:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Se apropia ora 13 dar nici o mișcare nu dădea de înțeles că peste puțin timp va începe programul „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii” pe scena Dumitra din incinta Muzeului Satului.
Era clar că trebuia să mă aștept la o întârziere de cel puțin o oră.
În curtea interioară, amestecate prin mulțime, câteva fete în costume tradiționale desprinse parcă din picturile lui Nicolae Grigorescu se plimbau agale printre mesele meșterilor populari.
Le-am fotografiat cu discreție de la distanță, urmărindu-le la câțiva pași distanță, realizând faptul că nu eram singura care făcea asta ;)
Fata în ie albastră se oprise și se uita întrebătoare spre scena în aer liber unde câțiva baieți începuseră să monteze boxe și microfoane.
În momentul în care s-au apropiat le-am rugat să-mi pozeze în grup.
Ele au acceptat imediat … si uite așa le-am adus pe aceste fete pline de energie pozitivă, cu vino-încoace și voci de aur aici pe blog.
Chiar dacă florile din păr și cele din coș se cam ofiliseră, membrele Ansamblului Folcloric Dunărica din Năsturelul, Teleorman străluceau ca niște perle dintr-un șirag prețios.
În acele momente, în spatele camerei foto, am înțeles pe deplin expresia „lada de zestre a satului românesc”.