiitori pictori români : Steriadi, Ressu, Mutzner, Dărăscu …

La Paris se împrietenește cu Auguste Rodin și Constantin Brancuși, acesta din umă realizându-i un bust fiului său, Daniel Stoenescu, bust din păcate pierdut.

Eustațiu Stoenescu devine cunoscut datorita portretelor realizate diverselor persoane importante ale epocii sale sau ale unora din ceea ce poartă numele generic de „crema societății”.
Portretul Domniței Nanu cred că se încadrează în această categorie, Domnița fiind numele de botez al personajului feminin.

O a doua întrebare se impune de la sine : Cine a fost Domnița Nanu?

Nu aș putea spune exact cine a fost, căci, deși am răscolit netul, nu am găsit informații relevante. E posibil să fi fost înrudită cu Al. Nanu de la Teatrul de Operă din Craiova, însă nu am certitudinea că ar fi fost așa.
Ceea ce vreau să spun în această postare se rezumă la pictura în sine, la personajul ce pare să se întrupeze din negura timpului, la acea distincție ce vine din interiorul ființei și nu are de-a face cu vestimentația (aproape invizibilă), bijuteriile (total inexistente) sau decorul luxos în care sunt de obicei pictate doamnele din înalta societate.

Domnița Nanu îmi lasă impresia unei femei istețe, poate că și datorită privirii ei de vulpiță ;), dar nu o istețime sau o șiretenie pusă în slujba maleficului.
În același timp îmi lasă impresia unei femei puțin distantă dar nu intangibilă.

Am remarcat o oarece asemanare cu câteva din tablourile unui pictor american despre care am vorbit mai demult, Robert Henri (1884-1925).
Nu am de unde să știu dacă Stoenescu avea cunoștință de lucrările lui Robert Henri dar știu că dânsul va emigra în America și se va stabili la New York, oraș în care se va sfârși din viață pe 13 septembrie 1957.
Un lucru e cert, Robert Henri mărturisea că Frans Hals reprezintă pictorul său preferat, dar nu e imposibil nici ca Eustatiu Stoenescu să fi fost influențat de acest pictor olandez … de unde și anumite asemănări în portretele realizate de cei doi.

La Muzeul de Artă din Craiova, orașul natal al pictorului, pot fi văzute mai multe tablouri.
Vă invit să le priviți.

Anunțuri

pe urmele unui tablou … completări


Josef August Schoefft, Principesa Pulcheria Ghica – Blaremberg (cca 1834-35)

*

Exact cu un an în urmă, în martie 2014, porneam pe urmele unui tablou. În acea postare dădusem câteva detalii despre personajul tabloului dar și despre autorul lui.

Era vorba de Principesa Pulcheria Ghica (Ghika) – sora domnitorilor Grigore al V-lea Ghica si Alexandru D. Ghica, căsătorită cu generalul Nicolae Mavros și apoi cu contele Vladimir Moret de Blaremberg.

Pulcheria Ghica (Ghika), alintată Profirița, va deveni bunica Monseniorului Vladimir Ghika.
Autorul unuia din tablourile luate în discuție, după cum indicau referințele românești, se numea Joseph August Schoefft (1775-1850).
Cea de-a doua pictura prezenta o doamnă în ținută de gală pe care eu o vedeam tot ca pe  principesa Pucheria Ghica ;)
Între timp am descoperit detalii inedite vizavi de subiectul abordat.

Deci iată ce am citit pe situl lui Boris Wilnitsky, posesorul galeriei de artă care a scos la vânzare două portrete identificate ca fiind ale prințesei Pulcheria Ghica (1800 – 1879) și contelui Vladimir Moret de Blaremberg. Totodată admit posibilitatea ca acel tablou aflat în posesia Muzeului de Artă din Târgoviște să fi fost atribuit în mod eronat lui Schoefft – tatăl.

„We add that both portraits from 1836 are works not by our Josef August Schoefft (as they are erroneously presented in Art Museum of Targoviste, Romania), but by his (much more skilled!) son, Theodor August Schoefft (1809-1888). Both artists signed identicaly, but one can distinguish their works – works of father (our case) are more naive as that of his son (academical (!) artist). Modern Romanian art historians say Josef August Schoefft appeared in Wallachia earliest in 1835. As we see now (on base of our portraits) he came to this region one-two years before (sitter’s aide’s aiguillettes were introduced in Wallachia only in 1834, and we suppose these portraits were made just thereafter). And 1835 (as we are convinced) is the date of first appearance in Wallachia of his son, Theodor August.”

Posesorul galeriei îi mulțumește domnului Sorin Iftimi de la Muzeul Național Moldova din Iași pentru contribuția adusă la identificarea personajelor reprezentate în cele doua portrete.

*


*

Țin minte că în momentul postării, printr-un comentariu, Sorin Iftimi îmi atrăgea atenția că simpla impresie nu poate sta la baza identificării unui personaj.
Eu mă hazardasem în a construi o ipoteză doar pe bază intuitivă și mi se părea evident că portretul doamnei în galben prezentat la expoziția de la Palatul Cotroceni o înfățișează tot pe prințesa Pulcheria Ghica.
Între timp au apărut cele două portrete în galeria lui Boris Wilnitsky … și am strigat Evrika !

Descoperisem elementul comun, elementul ce-mi confirma faptul că intuiția nu mă înșelase: setul de bijuterii cu smaralde masive purtat de personajele zugrăvite în ambele opere de artă !
*


Joseph August Schoefft
, Portret de femeie
Muzeul Județean de Artă “Ion Ionescu Quintus” – Ploiești
*

ghici cine a studiat cu Fantin-Latour ?

 


Henri Fantin-Latour, Portrait of Eva Callimachi-Catargi (1881)

Kröller-Müller Museum, Netherlands
*

Cum se întâmplă deseori … cauți una și dai de alta!
E exact ceea ce mi s-a intamplat mie în urmă cu puțină vreme. Cautand informatii despre familia Mavrogheni am descoperit portretul Evei Callimachi – Catargi si, impreuna cu el, o alta poveste despre descendenta unor mari familii boieresti care, datorita funcției tatalui ei, a avut șansa să traiasca la Paris.

Tabloul de deschidere al blogului se afla in posesia Muzeului Kröller-Müller din Olanda si a fost realizat de pictorul francez Herri Fantin-Latour.

Ignace Henri Jean Théodore Fantin-Latour (1836-1904) – pictor francez cunoscut in primul rand datorita portretelor unor importante personalitati din viata artistica pariziana, sau din clasa de sus a societatii, dar si a naturilor moarte sau a unor picturi florale atent realizate.
Pentru mine Fantin-Latour a devenit brusc important datorita unor lucrari in care apare personajul despre care mi-am propus sa vorbesc azi :)

O placuta surpriză, trebuie sa recunosc, la vederea acestui portret al unei tinere mlădioase, cu ochi umbroși si o ținută elegantă, deloc ostentativă.
Am fost curioasa sa descopar mai multe despre aceasta veritabila urmasa a Evei si ma bucur ca am m-am decis sa rascolesc netul pentru a afla mai multe.
Asa am decoperit ca Eva Callimachi – Catargi a fost fiica diplomatului Nicolae Catargiu – Calimachi (Catargi – Calimaki), dar in plus de asta am descoperit si alte amanunte interesante.

Nicolae Catargiu – Calimachi (pastrez grafia cu un singur „l” data in sursele de informare din limba romana) a fost un cunoscut diplomat, in doua randuri ministru de externe, agent diplomatic la Paris si ministru plenipotențiar la Londra.
Cu studii facute la Iasi si apoi la Paris, tânărul Nicolae Catargiu-Calimachi (1830 -1882) capata o viziune ampla asupra evenimentelor sociale si a situatiei politice din tarile europene.
A fost fiul logofătului Ştefan Catargiu, unul din cei trei caimacami moldoveni din perioada precedentă unirii Principatelor (octombrie 1855-5 ianuarie 1859) şi al Ruxandrei Calimachi, care a insistat ca el să poarte şi numele marii familii din care ea făcuse parte.

Tinand cont de aceste detalii cred ca nu gresesc foarte mult daca afirm ca si fiica sa a primit o buna educatie ce i-a permis sa frecventeze cercurile elitei pariziene.

Dar aceasta domniță de pe plaiuri moldave mai are ceva in plus: talentul la desen :)
Adevarata surpriză a constituit-o o alta lucrare a pictorului in care Eva Callimachi – Catargi, alaturi de Louise Riesener, apare ca eleva in atelierul pictorului francez.
Louise Riesener a fost fiica lui Léon Riesener, un pictor romantic mai putin cunoscut si verișor al lui Delacroix.
*


Henri Fantin-Latour, Les dessinatrices (1879)

Kröller-Müller Museum, Netherlands
*

Dupa acest studiu in creta pe hârtie a fost executat ulterior tabloul cu titlul „Lecție de desen în atelier” expus la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Bruxelles.
*


Henri Fantin – Latour, Drawing lesson in the workshop (1879)

Royal Museum of Fine Arts, Brussels, Belgium
Eva Callimachi – Catargi (standing) and Louise Riesener (on chair)
*

Acestea fiind spuse vă las să meditați pe tema subiectului și, de ce nu, vă invit să (re)citiți postarea dedicată unei prințese moldovence ce a trăit deasemeni la Paris și a devenit muza și soția unui pictor francez renumit în epoca sa !

 

ce-i datorează Ludovic al XV-lea lui Ieremia Movilă ?

maria-potocki-firlej-mohylanka-daughter-of-Ieremia-Movila-25.jpg

autor necunoscut – Maria Potocki Firlej – Mohylanka
(cea de a doua fiica a domnitorului Ieremia Movilă)
*

Astazi va voi prezenta inca o Movileancă amintindu-va totodată că in urma cu ceva vreme am povestit despre Raina Chiajna – fiica cea mare a domnitorului Ieremia Movilă.

Maria, cea de-a doua fiică a domnitorului Moldovei, s-a nascut probabil pe la inceputul anilor ’90 ai secolului al XVI-lea si a trait o viata lunga si imbelsugată însă nu lipsită de zbucium.
Unicul portret care o infatiseaza, si prezentat in monografia ingrijita de Wladislaw Lozinski, a fost realizat de un pictor necunoscut. La acea data Maria avea aproximativ cincizeci de ani.
Nu am reusit sa gasesc pe net varianta color a portretului, doar una scanata introdusa intr-un studiu in polona, dar tin minte ca intr-un articol scris de Nicolae Iorga se facea precizarea ca rochia e de culoare galbena, un galben in nuanta aurului patinat.

Maria a fost casatorita in doua randuri cu inalti demnitari polonezi si a daruit Poloniei mai multi copii si nepoti, din care un nepot va deveni rege.

Intr-o lucrare publicata in perioada anilor 1641-1645 si intitulata Orbis Polonus, Simion Okolski prezinta pe larg familia Movilestilor.
El o descria astfel pe Maria: ” a fost frumoasa precum Venus si foarte bine educata”.

Alte date biografice au iesit la iveala dintr-un document (zapys din 1648) recent descoperit la Biblioteca Kornicka Polskiej Academii Nauk.

Nicu Gane, probabil inspirandu-se tot din acest unic portret, o descrie astfel pe Maria Mohylanka Firleowa, Voievodesa de Sandomir : „o femeie cu trasaturi regulate, cu ochi negri, imbracata intr-o rochie de matase cu flori, gulerul si manecile din blana si o podoaba de margaritare in păr.”

Maria Mohylanka a fost casatorita de doua ori, asa cum spuneam in deschiderea blogului.
Prima casatorie a fost cu Stanislaw ( Stefan) Potocki (1568-1631), voievod de Broclaw, general al Podoliei, staroste de Felin si Lityn, conte de Pilowa si ulterior conțopist regal.

Casatoria a avut loc in 1606 si doresc sa precizez ca mireasa avea doar paisprezece cinsprezece ani si era cu douazeci si trei de ani mai tanara decat viitorul sot, insa asta nu a constituit un impediment in viata de cuplu a celor doi, casatoria lor fiind una trainica din care au rezultat sase copii.

S-a vorbit mult la vremea respectiva despre marea zestre adusa de Maria familiei Potocki iar nobilimea polona a comentat in special piesele extraordinar de scumpe din garderoba ei.
Intr-un document prezentat in monografia lui Lozinski (pag 101) sunt descrise pe larg toaletele consemnate in anul 1613, la sase ani dupa incheierea casatoriei.

  • o haină (cămașă împărătescă) brodată cu fir de aur in valoare de 7000 de taleri
  • douasprezece pelerine căptușite cu blană, fiecare valorând intre 1000 si 2000 de taleri
  • treizeci de rochii de vara din brocart si catifea
  • mai multe haine din blană si pânză batute in nestemate

Ilie Corfus dă cifre exacte despre zestrea Mariei Mohylanka, fiica domnitorului Ieremia Movilă, a doua domniță moldoveancă căsătorită cu un nobil polonez de rang foarte inalt. Prima fusese sora ei Raina Chiajna.

Iata un extras din foaia de zestre :
– echivalentul a  75 678 zloți roșii, din care 25 000 zloți bani gheață, 1000 de ducați a căte 5 zloți roșii bucata și 15 portugali a câte 15 zloți roșii bucata, 10 160 de zloți polonezi și 21 900 de taleri.

Dar Maria nu era doar o tanara „inzestrata” de tatal ei ci si o domniță inzestrată cu inteligență, farmec personal, frumusețe fizică si o inimă de aur.
Despre felul in care si-a cheltuit zestrea voi vorbi mai tarziu. La fel si despre inima ei de aur.

Acum ma reintorc la viata de cuplu a tinerilor casatoriti :)
Se stie ca la acea data casatoriile copiilor nobililor europeni, in care ii includ si pe cei ai boierilor din Țările Române, ca de altfel ai tuturor nobililor din Asia sau Europa, erau aranjate de familie si reprezentau in primul rand niste aliante politice.

In acest context Movilencele, frumoasele fiice ale lui Ieremia Movilă, au un statut mai aparte deoarece casatoriile lor, desi circumscrise politicului, au avut la baza si fenomenul de atractie.

Contele Potocki, alaturi de prințul Michał Wiśniowiecki și de principele Samuel Korecki, vor participa in 1600 la luptele pentru revenira la tron a lui Ieremia Movilă si apoi pentru inscaunarea fiilor domnitorului moldovean.
Trei cumnați :) … caci Raina Chiajna se va casatori cu prințul Wiśniowiecki, Maria cu contele Potocki iar Ecaterina cu principele Korecki.
Mai mult decat atat, Potocki a condus armata polona care a participat la inscaunarea lui Ieremia Movilă pe tronul Moldovei intr-o amplă ceremonie desfășurată in 1595 la Suceava.
Potocki ramane aproape un an in Moldova si de abia in 1596 se reîntoarce in Polonia.

Urmarind firul cronologic descoperim ca in acel moment, al inscaunarii, Maria avea doar patru cinci ani iar in timpul evenimentelor din 1600 dar zece ani.
Intr-un fel, Marya Mohylanka a crescut in atmosfera nobililor polonezi care i-au sprijinit tatăl iar casatoria surorii celei mai mari cu prințul Michał Wiśniowiecki a accentuat legaturile cu mediile aristocratice poloneze.

In bătălia de la Cornul lui Sas (19 iulie 1612), Ștefan Tomșa invinge armata lui Potocki care venise în apărarea lui Ieremia Movilă.
Ștefan Potocki este făcut prizonier si dus la Constantinopole.

După doi ani, cu ajutorul unor negustori din Lvov si cu sprijinul lui Gașpar Grațiani – noul domn al Moldovei, Maria reuseste sa-si rascumpere soțul plătind o mare sumă in aur din propria-i zestre.

După reintoarcerea in Polonia, Potocki se retrage la moșia de la Zahaypole si impreună cu Maria, care își păstrase credința ortodoxă – după cum reiese din documente in limba polonă recent descoperite, construiesc in apropiere o biserica si o mânăstire dominicană (în orășelul Zlotyi Potok).
Pentru intretinerea lor contele Potocki daruieste din averea proprie doua sate cu peste cinci sute de suflete care sa ingrijeasca de bunul mers al acestor doua lacase.

Deci o parte din averea fiicei lui Ieremia Movilă a mers pentru rascumpararea sotului.
O alta parte a fost cheltuita pentru educatia celor sase copii ai ei, trei fete si trei baieti, care au primit fara exceptie o educatie foarte buna.
Toti baietii au facut studii la prestigioase universitati europene si au ocupat apoi diferite posturi de raspundere, nu atat pe baza ascendentei aristocratice cat pe baza educatiei lor solide.
Pe langa copiii ei, botezați in religia catolică – Piotr, Pawel, Jan, Katarzyna, Anna și Zofia Wiktoria – Maria Mohylanka a crescut-o si educat-o pe Anna Wiśniowiecki, fiica Rainei Chiajna.
Dupa moartea Rainei, Maria – ca fiica cea mai mare a familiei – a reusit sa obțină tutela și administrarea averii Annei, pentru care se lupta si familia prințului Wiśniowiecki.

Pentru cei ce doresc sa afle date mai multe despre copiii Mariei Potocki Mohylanka, in special universitatile la care au studiat fiii ei si carierele lor politice, cat si detalii despre casatoriile incheiate de fiicele ei, inserez aici cateva pagini din excelentul studiu al Liliei Zobolotnaia, Movilencele și descendenții. Pagini necunoscute.




Mariajul Mariei dureaza douazeci si cinci de ani, până în 1631, an in care moare contele Stanislaw Potocki.
La doi sau trei ani dupa moartea primului sot Maria se va casatori cu Mikołaj Firlej (Firley) (1588-1635) – politician activ, voievod de Sandomir, castelan de Bielsk si staroste de Lublin despre care documentele epocii afirma ca era un om invătat si extrem de inteligent.
Aceasta casatorie a durat putin, doi trei ani, si nu s-a soldat cu copii. Mirii nu erau chiar tineri :). Maria avea in jur de patruzeci si doi sau patruzeci si trei de ani iar nobilul polonez era in jurul varstei de patruzeci si opt de ani.
Oricat ar parea de ciudat aceasta a fost o casatorie din dragoste, fara nici un fel de mize politice sau de natura financiara, si a marcat cea mai calma perioada a vietii Mariei Mohylanka.

Vreau sa ma reintorc la copiii ei, in special la ce-a de-a doua ei fiica, Anna, de al carei nume se leaga numele unui rege al Poloniei si a unei regine a Franței.

Anna Potocki se va casatori de trei ori cu reprezentanti de frunte ai nobilimii poloneze. Cu cel de-al doilea soț, hatmanul Stanislaw Jan Jabłonowski, a avut sase copii.
Fiica lor cea mai mare, Anna Jabłonowska, se va casatori in 1676 cu voievodul de Poznan Rafał Leszczyński, Mare trezorier al curtii. Din casatoria lor a rezultat un fiu, Stanislaw, care va fi incoronat rege al Poloniei.
As  dori sa mai punctez un amanunt.
Anna Potocki, fiiica Mariei Mohylanka, a fost doamnă de onoare si cea mai buna prietenă a reginei Poloniei Maria Kazimira iar documentele afirma ca era singura persoana față de care regina nu ar fi avut secrete.

Din casatoria regelui Stanislaw I Leszczyński cu Katarzyna Opalińska se va naste o fiica, Maria Leszczyńska, care va deveni sotia regelui Ludovic al XV-lea al Franței.

Deci Maria Mohylanka, a fost stră – străbunica reginei Franței, ceea ce inseamnă ca Ieremia Movilă a fost stră-stră-străbunicul reginei Maria Leszczyńska, mama lui Ludovic Delfin al Frantei, unicul fiu supravietuitor al regelui Ludovic al XV-lea, care a devenit mostenitor al tronului Franței.

Așa că regele Ludovic al XV-lea îî datorează domnitorului Ieremia Movilă, indirect bineînțeles, o soție și un moștenitor la tron prin ale cărui vene au curs și câteva picături din sângele Mușatinilor, familie cu care se inrudea Ieremia Movilă și care, prin fiicele lui, a avut descendenți în cele mai ilustre familii aristocratice europene.

Prin vinele Reginei Ana a României, soția Regelui Mihai, curg și câteva picături din sângele lui Ieremia Movilă ;)

 

Raina Mohylanka … destinul unei "movilence"



Chiajna – Raina Mohylanka

fiica domnitorului Ieremia Movila
s0ția prințului Michał Wiśniowiecki

~ Muzeul Național de Istorie, Kiev, Ucraina ~
*

In ultimele saptamani numele Ucrainei a devenit parte importanta in titlurile articolelor din jurnale si in programele de stiri.
Asa ca m-am gandit sa va invit intr-o vizita virtuala la Muzeul National de Istorie din Kiev pentru a va face cunoștință cu un personaj feminin mai deosebit.

Acest chip senin, incarcat de energie pozitiva, ascunde in spatele lui personalitatea unei femei ce nu s-a speriat de secolul in care a trait si nu s-a lasat invinsa de prejudecatile acelor timpuri.

Chiajna, fiica cea mai mare a domnitorului Ieremia Movilă, a rămas in literatura istorică poloneză cu numele de Raina Mohylanka, ca soție a nobilului polonez Michał Wiśniowiecki, si prima Movileancă ce a intrat in aristocratia poloneza.
Numele Raina, care în poloneză înseamnă principesă, a fost tradus ulterior in română, devenind Regina sau Irina, si de aici o oarecare greutate de a pune cap la coada informatiile istorice.
Deci Raina Mohylanka trebuie interpretat drept Principesa Movilă, adică fiica cea mai mare a domnitorului Ieremia Movilă.
In mod cert că Raina reprezinta o traducere a numelui Chiajna, nume derivat din cuvantul slav kneajna ce are sensul de principesa.

Domnitorul Ieremia Movilă a avut trei fii – Constantin, Alexandru si Bogdan – dar si patru fiice, toate casatorite cu nobili si magnati polonezi de prim rang.
Cele patru fiice s-au numit Chiajna-Raina (Regina sau Irina), Maria – casatorita de doua ori cu doi nobili cu functii importante in stat, Ecaterina Margareta si Anna – aceasta ultima fiica fiind casatorita de patru ori, de fiecare data cu un nobil sau demnitar important, ea insăși implicându-se in politică.
Alti patru copii – Pavel, Safira, Stanca și Alexandra – au murit in primii ani ai copilariei.

Legaturile lui Ieremia Movilă cu Polonia au început mai demult dar au fost intărite prin aceasta politică matrimonială.
De fapt, inainte de a ajunge pe tron cu ajutorul polonezilor, familia Movileștilor a trăit in Polonia.
Aici viitorul domnitor se va căsători in 1591 (sau 1588) cu Elisabeta (Elzbieta) Lozonsky.
Unii istorici sustin că dânsa era fiica grecului Gheorghe Kataros, ce a devenit cunoscut si ca Gheorghe Lozonsky datorită mosiei sale de la Lozna, langă Dorohoi.
Alti istorici insa sunt convinsi ca tatal Elisabetei a fost Toma Czomortany, un nemes ungur ce a fugit in Polonia si al carui nume a devenit Lozonsky datorită faptului că poseda in apropiere de Lwow/Liov o frumoasă și întinsă moșie denumită Lozna :)

Anterior sora mai mica a lui Ieremia Movilă se căsătorise cu Izajasz Herburt, o rudă de-a lui Jan Zamoyski, cel mai influent nobil polonez al momementului.
Jan Zomoyski îi va deveni protector si om de sprijin în încâlcita diplomație ce lega prin fire nevăzute marile curți imperiale ale Europei.

In anul 1600, la propunerea lui Jan Zamoyski,  incep primele negocieri pentru incheiera casatoriei intre fiica cea mai mare, Raina – Chiajna, cu printul Michał Wiśniowiecki despre care se stie că avea și inaintași moldoveni in arborele genealogic al familiei.
In primăvara lui 1603 a fost oficiata in cetatea Sucevei ceremonia religioasa prin care Raina-Chiajna, domnița de numai cinsprezece ani, devine sotia lui Michał, intrând astfel într-o veche si nobilă familie.
Casatoria s-a oficiat după ritul ortodox de catre mitropolitul Gheorghe Movilă, fratele domnitorului Ieremia Movilă.

Michał provenea dintr-o familie mixta de ortodocși (linie paternă) și calviniști (linie maternă).

În ciuda faptului că a fost o căsătorie aranjată, așa cum erau dealtfel mai toate căsătoriile din familiile nobiliare din acea epocă, între cei doi au existat puternice legături afective.
Cronicile poloneze evocă uneori cu o ironie ascunsă faptul că Michał Wiśniowiecki a fost foarte îndrăgostit de soția lui.

Nu se stie de ce, în 1605, deci la numai doi ani de la casatorie, Michał trece pe numele Rainei jumatate din averea sa lichidă ce reprezenta la acea dată suma de 30 000 de florini.
Ulterior va mai trece suma de 100 000 de florini si-i va da mână liberă în administrarea moșiilor Wisnioweck si Owrucz cât și în educația copiilor.

Au avut impreună doi copii, un băiat si o fată, Jeremi Michal si Anna.

Dar să revin la Raina.
Se mai cunoaste faptul ca sotul ei nu se pricepea sa-si administreze cum trebuie averea si că mereu avea datorii.
Inclin să cred ca gestul lui, ce i-a uluit pe nobilii de la curte, si anume acela de a-si da aproape intreaga avere pe mâna soției, a fost un gest izvorât dintr-o mare încredere si o bună cunoaștere a abilitătilor financiare si organizatorice ale tinerei domnițe moldovence.
Raina îi va plăti mereu datoriile contractate dar, având deplină libertate de mișcare, va face investiții profitabile pentru a spori averea copiilor.

Viața lor de cuplu se va incheie prea repede. Michał Wiśniowiecki va muri in 1616, după doar treisprezece ani de căsatorie, și va lăsa în urmă doi copii minori.

Familia lui Michał devine automat imputernicită in tutela copiilor si administrarea averii acestora.
Raina însă se impotriveste acestui lucru si intentează de una singură un proces la Curtea Republicii Nobiliare Polone cu scopul de a obtine doua lucruri.
Dânsa se numără printre puținele femei, soții sau fiice de nobili polonezi, care au intentat proces impotriva familiei si singura persoana care a reusit să obtină ambele lucruri cerute : tutela copiilor si administrarea mostenirii.

La scurt timp după moartea soțului ea își taie părul într-o mică ceremonie privată, dând astfel de înțeles celor din anturaj că nu se va recăsători niciodată.

Dârzenia ei a fost consemnată in documentele epocii, dar cred că această dârzenie, pe care o bănuiesc nativă, se vede cu prisos in portretul expus la Muzeul Național de Istorie din Kiev.

Acest portret e cumva ciudat căci prezintă o femeie ce ne pare reală, nu o nobilă înfumurată sau cu privirea rece.
(In paranteză vreau să amintesc de portretul unei alte domnițe moldovence ce nu respectă întru-totul canoanele artistice ale epocii in care a pictat Roslin.)

Ochii Rainei sunt calzi, fața îi e învăluită de un zâmbet cald, întreaga ei ființă emană energie pozitivă și liniște sufletească.
Hainele-i sunt simple, un amestec de haine traditionale românești și accesorii străine, cum ar fi de exemplu pălăria cu penaj si colierul de la gât, iar poziția corpului e deosebit de firească.

Crucifixul de la gât simbolizează faptul că Raina, asemenea tatălui ei, fusese o persoană religioasă. Cartea pe care își sprijină mâna vrea să indice în mod indirect prețul pe care îl punea doamna moldoveancă pe știința de carte.

Din păcate viața zbuciumată a Rainei se va încheia in 1619, la numai treizeci si unu de ani.

După moartea ei copiii vor fi despartiti. Jeremi Michal va fi crescut si educat in familia lui Konstantin Wisniowecki – fratele defunctului soț – iar Anna va fi crescută de Maria Potocki, sora mai mică a Rainei.

Maria Potocki – Firlej, asemenea celorlalte Movilence, reprezintă un personaj de care se merită să mă ocup în mod special într-o altă postare.
Acum vreau să precizez ca dânsa a fost căsătărită mai întâi cu contele Stanislaw Potocki, iar după moartea acestuia cu Mikolaj Firlej – voievod de Sandomir.

Mai multe amănunte despre urmașii domnitorului Ieremia Movilă pot fi găsite în lucrarea Orbis Polonus editată între 1641-1645 de către Simeon Okolski.

Din documentele istorice redactate in limba polonă aflăm ca fiul Rainei-Chiajna, Jeremi Michał Wiśniowiecki (1612-1651), a devenit vievod al Rusiei Roșii (1646-1651) si a organizat miscarea de rezistență a polonilor împotriva cazacilor răsculați condusi de hatmanul Bogdan Hmielnițki.
Strănepotul Rainei, Michał Korybut Wiśniowiecki, a devenit in perioada 1669-1673 rege al Poloniei, dar din păcate nu a fost un monarh capabil.

La mânăstirea Sucevița se află un tablou votiv ce înfățișează intreaga familie a domnitorului Ieremia Movilă.

 

Mânăstirea Sucevița
Familia Domnitorului Ieremia Movilă
foto – Gabriel Todică

 

O parte din datele istorice înserate în această postare le-am preluat din studiul recent al Liliei Zobolotnaia, Movilencele și descendenții. Pagini necunoscute.
Alte informatii le-am gasit in Femeile in viata neamului nostru (1911) scrisa de Nicolae Iorga si in wikipedia.