un model în așteptarea lui Grigorescu (1)

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Se apropia ora 13 dar nici o mișcare nu dădea de înțeles că peste puțin timp va începe programul „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii” pe scena Dumitra din incinta Muzeului Satului.
Era clar că trebuia să mă aștept la o întârziere de cel puțin o oră.
În curtea interioară, amestecate prin mulțime, câteva fete în costume tradiționale desprinse parcă din picturile lui Nicolae Grigorescu se plimbau agale printre mesele meșterilor populari.
Le-am fotografiat cu discreție de la distanță, urmărindu-le la câțiva pași distanță,  realizând faptul că nu eram singura care făcea asta ;)

Fata în ie albastră se oprise și se uita întrebătoare spre scena în aer liber unde câțiva baieți începuseră să monteze boxe și microfoane.
În momentul în care s-au apropiat le-am rugat să-mi pozeze în grup.
Ele au acceptat imediat … si uite așa le-am adus  pe aceste fete pline de energie pozitivă, cu vino-încoace și voci de aur aici pe blog.

 

Chiar dacă florile din păr și cele din coș se cam ofiliseră, membrele Ansamblului Folcloric Dunărica din Năsturelul, Teleorman străluceau ca niște perle dintr-un șirag prețios.
În acele momente, în spatele camerei foto, am înțeles pe deplin expresia „lada de zestre a satului românesc”.

Anunțuri

în așteptarea lui Caravaggio

?????????????

Mă îndoiesc că mulți dintre oamenii strânși în fața scenei improvizate în aer liber din Piața Constituției au realizat asemănarea dintre tânăra artistă a ansamblului folcloric Țara Vrancei și unele din picturile lui Caravaggio.
De fapt mă îndoiesc chiar că o bună parte din audiență să fi știut de existența unui pictor italian cu numele de Michelangelo Merisi da Caravaggio.
Ceea ce știu, pentru că am petrecut multe ore acolo, câteva zile la rând, este că audiența aceea pestriță a trăit la propriu pe acorduri muzicale din cele mai diverse zone folclorice: Maramureș, Teleorman, Vrancea, Tulcea, Vaslui, Giurgiu, Bistrița Năsăud, Timiș …

Mă reîntorc la personajul meu pentru a analiza în amănunt trăsăturile faciale, forma ochilor și machiajul, coronița din viță de vie dar și cămașa tradițională cusută în culori mai puțin obișnuite pentru portul popular românesc.
Bineînțeles că forma feței și ochii sunt cei care m-au făcut să mă gândesc la Caravaggio.

Acum în final mă întreb dacă dânsa a știut cu cine semăna în acea seară superbă de toamnă destul de caldă și cu un cer strălucitor …

un tablou în așteptarea lui Edward Okuń


Parcul Herestrău, București (2011)
.

Un tablou in asteptarea lui Edward Okuń … cu mentiunea ca, intr-o clipita, distanta dintre Parcul Herestrău si Neapole s-a redus pana la contopirea celor doua locatii :)

 

în așteptarea lui Moș Crăciun

.
Copacul mi-a apărut în vis în toata splendoarea lui din acea zi de de august în care l-am imortalizat la ora amiezii.
Parcul era aproape pustiu deoarece puținii turiști veniți la tratament probabil că-și făceau siesta după masa de prânz iar cei aflați doar în trecere prin stațiune își găsiseră alte locuri de relaxare.
.


.

Fructele de un roșu sângeriu înlocuiau cu succes globurile pomului de iarnă și, ciudat pentru mine, îmi venea să fredonez   O Tannenbaum, O Tannenbaum ! – cântec învățat într-a doua de la „doamna de germană” :)

Nu e de mirare deci că în urmă cu câteva zile l-am visat …
.


(imagini – parcul stațiunii Vatra Dornei)

în așteptarea iernii


Pieter Brueghel cel Tânăr, Peisaj cu capcană de păsări
Muzeul Brukenthal, Sibiu
*

E un fel de a spune pentru că la mine iarna s-a instalat definitiv în urmă cu câteva zile :)

Zăpezi abundente, viscol, îngheț și un soare cu dinți pe un cer veșnic albastru … astea sunt elementele de decor care mă întâmpină dincolo de pereții camerei mele călduroase în care plutește aroma unei cafele îmbietoare.

Pictura aceasta pe lemn executată de Jan Brueghel cel Tânăr (1564 – 1638) îmi aduce cumva aminte de copilărie, și implicit de Moș Crăciun.

Pictorul flamand a surprins cu inspirație un moment de iarnă din viața unei comunități în care locuitorii, de la mic la mare, se bucură din plin de ghețușul oferit în dar de sezonul hibernal.

Mai mai că mi-aș pune și eu patinele (pe care nu le am :) ) și m-aș roti până să amețesc pe oglinda apei înghețate.