Zenderoudi … prizonierul cifrelor și literelor


Charles Hossein Zenderoudi – Crowns of Love (1972)

De multă vreme se cuvenea să vorbesc despre Zenderoudi, căci i-am pomenit numele de fiecare dată atunci când am vorbit despre pictorii iranieni din perioada modernă, dar de fiecare dată m-am oprit din motive inexplicabile.
Se cuvenea să vorbesc despre el deoarece e primul pictor iranian pe care l-am remarcat … deși într-un mod neconvențional.

Pe o stradă din Teheran era lipit un afiș mare multicolor.
Venisem doar de vreo trei luni în Iran și nu știam să citesc în persană.
M-am oprit să admir amalgamul de litere și cifre care compuneau fundalul afișului. De undeva din spate am auzit vocea unui bărbat care îmi spunea că afișul se axează pe o lucrare de-a lui Hossein Zenderoudi.
Chiar dacă nivelul meu de cunoaștere al limbii persane era la nivelul de începători bine consolidați am înțeles perfect ce-mi spunea bărbatul acela cu păr alb și dicție de profesor.

Charles Hossein Zenderoudi … i-am aflat mai întâi numele iar apoi am început să-i caut picturile prin muzeele iraniene și prin galeriile de artă de pe Vali-e Asr, Vanak, Farmanieh,
Nimeni nu a putut să-mi explice de ce îl chema și Charles, nume francez ieșind violent în evidență prin alăturarea cu Hossein.
Voi reveni pe marginea acestui aspect insolit.

I-am pomenit adeseori numele în postările mele atunci când am vorbit despre Parviz Tanavoli, Nasser Ovissi, Sadeq Tabrizi, … toți trei personalități marcante ale curentului artistic Saqqa Khaneh, curent Neo-Tradiționalist care a pus bazele picturii iraniene moderne.
Zenderoudi e cofondatorul acestei mișcări artistice. Totul a plecat de la o lucrare expusă în 1960 la Bienala de la Teheran, lucrare premiată ce i-a adus o bursă de studii în Franța.

https://exergy33.wordpress.com/tag/parviz-tanavoli/

https://exergy33.wordpress.com/tag/sadegh-tabrizi/

https://exergy33.wordpress.com/tag/nasser-ovissi/

Nici acum nu știu de unde și cum să încep. Textul acesta îl scriu direct în pagina de WordPress și sunt și eu curioasă să văd ce va ieși la final.
Nu vreau să încarc prima postare cu multe detalii căci sunt conștientă că îmi va fi foarte greu să explic opera lui Zenderoudi deoarece e înțesată de extrem de multe simboluri legate nu doar de lumea islamului.

Voi continua cu două fotografii realizate de mine în 2017 la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran cu ocazia unei ample expoziții intitulată Berlin – Rome Travelers – deschisă în perioada 7 martie – 16 iunie 2017.
Din fericire în acea perioadă mă aflam în Teheran ;)

De la distanță putea să fie confundată cu o pictură realizată de Jackson Pollock … dar privită de aproape descoperi frumusețea unei aglomerări de semne care parcă te întreabă ce cauți tu acolo.

Charles Hossein Zenderoudi, Fără Titlu (1972)
Muzeul de Artă Contemporană, Teheran, Iran

Ceea ce priviți acum în detaliu reprezintă litere din alfabetul persan, derivat din cel arab, stilizate și apoi personalizate în maniera proprie a artistului.
Zenderoudi e un veritabil dresor de cifre și litere.
Dacă aș fi critic de artă aș spune că această pictură de mari dimensiuni reprezintă un fel de Pop Art Iranian ;)

Carles Hossein Zenderoudi s-a născut în 1937 în Teheran.
A studiat la Facultatea de Artă din cadrul Universității din Teheran, secția de Pictură și Caligrafie.
Din copilărie a fost un spirit neconformist … așa că nu e de mirare că multe din cursurile de la facultate nu îl mulțumeau.
Era atras de pictura vestică, în special de pictura modernă și cea abstractă, dar în același timp se simțea legat de moștenirea orientală, de moștenirea străveche ariană, ba chiar și de cultura populară, sătească,  în ciuda faptului că trăia în capitală.
Era convins că în artă trebuie să existe un mod de exprimare care să lege Estul de Vest, Orientul de Occident, Modernul de Tradițional.

Într-un interviu Zenderoudi a mărturisit de unde a început totul.

Era prin 1955 sau 1956, nu-și aduce aminte exact, dar mai era înca student în Teheran, când începuse să colinde bazarele din partea săracă a orașului în căutare de idei care să îl inspire.
Împreună cu prietenul său, Parviz Tanavoli, au început să facă cunoștință cu talismanele și amuletele vândute în bazar – obiecte renegate de religia islamică, cu picturile ce-i reprezentau pe Imam Ali (primul imam al Șiiților), lupta de la Karbalah condusă de Imam Hossein – al cărui nume și el îl purta (toate aceste picturi interzise fiind de religia islamică ce nu permite reprezentarea grafică a personajelor considerate sfinte), cu cei care pretindeau că știu să ghicească viitorul, cu acea lume în care magicul se împletește cu cotidianul.
Descoperă astrolabele vechi persane dar și niște ciudate instrumente folosite în geomanție –  denumite Raml, apoi talismanele conținând numere … numerele Abjad, piesele de teatru stradal denumite Ta’zieh, puse în scenă de oamenii simpli în care se comemorează lupta de la Karbalah ce va avea să ducă la schisma dintre Sunniții majoritari și Shiiții minoritari.
Voi explica totul pe larg într-o viitoare postare.

Charles Hossein Zenderoudi, Miuz SKFE (1971)
Centrul Cultural Pompidou, Paris, Franța

 

Artistul își amintește că se afla într-un muzeu și privea o cămașă de rugăciune inscripționată cu versete din Koran, cu numere, cu vechi simboluri …
În acel moment o nebuloasă îi cuprinde mintea. Vede ceva în ceață, foarte vag, și intuiește drumul pe care avea să îl parcurgă.
Descoperă cu uimire că numerele și literele pot căpăta o multitudine de dimensiuni.
Ele pot fi spirituale, decorative, mistice, filozofice. Pot induce ritm sau poezie, pot aduce liniște interioară sau teama de neprevăzut.
Ele pot ghida acțiunile viitoare sau ne pot conduce spre contemplație sau chiar eliberare.

În acea zi drumul artistic al lui Zenderoudi se va schimba cu 180 de grade. În acea zi a devenit prizonierul cifrelor și literelor.
Restul a venit firesc, de la sine, a venit ca un dar nesperat, neprețuit, pe care însă artistul l-a prețuit la maximum.

Charles Hossein Zenderoudi
lucrare vândută la Shirazi Art Gallery, Melbourne,  Australia

 

Ultima pictură propusă azi îmi place la nebunie pentru verdele ei, pentru adâncimea spirituală, pentru simplitatea ei genială, pentru starea de bine pe care mi-o induce.

Voi continua să scriu despre acest important artist grafic iranian mai multe postări.
Invit pe oricine să mă urmeze într-o lume fascinantă guvernată de litere, cifre și simboluri.
Promit că nu voi dezamăgi ;)

 

asocieri subliminale

Tehran Museum of Contemporary Art
Wim Delvoye, Double Helix – Morteza Katouzian, For the Martyrs
*

Revin la Wim Delvoye și expoziția acestuia de la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran.
Azi mă voi opri la o lucrare intitulată Double Helix, realizată în 2007, dar care fiind aplasată în fața tabloului lui Morteza Katouzian capătă conotații religioase.
Instantaneu ne gândim la coroana de spini purtată de Iisus Hristos în momentul crucificării.

Alăturarea acestor două opere de artă mi s-a părut inspirată căci adevărul e că ele se completează reciproc într-un mod fericit.

Ar mai fi de dat unele explicații.
Pictura din fundal se intitulează For the Martyrs și a fost realizată de pictorul realist Morteza Katouzian pe care vă rog să nu îl confundați cu Abbas Katouzian, un alt mare pictor realist iranian despre care am vorbit cu ceva vreme în urmă și care, din păcate, nu se mai află în viață.

Sculptura lui Wim Delvoye a fost realizată din Berlin silver. Nu e vorba de argint, așa cum am fi tentați să credem la o primă lectură traducând mot-a-mot expresia.
Berlin silver sau German silver reprezintă de fapt un aliaj care nu contine nici măcar un gram de argint.
În compoziția așa numitului argint german intră cuprul, nichelul și zincul.

Un aliaj destul de asemănător, denumit paktong, se fabrica în China încă pe la începutul dinastiei Qing însă în Europa a fost introdus pentru prima dată în sec al XIX-lea.
*


Wim Delvoye, Double Helix (Berlin silver – 2007)
*

Sculptura artistului belgian e elegantă. Privind-o de la câțiva centimetri distanță, înainte să o asociez cu pictura din fundal pe care inițial nu am observat-o, am avut impresia că poate reprezenta o grapă de plug frumos stilizată ;)

 

de la Rumi la Rouhi

1-Katayoun-Rouhi-Iran.jpg
Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )
*

De la Rumi la Rouhi … așa s-ar fi putut intitula expoziția de artă grafică a pictoriței iranience Katâyoun Rouhi găzduită în 2010 de galeria de artă pariziana Taïss.
In realitate expoziția a purtat ca titlu o expresie aleasă din Ars Poetica lui Horațiu: Ut Pictura Poesis (cum e pictura așa e și poezia).
În pictura acestei artiste din Iran, legătura dintre cuvânt (partea invizibilă) și formă plastică (partea vizibilă) devine evidentă cu fiecare lucrare în parte.

Poate că ar trebui să vorbesc mai mult despre pictorițele din Iran, căci sunt destul de multe și talentate, și astfel să admire și cei care îmi vizitează din când în când blogul opere de o altă factură spirituală.

Katâyoun Rouhi nu este la fel de cunoscută în Iran precum Iran Darroudi sau Shirin Aliabadi, cărora le-am dedicat postări ample, dar în Franța și-a făcut un binemeritat renume.
Succesele repurtate de tablourile ei la diverse case de licitații i-au sporit in mod nemijlocit faima.

Pentru început câteva date biografice absolut necesare pentru a poziționa în timp și spațiu invitata de azi a blogului meu .

Ut Poesis Pictura (As is painting, so is poetry).Jpeg

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura )
*
Katâyoun Rouhi s-a născut in decembrie 1965 în Teheran și imediat după absolvirea liceului a plecat peste hotare să-si continue studiile. După un scurt popas in Elveția, la École des Beaux-Arts din Lausanne, pleacă în Franța. Aici s-a căsătorit cu artistul plastic Patrick Outil și împreună au o fată.
Katâyoun Rouhi a absolvit in 1989 École des Beaux-Arts din Paris iar în 2003 și-a dat doctoratul cu teza intitulată „Esthétique et Sciences de l’art”.

Opera ei, aparent simplistă pentru privitorul vestic, conține simboluri preluate din poezia și mistica iraniană.
Tema majoră a lucrărilor ei, până în 2011, l-a constituit fetița care scrie sau merge printre copaci.
Acest motiv, reluat obsesiv, mi-a atras de la bun început atenția, mai ales că am o slăbiciune pentru picturile care prezintă personaje văzute din spate ;)
*

Katayoun-Rouhi_Ut-poesis-pictura_abgallery_13.jpg
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*

Omul și copacul, inelele copacului și vârstele omului, frunzișul și anii, frunzișul și cunoașterea, vârsta și cunoașterea, copacul și hârtia pe care sunt tipărite cărțile, drumul printre copaci și drumul vieții, negrul ce semnifică întunecimea spirituală și lumina ce pune în evidență culorile vii atunci când drumul se apropie de sfârșit, atunci când cunoașterea iluminează ființa umană … acestea si multe altele pot constitui tot atâtea porți prin care se poate pătrunde în universul artistic creat de artista iraniancă.

Copacul poate avea semnificații multiple: Copacul Vieții, Copacul Cosmic, Copacul Cunoașterii, arborele genealogic, arborele care i-a dat Evei fructul păcatului …
*


Katâyoun Rouhi

(lucrare din seria Vers le non-où)
*

Criticii de artă, atunci când iau în discuție lucrările ei, folosesc expresii ca alegoria cuvintelor, introspecția sinelui, poezie picturală, …

Pe mine însă picturile ei fac să mă gândesc la lucrurile ascunse dincolo de cuvinte, la lucrurile ascunse dincolo de imaginea brută, lucruri pe care le intuiești în parte și nu le înțelegi niciodată pe de-a-ntregul … fac să mă gândesc la matricea spirituală a ființei, la singularitatea și unicitatea Egoului, la mereu actualele întrebări :„Cine sunt eu?”,  „Cine ești tu?”, „Ce ne unește și ce ne desparte?”
*


Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Vers le non-où)
*

Aș dori să mai fac cunoscut un lucru. Katâyoun Rouhi a publicat în 2010 „L’ontologie du lieu” la editura Harmattan din Paris, o carte interesantă care ajută într-o mare măsură la interpretarea operei ei.
Ontologia – ramură a filozofiei care studiază trăsăturile, bazele și principiile existenței – reprezintă pentru mine un câmp aproape alb.
Poate dacă aș fi găsit și aș fi citit cartea aș fi scris altfel această postare. Aș fi interpretat mult mai complex picturile înserate în textul de față.
Deoarece nu am citit cartea singurele corelații pe care le pot face izvorăsc numai din ceea ce îmi comunică fiecare tablou în parte.

Chiar de la primele lucrări ale lui Katâyoun Rouhi, popularizate în blogosfera de limbă persană, am știut că fetița care scrie și merge printre copaci nu e intotdeauna o fetiță.
Înainte ca vreun critic să-și dea cu părerea, și inainte ca autoarea să picteze tablourile care dezvăluiau enigma acelei fetițe generice care tot scrie și merge fără oboseală pe drumul străjuit de copaci, am remarcat un lucru care m-a făcut să înțeleg gândul ascuns al pictoriței.

În unele tablouri copacii sunt fie desfrunziți, fie nu sunt „tatuați” cu caligrafiii persane scrise pe de-andoaselea spre a nu putea fi citite, fie întreg fundalul e dominat de culoarea neagra.
Acestor tablouri le-am asociat vârsta fragedă, lipsa de experiență, necunoaștere, incertitudinea …

În alte tablouri copacii fie au frunzișul verde, fie tot șirul de copaci e scris, fie afară e lumină sau fie că fetița îmbrăcată în haine colorate se apropie de finalul drumului.
De abia atunci când își întoarce capul realizăm că nu e vorba de un copil ci de o femeie adultă. Iar această femeie cu fața adultă, dar cu aspectul unui copil, e însăși Katâyoun Rouhi.
*

6-Katayoun-Rouhi-Outil-img-014.jpg
Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )

 

In final cateva precizări făcute de autoare.

„En m’interrogeant sur le statut de l’image, et ce qu’elle pourrait représenter en tant que premier support de la peinture, je confronte constamment la face réelle d’une représentation, avec la vérité cachée de cette même image représentée. Ceci en mettant une même image en épreuve avec la part de l’ombre qui la sépare de la lumière, de ce qui existe concrètement.
Dans ma peinture, je façonne la singularité de l’être, par le biais de sa mémoire, dans un jeu où l’image, aussi bien dans la manière de sa réalisation que dans ce qui pourrait être une approche du côté du spectateur, s’impose dans un processus de l’ordre du dévoilement.”

„The pictoriality of painting and the orality of poetry come across one another in my work and resonate together. It is concerned with the poësis of painting, its very beginning, and searches for the essential link between poetry and representation. I say that I paint poems. They tell me about my painting and present in a graphic way what my painting attempts to reveal through visual signs.
I make out a singular being in my paintings. This singularity is achieved through his memory in a kind of game where the image gradually appears. It comes into existence by the way it is made, thanks to the closeness of the viewer.”

 

ut-GF.jpg

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*

Ar mai fi de spus faptul că în limba persana/farsi cuvântul rouh (روح), de la care derivă și numele de familie al artistei, înseamnă suflet, spirit ….

Parviz Tanavoli – sculpturi pentru caseta de bijuterii

Parviz Tanavoli - ring.jpg

Parviz Tanavoli – inel (The Hand of the Mountain Carver)

Blogul de azi, din motive deocamdata neelucidate 100%, ii este dedicat Cellei :)

* * *

Putini sculptori, cred eu, au renuntat macar pe moment la dimensiunile arhitecturale sau la materialele pline de „greutate” –  cum ar fi piatra, marmura, otelul sau bronzul –  si si-au concentrat energia creatoare pentru a realiza bijuterii.
A pasi dintr-o dimensiune in alta mi se pare un pas dificil. Dar se pare ca pentru Parviz Tanavoli nu a fost deloc asa.
Sculptorul si pictorul iranian nu a renuntat la nimic, cum crezusem initial, ci a continuat sa creeze la dimensiuni „macro” si „micro” splendide abstractizari geometrice inspirate din istoria Persiei, din caligrafie, din mitologia iraniana sau din povestile auzite in copilarie.
*

Parviz-Tanavoli-in-Kuwait-6.jpg

Parviz Tanavoli – bronz incrustat in sidef

Autorul Zidului de la Persepolis, cel ce a materializat Nimicul, cel ce a fost fermecat de minimalismul kilimurilor din zona Marii Caspice, a fost totodata si cel ce a incercat sa-si puna sculpturile intr-o caseta cu bijuterii :)

Parviz-Tanavoli-in-Kuwait-14.jpg

autor – Parviz Tanavoli

Dar pentru a intelege aceasta latura mai putin cunoscuta a artistului iranian cred ca e mai bine sa-i dau lui cuvantul :)
Voi spicui deci din interviul acordat de dansul in vara acestui an revistei Zanan-e Emruz (Today-s Women), nu fara sa admir felul in care Mariam Omrani a condus dialogul.
*
Raspunsurile artistului, din care am reusit sa reconstitui viziunea sa asupra multor aspecte ale artei in general, si artei iraniene in particular, merita toata atentia.

„Yes, you’re right. It is so if we talk about jewelries independently. What has remained from different treasures such as those from ancient Greece, ancient Rome, ancient Iran, China and India does share common designing qualities. In eastern societies, decoration and makeup have mattered much and are still important. The reason behind this is perhaps the fact that women did not frequently go out so in order not to feel depressed they used to both wear decorative accessories and fill the house walls with different decorations and ornaments. They would hang carpets, tableaus and calligraphed items on the wall. They would apply mirrors and mirror artworks inside the house. A careful look at their household items shows that the cooking pots, carpets and fabrics they used enjoyed an esthetic style of production. It is true that men used to build these tools but it seems that they too wanted to see their wives amused, develop interest in their lives and the interior atmosphere of the house, and thus not miss the outdoors.”
*

Tabliqsara-Art-Parviz-Tanavoli.jpg
*

„Well, some jewelries are attributed to certain artists of the Renaissance and post-Renaissance periods. Artists in general and painters in particular had and do have the talent to design jewelries but they had never been the producers of these items. Another guild would produce the jewelry, those who had mastery and had special tools at their disposal. In Iran too jewelry producing was a separate occupation. Traditional jewelry makers would design and produce their items all by themselves. At some point in time, jewelry designing became a mix of foreign jewelry and Iranian traditions. In the Qajar era, the import of French and Belgian jewelry was on the increase in Iran where [domestic] jewelry makers copied the imported items from time to time. At times the imitations were produced so delicately and skillfully that they looked even more beautiful and attractive than the real thing. And in another period industrial jewelries made their debut on the market.”

parviz tanavoli - medalions.jpg
*
Parviz Tanavoli – bijuterii caligrafice

„I dare to say that many people across the world who are active in visual arts are currently designing jewels as well. But I do not remember any in Iran. At first, it was only me who showed such an interest, I suppose. I started to make jewelry in the early 1960s. I don’t know of any other artists who have designed jewels on top of their main profession, for example sculpting. Back then I wanted to make the Heech sculpture in different sizes ranging from one spacious enough to accommodate one person to the size which could wrap around a wrist or a finger. Back then a woman who was a public office holder asked me to design jewelry for her. She wanted it because she had to take part in an official gathering in which ranking officials including ambassadors from foreign countries were also in attendance and she liked to have some unique jewelry on with Iranian designing, and not a Cartier design necklace or something with other European designs. The same lady gave some semi-precious gemstones to me. I did some designing and it marked the beginning of my job. I did some of those designing patterns for my wife and some other people. One of them is the very “Heech” ring which was widely welcomed. […]”

M_Jewelry-278x300.jpg
*
Parviz Tanavoli, volum bilingv (persan-englez)

„I do use bronze instead of gold. I seek to get my message across by using such primary materials. I want to say what matters is the work of the artist and not the materials he or she uses. […]”

Parviz-Tanavoli-in-Kuwait-5.jpg

Parviz Tanavoli, Expozitie – Kuweit

„The upside of the jewelries is that they look as if they are friends with people. They are close to us since they are on our fingers. They go from place to place with the person who carries them. They even go on trips with their owners. On the other hand, you need a vast space to hold a sculpture, whether it is placed in the garden, inside the house or in any other place. It cannot accompany you wherever you go and you cannot take it on a trip with yourself.”


g1983.30-tanavoli,-parviz1.jpg
Parviz Tanavoli – inel (Heech)

*

„It has been the case in all societies and throughout all historical periods. Suppose, for example, the jewelry an artist like (Alexander) Calder designs is used by some. They must be distinct. Also bear in mind that their price is likely to have risen multifold since their production date. I don’t think a change of taste in using jewelries could be indicative of the change of time and a change in the spirit of those who wear them. With the modern jewelry and decorative items being received warmly, one can come to the conclusion that the mood of the Iranian women has changed from traditional conservatism to adventurism and to acceptance of the challenges of the modern world. Moreover, women display much interest in producing jewelry and decorative items. Girls and women account for 70 percent of my students in Mah Mehr Institute. The figure does not apply to jewelry courses alone. It covers other courses as well.”

When did your classes resume in Iran and when did you include jewelry designing in the courses you teach?

„Well, for years before the Islamic revolution I had taught in university but after my return to Iran I held a first round of classes in Mah Mehr Institute back in June 2006. If my memory serves me well, about two years later courses on modern jewelry designing were introduced. I’d like to say some words about my students, although they may not find their way to the magazine. Perhaps the magazine decides one day to publish reports on every single of them. Around 100 modern jewelry makers have been trained in my classes. They have been very much successful recently, both in holding exhibitions and in selling their works. Recently, fifteen students of mine held an exhibition in Mashhad which, to my disbelief, was widely welcomed. Incredibly these modern jewelries are widely received by people; most of them were sold out on the opening night. The same group has held exhibitions in Tehran, Kuwait and Paris. I was with them for some of those shows. I’m very happy that a modern jewelry nucleus has been born in Iran and now it is in its teens. These students have gone much beyond where we do stand now and I’m certain that their mother lode of knowledge would grow by the day. […]”

Let’s come back to the question of women. Given the public culture and traditions, many Iranian artists, you included, produced some works back in the 1960s and the 1970s that are known as the Saqqa Khaneh School. Is there any trace of femininity in the works you produced back then?

„You know, men are the theme of my works and I have usually placed women next to men. My sculptures mostly have a very masculine identity; in other words, a man who always has a desire for women. My works, namely Farhad Koohkan and Poet, show that these men had a desire for women. The men in my works never do without women; they have been always in love with women. Perhaps women have been given no figurative personification or representation in my works, but their traces are seen everywhere (he laughs). I don’t know what you would have done if men weren’t around, but I wouldn’t like to live if women were not in the world.”

:)

 

nomadism, pastoralism, minimalism

Parviz-Tanavoli-iranian-pastoral-rug-pattern.jpg
Parviz Tanavoli, Nomadic Motif (detail)

Dubai Exhibition, 2013
*

Pentru cei care au nimerit intamplator aceasta postare se cuvine sa fac trei importante precizari :

1- Parviz Tanavoli este cel mai important sculptor iranian si unul din cei mai cunoscuti sculptori contemporani ai momentului.

2- Parviz Tanavoli este totodata un impatimit colectionar de obiecte traditionale (lacăte, încuietori, talismane, chilimuri, desagi de sare si făină, țesături, harnașamente și obiecte de podoaba pentru cai si camile, sofreh – fețe de masă traditionale iraniene, si mai tot ce are cumva legatura cu arta tesutului) dar nu in ultimul rând si un reputat expert al acestor obiecte de arta iesite din mana anonimilor mesteri populari. Eu l-as numi mai degraba un veritabil cunoscator, nu expert, caci “cunoasterea” lui Tanavoli nu e spicuita doar din carti sau cursuri universitare. El a trait saptamani de zile in fiecare trib pastoral inainte de a purcede la scrierea unei carti sau pregatirea textului unei conferinte.

3- Parviz Tanavoli este un surprinzator autor de carte, cu cateva volume la activ, din care cea mai mare parte sunt axate pe tema tesaturilor realizate de diferite triburi pastorale din Iran sau de locuitorii din indepartate asezari rurale.
Cartile lui, desi academice pana la un punct, te vrajesc prin arta povestitului. Tanavoli este inainte de toate un foarte bun povestitor.

In primele doua postări am incercat sa-l surprind cat am putut de bine pe “Tanavoli sculptorul”.

http://blogu.lu/exergy/index.php/2014/02/07/parviz-tanavoli-descifrari-si-descuieri/

http://blogu.lu/exergy/index.php/2014/02/13/heech-parviz-tanavoli-si-nimicul-care-exista/

Azi ma voi stradui sa-l dezvalui pe “Tanavoli indragostitul de tesaturi traditionale” …  si sper  să reușesc :)

Dupa cum spuneam in postarile precedente, Parviz Tanavoli a fost afiliat miscarii artistice Saqqakhaneh ce isi propunea sa cladeasca arta iraniana moderna plecand de la “fântâna” tradiției. Toti membrii ei au reusit asta.

Covoarele persane reprezinta brandul prin excelență al Iranului, dar nici chilimurile/kilimurile (ghelim in persana) nu sunt cu nimic mai prejos chiar daca au ramas multa vreme in umbra fastuoaselor covoare regale.
In Teheran exista un mare muzeu al covoarelor despre care am scris aici.

In ultimele doua trei decenii insa tesaturile traditionale au explodat pe piata interna si internationala si au adus in atentia iubitorilor de arta o lume fabuloasa : lumea pastorilor nomazi, lumea povestilor si tradițiilor, a istoriei si mitologiei, lumea de inceput a lumii in care traim azi.
*

tanavoli-rugs-and-ghilims-226x300.jpg
Parviz Tanavoli, Persian Flatweaves

 

Iata o lista incompleta a volumelor publicate de Parviz Tanavoli:

  • The Afshars, London
  • Gabbeh: Art Underfoot, Tehran (2004),
  • Tribal and Rustic Weaves from Varamin, Tehran (2003),
  • Persian Flat-Weaves, London. (2002)
  • Fars lion Carpets, Tehran (1978) – Persian/English
  • Horse and Camel Trappings from Tribal Iran, Tehran (1998)
  • Sofreh of Kamo, Tehran (1996),
  • Shahsavan: Iranian Rugs and Textiles, New York, Switzerland (1985),
  • Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 ),
  • Kings, Heroes and Lovers: Pictorial Rugs from the Tribes and Villages of Iran, London (1994),
  • Bread and Salt: Iranian Tribal Spreads and Salt Bags, Tehran (1991)
  • Tacheh of Chahar Mahal, Tehran (1998)

Pentru a-si scrie cartile Tanavoli nu s-a multumit sa viziteze muzeele si galeriile, sa conspecteze constiincios din enciclopedii sau sa citeasca ultimele carti din domeniu. El a mers sa traiasca in mijlocul pastorilor, saptamani de zile, sa parcurga ritualul zilnic al fiecarui trib, sa asiste la tunsul oilor, scărmănatul lânii, vopsitul cu coloranți naturali, pieptănatul si torsul ei, și in cele din urma la țeserea obiectelor.

El a trait printre lurii bakhtiari – pentru a scrie prima lucrare bine documentata despre desagii de sare, făină si grâne ai acestor pastori de origine iranica, dar si printre pastorii de origine turcica Shahsavan ce populeaza partea de nord vest a Iranului.
Despre acesti nomazi si femeile lor neintrecute in arta chilimurilor am povestit pe larg mai demult (aici si aici).


Parviz Tanavoli, Shahsavan Rugs and Textiles

Tanavoli a impartit pâinea si sarea cu oamenii din satele de munte din regiunea Marii Caspice, cu nomazii Afshari (de origine turcica), cu lurii si kurzii de la poalele muntilor Zagros, cu pastorii din Provincia Fars (unde se afla anticul Persepolis)  si sătenii cu mâini de aur ai Khorasanului – scoțând la iveala motivul stilizat al “leului cu sabie”, motiv ce reprezinta simbolul Persiei ahemenide,  stilizându-l  apoi intr-o maniera personala.

 

Parviz_Tanavoli_Rugs_Collection_Lion_and_Sword_III__1974_Bijar_weave_121x199cm.jpg
Parviz Tanavoli, Lion and Sword III (1974)
inspired from a Bijar Rug
*

Initial a realizat cateva afișe, insa peste timp aceste afișe au fost tesute si au format o colectie originala. Ultima expozitie din Dubai a reprezentat un succes binemeritat caci a incununat munca de ani de zile a acestui artist fara de odihna. Imaginea cu care am deschis blogul de azi reprezinta detaliul unei tesaturi din expozitie.
*

Parviz_Tanavoli_Rugs_Collection_Lion_and_Sword_II_1979_Bijar_weave_158x208cm.jpg
Parviz Tanavoli, Lion and Sword II (1979)
inspired from a Bijar Rug

 

Parviz Tanavoli a explorat arta tesatorilor iranieni din zona Veraminului (azi un orasel satelit al Teheranului), dar si pe cea a femeilor din triburile Qashqai (de origine turcica).
A pornit in căautarea podoabelor pentru cai sau camile – tesute si garnisite cu ciucuri, obiecte metalice si margele multicolore – fapt ce l-a facut sa strabata mii de kilometri, din zona nord estica locuita de triburile turcmene renumite pentru cresterea cailor din rasa Tekke si până in sud estul populat de baluchii ce-si duceau în vechime marfa pe cămile.
Pentru a cunoaste in amanunt subiectul a patruns in inima desertului, pornind din Kashan ca apoi sa ajunga la Yazd si Kerman, pe celebrul drum al mătăsii strajuit si azi de ruinele caravanseraiurilor in care negustori priceputi poposiseră cândva  in drumul lor din China spre Veneția.
*

tanavoli - pink lion - meem galery expo 2013.jpg
Parviz Tanavoli, Pink Lion
Dubai, Meem Gallery Exhibition (2013)
*

Parviz Tanavoli are meritul de a fi adus în prim plan  tesaturi aproape necunoscute in afara granitelor Iranului.
As aminti doar cateva.
Voi incepe cu ghabbeh (un fel de covoare persane grosiere, foarte moi insa, tesute in triburile de pastori nomazi ce sunt numiti ashayeri in limba persana.

Continui cu tacheh, desagi de sare si grâne nelipsiti din inventarul pastorilor bakhtiari.
Acesti pastori de origine iranica au jucat mereu un rol important in istoria Persiei si apoi in cea a Iranului modern.
Pe cei interesati ii invit sa descopere singuri universul ashayerilor bakhtiari.
Aici as vrea sa amintesc doar de originea cuvântului “tacheh”, fara nici o indoiala un cuvânt original iranian, inrudit cu germanul “tasche” care inseamna aproximativ acelasi lucru : geantă, sac.

Dar sa nu uit nici de sofreh (fețe de masă tradiționale, asternute direct pe covor sau pe iarba, ce reuneau in jurul lor intreaga familie a unui păstor), khorjin/khorjun (desagi dubli pentru măgari folosiți de triburile turcmene sau qashqai ), mafrash (tesaturi aspre folosite drept invelitori/huse pentru lazile de zestre, cufere, scaune si reazeme de perete – denumite poshti in pesană), …

In mod special am lasat la urma ceea ce imi place cel mai mult :)

E vorba de niste  adevarate capodopere de arta minimalista, imaginate si realizate de tarancile ce locuiesc in indepartate sate de munte in Provincia Mazandaran, sate răsfirate de-a lungul coastei Marii Caspice, inconjurate de livezi de citrice si maslini, de orezării si fânețe prin care roiesc albinele, sau ascunse in păduri dese peste care in fiecare dimineata pluteste o ceață sidefată ca un văl de mireasă.

 

parviz_tanavoli__undiscovered_minimalism___gelims_from_northern_iran_3899_north_.jpg
Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )
*

Aceste creatoare anonime i-au smuls pe drept cuvant lui Tanavoli cele mai multe exclamatii.
Țesăturile acestea au o muzicalitate evidentă pe care ochiul o ascultă cu pupila când dilatată, când îngustată.
E atâta echilibru si pace interioara în țesăturile lor încât am senzatia că au fost create înainte de Big Bang :)
*

parviz_tanavoli__undiscovered_minimalism___gelims_from_northern_iran_2815_north_576x_white.jpg
Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )
*

Cuvintele sunt de prisos atunci când culorile vorbesc !

*

Tanavoli-and-tribal-rug-minimalism.jpg
Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )