zelený … Kupka

Oglinda ovala  (1911)
MOMA
Nu e intamplator faptul ca am revenit la Kupka :)
In comparatie cu alte culori, Fantisek Kupka  a folosit cu zgarcenie verdele, insa atunci cand l-a folosit l-a pus magistral in evidenta.
Cine cauta gaseste, spune un vechi proverb.
Am cautat … si am gasit. Din lucrarile descoperite voi prezenta cateva acum.
In Oglinda ovala de la Muzeul de Arta Moderna  din New York, o pictura de la inceputul perioadei de aur  a artistului, combinatia verde-violet e saturata de o lumina aurie ce ingreuneaza  compozitia. Ambele culori emana caldura.
O femeie se aranjeaza in fata oglinzii :)
Cu ajutorul unor fronturi de culoare subtil alese artistul reuseste sa redea gratia.
In urmatoarea lucrare, intitulata Voir et revoir, Kupka revine la unul din motivele sale preferate: cel al verticalelor.
Voir et revoir
Si aici verdele e cald si plin de substanta.
Dar artistul a experimentat si nuantele reci de verde, ca de exemplu in Compliment.
Compliment (1912)
Centrul Pompidou – Paris
Trecerea de la verde la albastru se face pe nesimtite iar vecinatatea cu rosul de Burgundia, separata pe alocuri de portiuni cenusii-alburii, asigura echilibrul compozitiei.
Nuantele sunt reci … la fel ca si complimentele nesincere, din obligatie, sau cele facute cu scopul de a profita de pe urma lor.
Bather (1906)
Inotatoarea pictata in 1906, deci inainte de a se apropia de pictura abstracta, e deosebita prin pozitionare si redarea decorului. Undele verzi ale apei vibreaza cu adevarat pe panza lui Kupka.
La fel se intimpla si in tabloul prezentat anterior, Compliment.
Kupka picteaza vibratia spatiului cu certitudinea ca picteaza faţa adevarata a lumii materiale.
Voi incheia cu un tablou ce a stabilit un record in Cehia : cel mai scump tablou al unui artist ceh licitat si vandut in anul 2009.
Colapsul verticalelor  a fost evaluat la 25 960 000 de koroane (CZK).
Colapsul Verticalelor (1935)
Dar nu pretul e important, caci, dupa cum bine se stie, de-a lungul timpului multe tablouri de valoare au fost vandute pe mai nimic, ca apoi, dupa un deceniu sau doua, sa se transforme in veritabile comori pentru muzeul sau galeria de arta ce le-a achizitionat.
As dori sa reamintesc faptul ca Frantisek Kupka detine si un altfel de (trist) record. De abia la varsta de optzeci de ani, in 1951 – deci cu sase ani inainte de anul mortii, semneaza primul său contract cu un negustor de arta.
Nu ma pot abtine sa nu spun ca mecanismul licitatiilor mi se pare o tampenie in toata regula. Sa nu va socheze afirmatia. E o parere personala fara pretentii … deci se poate trece peste ea.
Omul modern e infectat de virusul pretului … dar si de cel al celebritatii.
Si nu ma refer aici doar la snobi. Uneori connoisseuri veritabili sunt infectati …
Dar cel mai periculos tronson il reprezinta milionarii de carton si vedetele inculte pentru care obiectul de arta reprezinta in primul rand un item ce da informatii referitoare la puterea lor de cumparare.
Un sfesnic bizantin, un Picasso, niste tacamuri vechi de argint, o icoana ruseasca, un socant Dali, cristaluri de Bohemia, un covor de Kashan, o acuarela de Kandinsky, niste portelanuri de Sevres si niste miniaturi chinezesti, aruncate  toate de-a valma  intr-o sufragerie cu suprafata egala cu cea a unui hangar, si arhitectura asemanatoare, reprezinta adevaruri triste ale dolarosferei.
Milionari rasariti peste noapte, fara notiuni elementare de arta, isi inchipuie ca pot cumpara cultura  pentru a o pune in salon,  garaj sau in toaleta unde se spala pe dinti dimineata.

 

fotograme în galben-oranj-galben

Form of Yellow
Ma simt cu inima mult mai impacata pentru ca in aceasta toamna am reusit  sa-l aduc aici pe Frantisek Kupka … pe el si picturile lui abstract-lirice.
De mult timp doream sa-i prezint tablourile insa am aminat mereu din cauza ca nu stiam de unde si cum sa incep.
Blogul de azi  a pornit de la o observatie facuta de Mirela Pete. Ea spunea ca in pictura lui Kupka ne intilnim prea putin cu culoarea galben,  ceea ce e perfect adevarat.
Am simtit  nevoia de a aduna intr-o postare tocmai acele lucrari in care predomina galbenul, oranjul, caramiziul …
Voi vorbi mai putin si va voi lasa  sa priviti in liniste :)
Pentru inceput propun inca un portret din Gama Galbena.
Yellow Scale (1907)
Muzeul de Arta din Houston, SUA
De la portret pictorul trece cu usurinta la compozitii abstracte, cum ar fi si aceasta careia i-a ales un nume pe masura.
Series CVI
Dansatoarea de cabaret a intrat recent in colectia  Allen Memorial Art Museum de la Oberlin College. Aici galbenul este intens,  energetic si ritmat.
Showgirl in Yellow Costume – nedatat
Oberlin College
Galbenul apare si in alte tablouri ce reprezinta femei, cum ar fi de exemplu remarcabilele The Colored One  si The Autumn Sun, ce pot fi gasite usor pe flickr.
Poate ca ma insel, dar pictura urmatoare mi se pare ca seamana cu o perdea incretita prin care e filtrata lumina.
Ordonance sur verticales en jaune
Centrul Pompidou, Paris
Combinatia galben-mov e o combinatie clasica. La  Kupka ea capata noi valente atit prin introducereaa unor culori si forme complementare ce-i dau un echilibru cromatic inedit cit si datorita nuantelor alese pentru a vizualiza reminiscentele. Consider aceasta lucrare ca ca fiind foarte muzicala.
Violet et jaune – Reminiscence (1921)
Centrul Pompidou
In acelasi an picteaza La Forme de l’orange,  lucrare unde experimenteaza stratificarea curbilinie a culorii.
La Forme de l’orange (1921)
Centrul Pompidou
Voi incheia blogul cu un desen, mai bine zis cu un studiu facut in 1957 – anul mortii.
Traits animes (1957)
Centrul Pompidou, Paris
Discul  oranj din mijloc magnetizeaza atentia. Acolo e miezul fierbinte al vietii. Privindu-l m-am gindit la Eminescu :
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.
(Scrisoarea I – fragment)

Ultima pata de culoare pusa de Frantisek Kupka inainte de a-si lua pentru totdeauna ramas bun de la fermecatele-i pensule cu piruete si bemoli …

<

div style=”text-align:left;”>

 

abstract … abstract

Blue (1913-24)
 
Pentru azi propun o noua vizita virtuala la Praga, tot la Galeria Nationala.
Motivul vizitei il reprezinta citeva din picturile abstracte realizate de František Kupka  expuse la Palatul  Veletržní, palat ce gazduieste colectiile Muzeului de Arta Moderna si Contemporana.
Deci pentru azi numai si numai lucrari abstracte !
Prima imagine din blog face parte din seria studiilor verticalelor ce l-au pasionat pe Kupka decenii de-a rindul.
Aceste fronturi verticale de culoare, intrerupte uneori de plane orizontale, sunt arhitecturale in esenta lor si de aceea ne duc cu gindul la turnuri zvelte si zgiriie nori.
Nuantele de albastru tisnesc din pamint si ape spre a se uni cu albastrul cerului … o uniune a teluricului cu celestul, asta cred ca a dorit sa exprime pictorul in tabloul de fata.
Natura a reprezentat sursa de inspiratie si pentru Primavara Cosmica.
Cosmic Spring (1913-14)
Paleta coloristica se diversifica, aranjarea spatiala e schimbata, verticalului ii este preferata o structura curbilinie purtatoare a unui mesaj subliminal : vibratia.
La Kupka culorile vibreaza cind intr-un mod vizibil cind intr-unul ascuns. El insusi marturisea :
„I do not think it is necessary to paint trees, as people on their way to the exhibition can see better ones in reality, I do paint but I paint only the conception, the synthesis: if you like, the chords”
Lacul – The Piano Keys e considerata o lucrare de referinta in opera lui Kupka, lucrarea de ruptura si trecere definitiva spre arta abstracta, iar uneori drept prima lucrare abstracta.
Lake (1909)
Daca e sa o analizez  prin prisma unei definitii seci nu cred ca aceasta pictura se poate numi abstracta caci, conform definitiei, pictura abstracta nu trebuie sa aminteasca  in mod direct  formele umane, ale obiecteleor fizice sau cele ale regnului vegetal si animal.
Ori in aceasta pictura clapele pianului sunt foarte vizibile, la fel si degetele ce le apasa.
Totusi Lacul e o lucrare de sinteza foarte reusita. Pentru a o picta Kupka a frecventat mai multe sedinte la laboratoarele de fizica tinute  pentru studentii de la Sorbona.
Pictura s-a vrut totodata si un  omagiu adus lui Helmholtz, fizician german ale carui cercetari au lasat o profunda impresie asupra pictorului ceh ce, in mod intuitiv, se regasea sufleteste in teorii si ecuatii ce dirijeaza ordinea ascunsa a Universului.
Unii critici de arta au declarat Fuga ( 1911)  drept prima pictura abstracta din istoria artei.  Ulterior pictorul va dezvolta  subiectul in mai multe tablouri. In prezent, lucrarile din seria Fugilor nu lipsesc din ilustratiile ce-i insotesc  biografia.
Alti critici insa afirma ca o acuarela pictata in 1910 de Kandinsky ar trebui considerata  drept prima pictura abstracta din arta contemporana. Acuarela lui Kandinsky imi lasa mai degraba  impresia unui exercitiu coloristic, nu a unei lucrari plastice  premeditate … gindite.
Fugue in Red and Blue (1911)
(varianta de la Galeria Nationala din Praga)
Fuga in doua culori a devenit cu timpul emblema Muzeului de Arta Moderna si Contemporana din Praga.
Pentru Kupka culorile reprezinta doar un motiv de a medita pe marginea unei idei. In acest caz au fost alese rosul si albastrul.
Cald si rece, pozitiv si negativ, feminin si masculin, pasiune si ratiune, dragoste si ura, razboi si pace, foc si apa  … si cite alte interpretari nu se pot face?!
Parerea mea personala e ca Fuga in doua culori, desi inspirata de Fugile muzicale, reprezinta de fapt atractia contrariilor, nevoia de echilibru si complementaritate.
In multe privinte il compar pe Kupka cu Brancusi.  Ambii au incercat sa vizualizeze idei si concepte … insa nu acesta ar fi singurul lor punct comun  :)
Rosul apare frecvent in picturile lui Kupka. Uneori el foloseste nuate  de rosu sângeriu cu un puternic impact vizual asupra privitorului.
Pentru a ilustra spusele fac apel la un tablou imprecis datat.

Creation (1911-20)
E multa viata si energie pe acesti citiva centimetri patrati de pinza din Primavara Cosmica si Creaţie, ambele lucrari facind parte dintr-un ciclu inspirat  atit de Natura cit si de scrierile teosofice ce l-au ghidat mereu pe pictor. Suprapunerea de cimpuri vizuale genereaza o pendulare a privirii, asemanatoare cu leganarea instinctiva a corpului in momentul auditiei unei melodii ritmate.
Voi incheia cu un tablou in alte culori si guvernat de alte forme.
Calmul generat de alaturarea  formelor unduitoare, asemeni apelor unei oglinzi,  te indeamna la visare …
Blowing Blues II (1922-36)

prin muzee în căutarea lui Kupka

 

Visul (1909)  
Muzeul de Arta din Bochum, Germania

In blogul de azi voi posta doar picturi preferate aflate la muzee din afara Cehiei.
Paleta de idei a pictorului, saltul de la un stil la altul pina la ancorarea definitiva in pictura abstracta, experimentele coloristice si aranjamentele de forme, ma fac sa-l compar pe Frantisek Kupka cu un copil ce descopera fascinatia jocului Puzzle.
In 1897 el ii scria unui prieten :
„Yesterday I experienced a split consciousness where it seemed I was observing the earth from outside. I was in great empty space and saw the planets rolling quietly. After that it was difficult to come back to the trivia of everyday life …”
De abia in 1909 aceste cuvinte s-au materializat intr-un tablou intitulat Der Traum/Visul.
Stilul picturii e dificil de  etichetat, dar cita revarsare de arpegii albastre astrale in  pictura  de  la  Muzeul de Arta  din Bochum!
Kupka a fost cautatorul  celei de a patra dimensiuni.
Influentat rind pe rind de profesorii nazariteni de la academiile de arta din Praga si Viena, apoi de ideile theosofice asimilate in prima perioada de la Paris, apoi de propriile observatii asupra lumii materiale si a celei spirituale, el nu va renunta sa caute … sa caute dincolo de formele fixe, pe orizontala, sau  a celor mobile, sa caute dincolo de lungimile de unda si culoare.
Theosofia e un amestec de filozofie, stiinta, mistica si religie, o sinteza a unor lucruri aparent contradictorii.
Pictura lui Kupka reprezinta transpunerea vizuala a ideilor theosofice. Eu as denumi-o „pictura metafizica” :)
Caci nu vad cum altfel ar putea fi denumita „pozitionarea de elemente grafice mobile”  expusa la Muzeul Thyssen -Bornemisza  din Madrid.
Positioning of Mobile Graphics Elements (1912-13)
Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid
Remarc cu surprindere ca si alti pictori preferati, cum ar fi Lee Krasner, Kandinsky,  Mark Tobey si Georgia O’Keeffe, au fost atrasi sau au aprofundat lucrari de filozofie estica si mistica.

Recunoasterea a venit tirziu, atit de tirziu incit nu a avut vreme sa profite de pe urma ei. Dar Kupka nu a fost omul care sa vineze celebritatea. A dorit foarte mult ca publicul sa-i inteleaga picturile si suferea enorm cind se izbea de zidul ignorantei criticilor sau de cel al publicului in cautare de senzational.

Veti zimbi trist cind veti afla ca de abia in 1951, la virsta de optzeci de ani, a semnat primul contract cu un negustor de arta …
Louis Carre i-a cumparat si i-a expus o serie de picturi la galeriile din America.

Daca va veti intreba cum s-a intretinut Kupka de-a lungul anilor, cu o sotie ce avea o fetita din prima casatorie, va voi spune ca el a supravietuit in primul rind datorita felului pozitiv de a vedea lumea.
A locuit la Puteaux, intr-o casa taraneasca de la periferia Parisului. Acolo, in gradina lor, sotii Kupka cultivau zarzavaturi si legume pe care le pastrau pentru iarna.

Uitati-va la varza pictata in 1906.

 

Varza (1906) 
Centrul Pompidou, Paris, Franta
Prin frunzele creţe, arcuite, mustind de seva, curge viata…
Kupka isi cistiga existenta executind ilustratii de carti si reviste, afise de teatru si spectacole de cabaret si mai rar reclame comerciale.
Eugenie, pentru a economisi banii, cumpara materiale din care isi facea singura lenjeria de pat, perdele si feţe de masă.
Cu toate lipsurile evidente din viata lor, perioada 1909-1917, dupa altii 1921, a reprezentat perioada de aur a creatiei pictorului.
Blanc et noir (1921)
Centrul Pompidou, Paris
Desi expusese prin diferite saloane, atit la Viena cit si la Paris, de abia in 1921   organizeaza prima expozitie personala.
De abia la cincizeci de ani reuseste sa se impuna ca pictor.
Expozitia intitulata „Peintures : Blanc et noir” ( „Picturi : Alb si negru”), de la galeria Povolozky  din Paris, a fost bine primita de critici si vizitatori.
Nu pot sa trec mai departe fara sa observ un amanunt: si alti pictori au trecut prin perioada ‘alb-negru’, perioada de renuntare la culori.
Victor Vasarely  si chiar Wassily Kandinsky ar fi exemplele ce imi vin acum in minte.
Il cunoste pe industriasul si colectionarul evreu Jindrich Waldes ce ii va deveni un inflacarat admirator si prieten. El va fi cel ce va convinge conducerea Academiei de Arta din Praga  sa-l angajeze ca profesor vizitator, cu domiciliul la Paris, si sa-i trimita studenti in Franta.
In perioada 1922-1928 Kupka va preda lectii de pictura pentru mai multi studenti compatrioti
In 1928 insa statul ceh renunta la serviciile sale. Cehia, dar si alte tari europene, nu mai puteau face fata problemelor economice.
In acea perioada artistul trece printr-o perioada dificila datorata nu atit lipsei de bani cit neintelegerii si marginalizarii.
Se rupe de mediul artistic, se izoleaza de lume, refuza invitatiile unor confrati de a participa la expozitii, sau chiar nu le raspunde la scrisori …
Paradoxal mi se pare faptul ca el a fost apreciat de pictori de valoare ce i-au cautat in mod constant prietenia … Duchamp, van Doesburg …
O depresie adinca se instaleaza treptat. Se transforma apoi in nebunie. Misticismul se suprapune peste starea psihica labila. Dar totusi Kupka era un nebun lucid. Asta il speria chiar si pe dinsul. Ca nu reuseste sa innebuneasca la fel ca restul oamenilor.
Eugenie va face rost de bani ca sa-l interneze la un sanatoriu foarte bun din Corsica.
Kupka trece prin puncte critice succesive. O va parasi de mai multe ori pe Eugenie ca in final sa revina tot la ea.
Crizele sunt secondate uneori de iesiri de o violenta extrema urmate apoi de dureroase pareri de rau.
Viata lui Kupka se transforma in cosmar.
Cu sentimentul ca a ajuns intr-un punct mort, ca nu mai are ce exprima, ca ceea ce a exprimat pe pinza nu e pe intelesul nimanui, nedorind sa se intoarca la pictura figurativa, Frantisek Kupka ajunge in final la un liman salvator.
Untitled  (1928) 
Muzeul de Arta Moderna, New York
Reincepe sa picteze cu si mai multa energie.

Picturile din anii ’30- ’40 dovedesc o „maturitate juvenila”.

In 1935  Alfred Barr, directorul Muzeului de Arta Moderna din New York,  vine  personal sa-l intilneasca  pe Kupka si sa-i propuna sa participe la o mare expozitie de arta non-figurativa ce urma sa se deschida anul urmator la susnumitul muzeu.
Frantisek Kupka va participa cu trei lucrari, printre care si Discurile lui Newton.
Recunoasterea internationala vine dintr-o data. Americanii ii apreciaza compozitile si se ofera sa-i achizitioneze picturi abstracte.
In perioada 1955-1956, cu doar un an inainte de moarte,  Alfred Barr va achizitiona pentru muzeul american o serie de capodopere din atelierul pictorului octogenar.

Pentru acest blog am ales o pictura neintitulata, de inspiratie futurista, curent artistic ce l-a influentat in mod deosebit pe Kupka si pe care l-a asimilat intr-o forma originala in diferite lucrari abstracte.
Dar pictorul ceh a pictat o serie lucrari pur futuriste, asa numita serie a maşinismelor, serie ce reda angrenaje, maşini de forat, uzine mecanice, motoare complicate …

 

 

La Gamme Jaune  (1907) – Centrul Pompidou, Paris
Ce diferente majore intre maşinismul picturii expuse la New York si lumina aurie ce pune in evidenta ochii marcati cu verde ai personajului din Le Gamme jaune de la Centrul Pompidou din Paris.
Respectiva lucrare, posibil un autoportret, a fost expusa la Salonul de Toamna din 1910  de la Paris si i-a derutat pe critici :)
Pictorul va muri in 1957, la optzeci si sase de ani. Va picta pina in ziua mortii.
In 1963, sotia sa va dona statului francez toate tablourile, schitele, colajele si studiile grafice din atelierul defunctului sot.
La Muzeul de Arta Moderna de la Centrul Pompidou din Paris se afla cea mai mare colectie de lucrari Kupka din afara granitelor Cehiei.
O alta colectie, importanta mai ales prin valoarea si unicitatea lucrarilor, o reprezinta cea de la Muzeul de Arta Moderna din New York.
Traits noir enroules (1911-12)
Centrul Pompidou, Paris
Nu in mod intimplator am ales pentru final aceasta pictura. Daca as sti ce reprezinta v-as spune :)
De cite ori o privesc am impresia ca reprezinta altceva.
Acum, in clipa de fata, am impresia ca reprezinta „Remuşcarea”.
Culorile sa fie de vina oare ?

 

 

Kupka … începuturi

Autoportret (1905)
 
O idee preconceputa, adinc inradacinata in mintea multora, e aceea ca  pictorii abstracti sau cubisti au ajuns sa picteze asa deoarece nu au fost in stare sa picteze portrete si peisaje in stilurile consacrate.
Nimic mai fals :)
La inceput, inaintea gasirii unui limbaj propriu de exprimare, nou si inovator, toti acesti pictori au pictat portrete, naturi moarte sau peisaje … si le-au pictat destul de bine.
Portretele lui Picasso din perioada albastra, sau cele de la inceputul carierei, dovedesc ca e asa.
Abstracţii  Wassily Kandinsky si Frantisek Kupka nu fac nici ei exceptie.
Despre portretele lui Kandinsky am vorbit anterior. Despre lucrarile non-abstracte ale lui Kupka voi vorbi in blogul de fata si il voi ilustra doar cu tablouri expuse la Galeria Naţională din Praga.
Pentru a elucida paienjenisul de denumiri trebuie sa spun ca Galeria Nationala din Praga detine mai multe corpuri de cladiri.
Colectiile de arta moderna si contemporana sunt expuse la Palatul Veletrzni, o cladire noua, multietajata, cu un sistem de iluminat natural foarte eficient.
Deoarece denumirea in limba ceha e imposibil de pronuntat de catre straini, acest palat a fost rebotezat astfel : Trade Fair Palace.
In alte surse se prefera denumirea Modern and Contemporary Art Museum.
Deci toate aceste denumiri desemneaza de fapt unul si acelasi lăcaş de depozitare si prezentare al operelor plastice moderne.
Am lamurit lucrurile, asa ca  pot reveni cu inima impacata. la Kupka
Autoportretul cu care am deschis blogul, dar si autoportretul linga sotie,  pictate in maniera postimpresionista zic eu, mi se par apropiate de stilul lui Edgar Degas.
Altii le considera realiste.
Autoportret cu sotia
 
Acum dupa ce v-am convins ca  Frank Kupka era in stare sa picteze portrete, voi face pasul urmator spre a dezvalui si faţeta simbolista a artistului.
The Silent Way II  ar  putea constitui decorul unui film SF. O liniste cu adevarat infioratoare e degajata de idolii din piatra.
Drumul Tacerii II (1902-03)
 
Sfinxul reprezinta simbolul  unanim acceptat al tacerii.
Pictura i-a fost inspirata de versurile lui Edgar Allan Poe ( Dream-Land).
Un calator singuratic sub cerul instelat paseste pe calea tacerii. Mi se pare ca seamana cu o baza spatiala sau un cosmodrom.
Drumul e vegheat de sfincsi din piatra identici ca infatisare.
E un drum al mortii sau unul al vietii?
… e unul si acelasi drum.
In perioada petrecuta la Viena artistul face indeaproape cunostinta cu simbolismul. Va picta mai multe tablouri simbolice pe teme mitologice.
Babylon  apartine  seriei de tablouri ce au ca sursa de inspiratie istoria antica.
Babylon (1906)
 
Dar Kupka are si destule picturi fauviste realizate in culori tari, salbatice
Portretul acestei artiste de cabaret a expresiv datorita expresivitatii faciale si corporale a personajului.
Gallien a fost  una din multele artiste de cabaret si modele  ce-si duceau existenta in cercurile  artistice pariziene.
Galliene’s Taste (1909)
Alta actrita de cabaret, Goulou, devenita celebra datorita picturilor lui Toulouse-Lautrec, a fost pentru o scurta perioada amanta lui Kupka.
Dar in 1906, la treizeci si cinci de ani, Kupka se indragoste de-adevaratelea.
Eugenie nu era chiar o frumusete. Nu era nici bogata si pe deasupra  mai era si vaduva. Vaduva unui ofiter din Alsacia.
Un timp locuiesc impreuna iar in 1910 isi legalizeaza legatura.
Perioada cuprinsa intre 1909-1917 reprezinta perioada de ruptura cu stilurile anterioare si trecerea spre formele abstracte de exprimare. In acesti ani Kupka experimenteaza  teme si limbaje coloristice inedite ce ii vor fundamenta opera.
Miezul tuturor lucrarilor viitoare poate fi gasit in acesti ani de maxima fertilitate spirituala.
Eugenie Straub ii va fi sotie intelegatoare ( norocul i-a suris dificilului Frantisek) si ii va fi alaturi la bine si la rau, pina in 1957 – anul mortii pictorului.
Patruzeci si sapte de ani de casnicie reprezinta un record  pentru un creator in cautare de Muza :) …
Toate picturile din aceasta postare se afla in posesia Muzeului de Arta Moderna si Contemporana din incinta Palatului Veletrzni (Trade Fair Palace) ce apartine de Galeria Nationala din Praga.