un Dali chinez

 

Zhang Dali, Slogan Series

 

Atunci cand spun China ma gandesc la mătasea si porțelanurile chinezesti, la busolă, praful de pușcă, miniaturi grațioase pe hârtie de orez sau de bambus, la bijuterii din jad verde, caractere caligrafice complicate, aroma ceaiului negru, femei fragile ce poarta pe chip un zambet misterios si in trup văpaia unei senzualitati periculoase, la Piata Tienanmen, Revolutia Culturala si politica demografica, la zmeii din hârtie creponata si dragonii auriți din palate imperiale, la biciclete, evantaie, umbreluțe multicolore, pălării conice si tunici cu un singur nasture,  la Confucius, Mao, Tao … ma gandesc la Himalaya, Tibet, Fluviul Galben, Marele Zid Chinezesc, Pekin, Shanghai, Hong Kong, Taiwan sau la dinastii cu nume monosilabice : Qin, Han, Song, Ming, Yuan, Zhou, Tang … ma gandesc la orez – alb, negru, rosu – dar si la medicina traditionala chinezeasca care i-a ajutat pe multi sarlatani sa se imbogateasca.
Cand spun China imi amintesc de radierele parfumate cu arome de banane si capsuni cu care imi stergeam greselile din caietele de teme pentru acasa, de tricourile si tenisii chinezesti purtati la orele de sport din scoala generala, de laptele praf in cutii metalice frumos colorate, la revistele China Noua pe care le citeam prin liceu, la Bruce Lee si Zhang Ziyi dar si la acorduri muzicale ca niste clinchete de clopotei …

Am enumerat toate aceste lucruri la care m-am gandit pentru a facilita cumva intelegerea unui artist chinez mult apreciat de lumea occidentala.
Numele lui e Dali, si aidoma celebrului sau tiz Salvador Dali, acest chinez e la fel de neconformist si cautator al unor forme noi de exprimare.
Zhang Dali e cunoscut si cu apelativele AK-47 si 18K.

AK-47 reprezinta numele de cod al primei arme de asalt Kalashnikov ( inventatorul ei, Mikhail Kalashnikov, a murit anul trecut pe 23 decembrie la varsta de nouazeci si patru de ani ).
Acest cod alfanumeric a fost folosit de pictorul chinez intr-o serie de portrete, in special al unor oameni ce au parasit satele natale pentru a munci in marele orase industriale ale Chinei, si s-a transformat intr-un brand al operei sale.
Imaginea de deschidere a blogului ilustreaza tehnica deosebita a lui Dali in redarea fizionomiilor.

 

Zhang Dali, Slogan Series

 

Portretele de muncitori migranti ai seriei grafice AK-47 au o caracteristica comuna : privite de la distanta lasa impresia unor chipuri zambitoare sau multumite de sine. Dar privite de la mica distanta ele ofera imaginea a cu totul altceva : tristete, grimase de durere, neputinta, privire in gol, dezradacinare, umilinta, dezamagire.

 

Zhang Dali, New People
synthetic resin

Fizionomiile l-au captivat o perioada de timp. Creatiile acelei perioade, grafice sau sculpturale, i-au consolidat pozitia pe piata lucrarilor de arta.

Sa incep insa cu inceputul, chiar daca am ajuns la mijlocul postarii ;)

Zhang Dali (n.1963) a experimentat tehnici diferite de exprimare artistica dar calatoria efectuata in 1989 in Italia l-a marcat profund. Nu prin extraordinara mostenire culturala a acestei tari peninsulare sau a pictorilor renascentisti ale caror lucrari sunt ranvnite de catre toate marele muzee ale lumii.
Ceea ce l-a marcat profund pe Zhang Dali a fost descoperirea unei noi forme de arta: Graffiti

 

Zhang Dali, Dialog and Demolition

 

Asa incepe Odiseea unor lucrari originale cuprinse in asa numita serie a ”demolarilor”.
Pictorul chinez si-a trasat cu linii groase, primitive, propriul profil pe unele cladiri ce urmau sa fie demolate.
In China, la data respectiva, arta graffiti era inexistenta. Poate că chinezii nu acordau importanta acelui profil ciudat, uneori completat de semnatura AK-47, insa turistii occidentali in vizita prin China au remarcat imediat fenomenul si au decriptat mesajul.
Aceasta forma originala aleasa de Zhang Dali pentru a-si manifesta revolta, dar totodata si de a atrage atentia asupra pericolului de pierdere a identitatii culturale ca urmare a doua procese ireversibile independente – migratia masiva de la sat la oras si americanizarea/westernizarea societatii – a fost comentata in mass-media internaționala.

 

Zhang Dali, Demolition: Forbidden City, Beijing, 1998
from the series Dialogue and Demolition

 

Ultima lucrare inserata in postarea de azi se bazeaza pe mentalitatea chinezilor care au convingerea ca expunerea cu forta in public a unei persoane dezbracate este echivalenta cu umilirea ei.
Corpurile agatate de tavan amintesc de un abator.
Cei lipsiti de putere nu pot face nimic pentru a se proteja in timp ce posesorii puterii, imbatati de ea, nu se dau in laturi in a-i umili si tortura pe cei ce ies din tiparele sociale sau culturale trasate de politica maoista. E o aluzie directa, aproape deloc mascata, la sistemul comunist si cosmarurile prin care au trecut de-a lungul istoriei locuitorii Chinei.

*

Zhang Dali, Chinese Offspring
(resin mixed with fiberglass for 15 lifesize cast figures,  2003-2005)

 

 

Free website hit counter

un Rembrandt american :)

Rembrandt Peale, Portrait of Rosalba Peale (1820) – artist’s daughter
Smithsonian Institute, Washington. DC
*

Reînnod firul rupt al dublurilor cu un pictor american pe nume Rembrandt Peale.

L-am descoperit intamplator si chiar in primul moment am fost curioasa sa aflu de ce il cheama asa :)

Rembrandt Peale (1778-1860)  se naste in familia lui Charles Willson Peale – un apreciat pictor din Pennsylvania.
Incepe sa deseneze la opt ani iar la saisprezece ani executa portretul presedintelui George Washington, acest portret fiind considerat si ultimul portret al presedintelui.
Rembrandt Peale a avut ocazia sa-l cunoasca pe Washington datorita faptului ca tatal sau fusese invitat pentru a-i realiza un portret.
*

Rembrandt Peale, Selfportrait (1828)
Detroit Institute of Arts

 

 Nu ma voi pierde in amanunte biografice, cum am dealtfel obiceiul, dar tin neaparat sa dezvalui un fapt interesant despre familia Peale.
Trei dintre copiii lui Charles Wilson Peale vor deveni pictori. Ma intreb: oare dânșii au ales drumul picturii din cauza tatălui si a mediului in care s-au format, sau datorita faptului ca au fost botezati cu nume predestinate?

Rembrandt Peale, Lady Caroline Louise Pratt Bartlett (1835)
Birmingham Museum of Art
*

Ceilalti doi frati au primit nume la fel de rezonante : Rubens si Raphaelle/Raphael.
Raphaelle Peale e cunoscut mai ales datorita naturilor moarte, Rembrandt Peale datorita portretelor iar Rubens Peale  datorita muzeului de arta pe care l-a deschis si finantat din fonduri proprii.

 

Rembrandt Peale, Portrait of Rubens Peale with Geranium (1801)
Washington National Gallery of Art
*

Inserez un detaliu al portretului lui Rubens deoarece am remarcat ca ochelarii lui au un design prea modern pentru perioada respectiva :)
*

*

Si ca postarea sa fie completa mai adaug faptul ca Rembrandt Peale si-a botezat fiica Rosalba, nici un dubiu ca s-a gandit la Rosalba Carriera, si a educat-o sa devina pictorita si o femeie independenta … ceea ce dânsa cu succes a reusit !
Nu intamplator in deschiderea blogul am asezat portretul Rosalbei.

Cu ocazia aceasta am meditat din nou pe marginea ideii unei posibile influente a numelui asupra destinului, ideea acceptata aproape fara rezerve in lumea orientala.
*

Free website hit counter

Gorky … Arshile … Manuk

 

Gorky … daca va ganditi ca am de gand sa vorbesc despre scriitorul rus Maxim Gorky va anunt din start ca v-ati inselat :)
Azi a venit randul primei postari dedicate unui pictor de origine armeana cu o biografie zbuciumata si o opera mai greu digerabila.

Arshile Gorky (1904-1948), pe numele sau adevarat Vostanik Manuk Adoyan, cel ce va deveni unul din cei mai importanti pictori americani, s-a nascut intr-un sat din apropierea lacului Van, in fostul Imperiu Otoman.
Data nasterii e foarte discutabila deoarece diversi biografi nu au ajuns la o concluzie, data fiind situata intre anii 1902-1905 dar neputand fi probata cu documente.

In 1910 tatal emigreaza in America in cautare de lucru. Cinci ani mai tarziu are loc genocidul armenilor, eveniment ce-l va marca profund si definitiv pe micul Manuk care, impreuna cu cele trei surori si mama sa, vor fugi pentru a-si salva viata.
In genocidul din 1915 au murit peste un milion de armeni, fie masacrati de soldatii turci, fie de foamete si disperare.
Dupa sute de zile de pribegie, indurand foame luni de-a randul, reusesc sa ajunga intr-un teritoriu controlat de rusi.

Shushan der Marderosian – mama pictorului – a fost o femeie deosebit de religioasa. In momentul in care s-a casatorit cu tatal lui Manuk dansa era vaduva cu doua fetite mici. Primul ei sot fusese ucis in masacrul armenilor din 1896.
Din a doua casatorie vor rezulta inca doi copii, Manuk si o fata.
Pe perioada refugiului ce a durat luni de zile dansa a mancat doar atat cat sa nu moara de foame pentru ca cei patru copii sa reziste fugii peste munti. Atunci cand resursele s-au imputinat, saptamani de-a randul ea a trait doar cu apa si rugaciuni.

Cand au ajuns la Erevan, disperati, fara bani, Manuk si una din surori au reusit sa faca rost de mancare consistenta si au obligat-o sa manance, dar ea a refuzat.
Intr-o zi de martie a anului 1918 mama lui va muri la Erevan slabita de pe urma foametei si a calvarului indurat.
Va muri intr-o dimineata in timp ce dicta o scrisoare in care marturisea ca tot ce-si doreste pe lumea asta este sa se reintoarca pe meleagurile natale, pe malul lacului Van.

Din acea perioada a supravietuit o fotografie pe care pictorul o va descoperi in 1920 in biroul tatalui sau, fotografie dupa care va realiza cateva studii in carbune si un portret.
Am ales sa deschid blogul cu aceasta schita portret pe care i-a facut-o mamei sale dupa un deceniu de la tragedie…

In anul 1920 Manuk va pleca in America. Acolo isi va regasi tatal si va incerca sa-si croiasca o viata noua dand la o parte fantomele trecutului.
Se va prezenta in societate cu numele de Arshile Gorky si va afirma ca este un nepot de-al scriitorului Maxim Gorky.

Nu stiu cat de cowboy au putut fi americanii de la Oficiul de Emigrare incat au inghitit o asemenea poveste mai ales ca „Maxim Gorky” reprezinta un pseudonim. Maxim Gorky se numea in realitate  Alexei Maximovich Peshkov :)

Deci Vostanik Manuk Adonyan devine Arshile Gorky, nume cu care isi face aparitia pe scena artei americane.

In anul 1922 se inscrie la New School of Design din Boston. Datorita priceperii reuseste sa fie angajat ca instructor cu jumatate de norma. Simultan participa ca student la cursurile anilor superiori si face ateliere de grafica cu  elevii din anii incepatori.
Autoportretul pe care tocmai il priviti a fost executat cam pe atunci.

 

 

Arshile Gorky e in cautarea unui limbaj plastic propriu. La inceput e influentat de impresionisti si postimpresionisti si va picta tablouri in aceasta maniera.
„Park Street Church” reprezinta un exemplu convingator pentru aceasta perioada de creatie.
Pictorul e fascinat de Cezanne si va ramane marcat de Cezanne pana la sfarsitul vietii.

 

 

De la impresionism deviaza spre cubism, apoi spre suprarealism, ca in final sa ancoreze definitiv in pictura abstracta si cred ca expresionismul abstract e stilul ce defineste cel mai bine creatiile sale.
Rand pe rand va fi influentat de Picasso, Kandinsky si Joan Miro.

 

Viata lui nu va curge monoton iar trecutul, dupa cat se pare, nu l-a parasit niciodata. Despre acest segment biografic voi reveni cu o alta postare.

 

 

Datorita lui Willem de Kooning, care ii era elev, va face cunostinta in 1941 cu Agnes Magruder de care se va indragosti si cu care se va casatori chiar in acel an, insa mariajul lor nu va fi tocmai unul fericit.
Ei proveneau din medii sociale foarte diferite.
Agnes, fiica unui capitan cu o buna situatie materiala, a fost crescuta cu bone si servitori si a trait in diverse tari europene permitandu-si luxuri de tot felul.
Familia lui Arshile – mama, tatal, surorile si sotii lor – a trait la limita saraciei.
Pictorul avea o fire dificila si era marcat la diverse intervale de timp de stari melancolice profunde, de nostalgii neintelese, de intoarceri dureroase in trecut si chiar de depresii, unele devastatoare asemenea unui uragan.
Viata langa un astfel om era dificila iar Archile nu facea eforturi deosebite pentru a fi inteles de catre sotia pe care in taina o diviniza.
Intr-o scrisoare ii spunea :

„I am blessed in being able to love you, blessed be the day when the great sun guided me to you. Without you, love, I should have been flung into an outer darkness, where bones rot, and where man is subject to the same law as beasts – final destruction, the humiliation of extinction… ”

Intamplarile negative se tin lant in viata artistului.
Mai intai ii ia foc studioul, apoi e operat de cancer la colon, dupa care isi rupe gatul ca, in final, in urma unui accident auto, sa-i paralizeze temporar mana cu care picta.
Intre timp sotia il paraseste luandu-i cu ea pe cei doi copii. In viata ei aparuse un alt barbat.

Lipsit de sprijin moral si afectiune, parasit de sotie si copii, Arshile Gorky va ajunge la capatul negru al vietii.
Pe 21 iulie 1948 este gasit spanzurat, act sinucigas fara vreo scrisoare de adio.

Stau si ma intreb ce l-a facut pe Manuk sa-si aleaga drept pseudonim numele de Arshile, caci, in armeana, limba sa materna, ‘arshile’  inseamna blestemat …

 

 

Free website hit counter

Chaplin – un pictor desuet?

Charles Chaplin – Girl in a Pink Dress
The Bowes Museum, Barnard Castle, England

Daca voi spune „Chaplin”  la cine te vei gandi?
La omuletul cu baston, palarie si mustacioara,  din comediile filmului mut … la Charlie Chaplin?

Daca da,  atunci afla ca,  in urma cu aproape doua secole,  a existat un pictor pe nume Charles Joshua Chaplin :)
El va fi  „dublura”  postarii de azi.

Nascut dintr-un tata englez si o mama frantuzoaica, Charles Joshua Chaplin (1825 – 1891) va trai aproape intreaga sa viata in Franta, tara ce de abia spre amurgul vietii ii va acorda cetatenia.

Artistul a pictat in stil academic dar unele din lucrarile sale surprind prin realism si tusa de modernitate.
Nu-mi voi axa blogul pe picturile considerate azi desuete, dar care, la vremea respectiva, faceau deliciul doamnelor din mica burghezie.

Am ales unele putin mai altfel si care contrasteaza cu restul celorlalte lucrari pictate intr-o maniera asemanatoara  picturilor  de pe vechile  portelanuri.
http://slodive.com/inspiration/classical-paintings-by-charles-joshua-chaplin/

Fata in rochie roz,  cu care am deschis blogul,  si cea in halat mov, din final,  au un aer  „Vermeerian„.
Nu e vorba de asemanare cu picturile lui Jan Vermeer, ca tehnica de executie. E vorba de ceva mai complicat,  ceva legat  de interiorizare,  legat de partea nevazuta a fiintei …

De observat diferenta intre aceste doua tinere fete si cea care sufla baloanele de sapun.
„Blowing Bubbles” a fost considerata la vremea respectiva drept cea mai reusita lucrare a lui Chaplin.

Charles Chaplin – Blowing Bubbles
(private collection)

Artistul a pictat cu predilectie tinere femei, fete la varsta adolescentei sau pe cele aflate inca in perioada copilariei, desi, initial, si-a facuse stagiul ca pictor peisagist.

Charles Chaplin – The Game of Lotto (1865)
Musée des Beaux-Arts, Rouen, Normandy, France

Cateva tablouri i-au fost inspirate de propria fiica, sau de prietenele ei de joaca, insa marea majoritate reprezinta personaje inchipuite :)

Ar mai fi de spus faptul ca Charles Chaplin a deschis un „studiou de pictura pentru doamne”.  Printre elevele lui s-au numarat Mary Cassatt si Louise Jopling.

Charles Chaplin – Girl Drawing
The Bowes Museum, Barnard Castle, England

Sa iesim in varful picioarelor pentru a nu o intrerupe din desenat pe fata fara nume de la Muzeul Bowes …

 

Free website hit counter

 

Gagarin prinţul, Gagarin pictorul :)

Grigory Gagarin – Trei negustori  la Tbilisi (european, asiatic musulman, chinez)

Sunt convinsa ca la auzul numelui Gagarin, cei mai multi dintre noi, daca nu chiar toti, il vom materializa in fata ochilor pe cosmonautul Iuri Gagarin – primul om care a calatorit in spatiul cosmic.

Dar in spatiul vast al Rusiei  „Gagarinii”  au constituit o familie influenta cu multi oameni de seama.
Printul Grigory Grigorievich Gagarin e doar un exemplu.

Grigory Grigorievich Gagarin (1810-1893) a fost un aristocrat, diplomat, om de arme, pictor si ilustrator de carti, ce si-a dus veacul in mari orase europene, in muntii Caucaz, in clocotitorul si totodata  glaciarul  Sankt Petersburg, in locuri ce i-au marcat definitiv opera si existenta.

Nascut intr-o familie de nobili, cu un tata diplomat, copilul Grigory Gagarin isi va petrece primii  treisprezece ani ai vietii la Paris si Roma, cu vacante generoase in Elvetia si Germania.  In perioada de la Roma el va lua lectii de pictura de la Karl Brulloff  (Bryullov) – un  cunoscut pictor rus de origine italiana.

In 1832 se va reintoarce la Sankt Petersburg. Curand se va imprieteni cu Alexandr Pushkin si Mikhail Lermontov, poeti ce vor deveni parte importanta a „spiritului rus”.
Le va ilustra cartile si ii va promova in cercurile pe care le frecventa.
El va concepe vignietele pentru poemul „Ruslan si Liudmila”  scris de Puskin.

Printul Gagarin va primi diverse posturi diplomatice sau militare ce ii vor purta pasii la Munchen, Roma, Paris si Constantinopol (Istanbul).

As vrea sa spun doua cuvinte despre prietenia lui cu Lermontov, cunoscut  poet dar si pictor amator.
In 1940  Mikhail Lermontov va fi exilat in Caucaz de catre tarul Nicolai I.
Gagarin il va urma in acele tinuturi aspre de piatra.
Vor calatori impreuna si vor scoate impreuna o carte: Lermontov- textul, Gagarin – ilustratiile.
In 1941 Lermontov va fi ucis in duel. Pushkin avea sa moara in acelasi fel. Coincidenta de destine …

Gagarin insa isi va continua viata in Caucaz. Caucazul ii va deveni a doua patrie. Se va indragosti profund de acele locuri si de oamenii ce il populau, in ciuda expeditiilor militare pe care le organiza din ordinul  tarului.
Desenele si picturile lui Gagarin realizate in  perioada caucaziana  au in primul rand o valoare de document.
A pictat georgieni, turci azeri,  armeni, sarţi, turcmeni, ceceni,  circasieni/cerchezi, oameni din Daghestan, persani si kurzi, in hainele lor traditionale.

 Grigory Gagarin – Sarţi (derviş cu ucenicul  său)

A pictat tarani, munteni, dervisi, negustori, cersetori, soldati, khani locali, oameni cu functii, nobili asiatici, printese, dansatoare, mame cu copii, batrane din satele de munte,  oameni in bazar, clerici, mestesugari, sarlatani, invatati, fete in haine scumpe  si oameni zdrentarosi.
Un intreg univers, acum disparut, prinde viata in desenele si schitele lui Gagarin.

Grigory Gagarin – Armeanca pe divan

A acordat atentie aspectelor citadine, scenelor din bazar, imaginilor de fortarete si scenelor de lupta, neneglijand insa pe cele de dans sau  magnificele peisaje  vazute de pe piscul muntilor.

Grigory Gagarin – Gambours (drumul de la Tbilisi la Telav)

El insusi se autodefinea drept „un spirit curios”.  A fost atras de antropologie, etnografie, istorie, filozofie, mitologie,  religie  si muzica.
In ceea ce priveste pictura a fost un autodidact, caci nu a aurmat o scoala in domeniu.
Avand la baza unele notiuni elementare invatate de la Karl Brulloff, printul Gagarin nu se va sfii sa mearga mai departe pe drumul artei.
Va picta doar din placere si pentru a stavili intr-un fel imensele energii cu care l-a inzestrat natura.
Vorbitor a patru limbi: rusa, franceza, italiana si germana, dar cunoscator la nivel mediu a altor trei folosite in Caucaz si regiunile limitrofe: georgiana, turca azera, tadjica/persana, printul Gagarin percepea lumea prin vaste ferestre culturale.

A citit cu nesat, a vazut cu ochii lui foarte multe capodopere de arta si arhitectura europeana, a avut prieteni din toate straturile sociale … oameni care-i potoleau setea de cunoastere si-i astamparau in mod pozitiv energiile creatoare.

In perioada de la Tbilisi (1848 – 1855), Gagarin a restaurat frescele unor manastiri – printre care si cele ale manastirii Betania, a pictat fresce noi – la Catedrala Sioni, a ridicat un teatru si un gimnaziu la Tbilisi si a pictat sute de planse cu oamenii si cladirile din zona.

In 1859 va fi numit vicepresedintele Academiei Imperiale de Arta din Sankt Petersburg. Cu un an inainte fusese ridicat la rangul de general major.

Planul vietii personale a fost tumultoas, asemenea celui legat de cariera.
Casatorit de doua ori, dar cu destule aventuri extraconjugale la activ, printul Gagarin a avut o viata mereu agitata.
Ultima sotie, Sofia Dashkova ,  nepoata ministrului de Justiţie Dimitri Dashkov, i-a daruit o droaie de copii.

Pentru incheiere am ales portretul ei deoarece are o nota distincta, un aer de stampa orientala, chinezeasca sau japoneza … nu ma pot hotari :),  o delicatete catifelata si o liniste tamaduitoare ce a traversat un secol si mai bine pastrandu-si nealterata puterea.

Grigory Gagarin – Portretul Sofiei Gagarina (cea de a doua soţie)

http://www.rusmuseum.ru/eng/exhib/lenta/exhibitions_2010/grigoriy_gagarin/photos4/
http://varvar.ru/arhiv/gallery/battle_art/gagarin/index.html

############
PS: In timp ce se afla in spatiul extraterestru, cosmonautul Iuri Gagarin a pictat o serie de tablouri care, nici nu-i de mirare, se vand acum la casele de licitatii contra unor sume considerabile.

 

Free website hit counter