Fiind o admiratoare declarată a curentului Op Art era aproape imposibil ca în peregrinările mele virtuale ilustrațiile realizate de Malika Favre să nu-mi fi captat privirea și atenția.
Intenționez să-i dedic mai mult de o postare … poate două, poate trei ;)
Desenele și ilustrațiile ei au un stil inconfundabil pe care, cei în măsură să-l definească, l-au catalogat drept locul unde Op Art (Optical Art) se întâlnește cu Pop Art.
Eu aș îndrăzni să spun puțin altfel, locul unde Victor Vasarely îl ține în șah pe Andy Warhol :)
Malika Favre pentru ALDO
Cine e Malika Favre ?
E o desenatoare, graficiană, ilustratoare de reviste și cărți, un designer în devenire dar și o excelentă realizatoare de material vizual pentru campanii publicitare.
S-a născut în Franța, a terminat liceul la Paris, a studiat la UCA Farnham iar apoi s-a stabilit la Londra, oraș unde trăiește și în prezent.
Niciodată nu s-a gândit că va deveni artist grafic sau ilustratoare de cărți deși desena destul de bine încă din copilărie.
Mama ei era pictoriță și totodată unul din cei mai severi critici pe care i-a avut Malika. Datorită acestei severităti excesive căpătase un complex de inferioritate vis-avis de talentul și creativitatea cu care fusese înzestrată la naștere.
Dorea să deseneze mai frumos ca mama … iar acest lucru nu-i reușea. Dar cu toate astea a fost încurajată mereu de părinți să se exprime în mod original și să renunțe să redea realitatea exterioară în manieră fotografică.
Malika Favre pentru Washington Post
A început să studieze fizica cuantică dar după patru luni a renunțat deoarece și-a dat seama că merge pe un drum greșit în viață. Deci s-a înscris la o facultate „de arte”.
Am citit și am ascultat diverse interviuri cu Malika Favre în dorința de a-i înțelege universul artistic.
Așa am aflat că în copilărie adora să citească Micul Prinț de Saint Exupery dar și benzile desenate ce-l aveau ca personaj principal pe Tintin.
Acum îi place să-i citească pe Boris Vian și Alessandro Baricco, să asculte electro-rock, să mănânce preparate din bucătăria italiană …
Micul dejun se compune din cafea și țigări, pe timpul lucrului consumă doar cafea și țigări, iar abia după ce termină se gândește să mănânce ceva.
Masa principală a zilei o constituie cina pe care de regulă o ia la un restaurant.
O perioadă de timp a fost vegetariană însă acum declară că e carnivoră în toată regula deși nu poate mânca în întregime o porție de friptură de vițel.
Malika Favre pentru Sephora
A început să mâzgălească de mică, de la vreo patru ani, fiind atrasă de culorile tari și de geometrie. Mai apoi au început să o obsedeze curbele feminine și (non)culoarea neagră iar la sfârșitul anilor de studii a descoperit puterea imagistică a spațiului negativ.
La nouă ani talentul ei pentru desen a devenit perfect vizibil iar încurajările mamei au făcut-o să persevereze, însă la acea vârstă nu-și dorea să facă din artă o profesie.
Pictura, schițele și desenele reprezentau în primul rând forme subtile de autocunoaștere și, de ce nu, un pretext de autodepășire.
Malika Favre pentru Sephora
A lăsat Parisul în favoarea Londrei datorită unui contract oferit de Airside Sudio, pas ce s-a dovedit a fi hotărâtor pentru cariera ei ulterioară.
De aici și-a luat efectiv zborul în lumea creatorilor de frumos.
După patru ani la Aiside Studio, de la 10 dimineața până la șase sau șapte seara, Malika simțea cum se robotizează. Simțea cum toate ideile cu care venise la Londra par să se dizolve în ceața orașului și cum creativitatea i se estompează cu fiecare oră petrecută în fața șevaletului.
Decizia de a deveni artist liber profesionist a venit dintr-o dată. Deși știa ce riscuri implică o astfel de decizie într-o lume în care artiștii plastici cu greu puteau să găsească contracte ferme bine plătite, ea se hotărăște să lucreze pe cont propriu.
Astăzi mă voi limita la câteva lucrări prin excelență fundamentate pe principiile optice și geometria riguroasă a curentului Op Art.
Jocul alb-negru la care apelează frecvent Malika Favre pe mine personal mă duce cu gândul la unele lucrări concepute de Victor Vasarely.
Printre clienții ei cei mai renumiți se numără publicații precum Vogue, Vanity Fair, Marie Claire, New York Times, Washington Post, New Yorker dar și renumita editură Penguin Book; comitetul de organizare al festivalului de film BAFTA; lanțurile de magazine Sephora; branduri precum Gucci și ALDO.
Când am făcut pentru prima oară cunoștință cu lucările ei, punând cap la coadă tot ce aflasem despre dânsa, am avut două bănuieli.
Dar despre aceste bănuieli voi vorbi în postarea viitoare.
Rezonanțe Imposibile 