transformación

 

 Llamada (1961)

colectie particulara

Rasfoiam folderul cu picturile Mariei de Los Remedios Varo Uranga  in cautarea uneia, nepostata pina acum,  cu scopul de a o aduce in discutie pe blog.

A trecut ceva vreme de cind  pictura intitulata Llamada ( Chemarea )  mi s-a lipit de inima :)
Azi insa am privit-o cu toata atentia, oprindu-ma asupra celor mai nesemnificative detalii.

Senzatia ca pictorita  (para)suprarealista  a fost  inspirata de  El Greco  incepea sa se transforme in certitudine. Imi aminteam vag ca citisem pe undeva ca El Greco se numara printre artistii ei preferati.

Mi-am zis ca nu ar fi rau sa caut si alte picturi de aceeasi inspiratie.

Aproape ca am strigat Evrika cind in partea ultima a folderului am dat ochii cu  La Huida (Fuga).

Siluetele alungite, forma hainelor, dar si coloratura,  duc cu gindul la El Greco.

 La Huida (1962)

colectie particulara

Meditam in ce fel sa-mi structurez blogul.  Simteam parca mustrarea fetei din La Huida.

Haina albastra mi se parea cunoscuta.
… dintr-o data am realizat totul. Ca si cum in loc de creier as fi avut niste hartii uscate, mototolite si bine presate in cutia craniana si cineva, pe neasteptate, le-a dat foc cu un chibrit.

Fata din La Huida  e de fapt una din fetele ce ţes mantia terestra.

 Bordando el manto terrestre (1961)

Inchise in scriptorium, urmarite de  supraveghetoarea masculinizata, ucenicele tes valuri de pinza cu lungimi infinite. Remedios Varo e una din elevele scolii catolice din tablou. Nu  ne dam seama care din ele caci toate sunt la fel, cu parul auriu si imbracate in uniforme bleumarin.

Ceea ce am descoperit eu nu e influenta lui El Greco.

Am descoperit faptul ca aceste lucrari se leaga intre ele. Trebuie privite in sens invers  postarii lor pe blog : mai intii mantia terestra, apoi fuga (evadarea) si de abia la sfirsit chemarea.

In Ţesând mantia terestra  o intuim  pe Remedios Varo scolarita, fetita docila si timorata, fara o personalitate distinct conturata.
Orice abatere de la norme va fi drastic pedepsita  de supraveghetoare, caci, in conceptia ei, atribute ca : feminitate, senzualitate si capacitate imagistica  reprezinta pacate de neiertat.
De aceea elevele nu trebuie sa aiba timp  liber … sa nu viseze  lucruri interzise. Deci ele trebuiesc supuse supliciului rutinei.

La scoala catolica frecventata de Remedios Varo scolaritele erau adeseori pedepsite si trimise in Scriptorium.  Inchise in  acel turn  ele eau obligate sa copieze zeci de pagini cu texte religioase  in limba latina.

In La Huida ( Fuga sau Evadarea)  o reintilnim  pe scolarita devenita adolescenta. Ii recunoastem uniforma si parul. Parul de un auriu palid sugereaza o acumulare incipienta a energiei feminine latente.

Adolescenta e indragostita si va fugi impreuna cu iubitul ei.

Remedios Varo alege  barca si riul de foc ca simboluri ale libertatii si pericolului. Fata  isi incredinteaza destinul tinarului din barca. Sta in spatele lui ca in spatele unui zid protector. Isi inchipuie ca alaturi de el nimeni nu-i va putea face rau. El e cel ce o salveaza. Dar de fapt nu aceasta reprezinta adevarata salvare.

 Privind din nou  Llamada (Chemarea)  o reintilnim pe adolescenta ajunsa  in floarea virstei. De fapt e  tot  pictorita :)

Acum nu e vorba de eleva maleabila si ascultatoare, nici de adolescenta ce are nevoie de protectie, ci de femeia stapina pe ea, constienta de propria-i putere.

Parul de un rosu intens, asemenea unei flacari cu temperatura adiabatica, avertizeaza asupra puterii distrugatoare. Ea va arde pe oriunde va trece.
…
Va incendia inimi ?
In mod sigur ca da …
…
Invesmintata in straie de jaratic ea  paseste mindra pe strada ingusta  a unui oras medieval. Trece cu pasi alunecatori, asemeni unei vapai intetite de vint.

Locuitori in transa sau pe jumatate adormiti, cu ochi goliti  de expresie,  stau insiruiti linga ziduri. Dar de fapt ei sunt una cu zidul iar zidurile au aspectul unor trunchiuri uscate de copaci. Eu i-am numit oamenii scorbura :)

Oamenii  scorbura nu reprezinta nici un pericol pentru dinsa … dinsa reprezinta un pericol pentru ei.

E suficient sa se desprinda o scinteie din valvataia parului ca totul sa se prefaca in scrum .

Si am mai observat un lucru. Odata cu inaintarea in virsta, podoaba capilara a  personajelor pictate creste in lungime. Comparati singuri cele trei tablouri. Fetitele din turn au parul scurt …  parul de foc al femeii din Chemarea  e serpuitor si lung.
Remedios Varo a imbracat-o pe femeia din Llamada (Chemarea)  cu haine de foc. Nu cred ca a facut-o intimplator. Focul topeste metalele si preface piatra in lava.  Deci le e superior.
Artista investeste spiritului feminin cu aceasta superioritate.

Printre altele ma gindeam si la faptul ca Remedios Varo  fusese pasionata de latura ezoterica a lumii, de filozofia orientala, de alchimie,  de stiintele  naturale …  de aceea interpretarea tablourilor ei nu ar trebui facuta doar de critici de arta si esteticieni. Poate ca un biolog, un fizician, un medic, un filozof, un muzician sau, de ce nu, un biet inginer  fara cunostinte in domeniul artei, ar putea vedea lucruri inedite  si ar putea  descoperi simboluri cheie.

Am vorbit deseori despre Remedios Varo si voi mai vorbi daca nu vor interveni surprize neplacute …
Ceea ce vreau sa scot in evidenta azi e faptul ca, printr-o succesiune de citeva tablouri, pictorita a reusit sa redea  cea mai complicata si fascinanta transformare alchimica :  eliberarea interioara a spiritului uman.

Interpretarea data de mine poate parea fantezista, fortata sau neadevarata.  Nu oblig  pe nimeni sa ia in serios ce-am  scris …

Free website hit counter

explorando el universo

 

Remedios Varo – Personaj (detaliu)

In textele anterioare spuneam ca Maria de Los Remedios Varo Uranga a fost pasionata de mistica, psihanaliza, alchimie, filozofie Zen, sufism, Kabbala, si cam tot ceea ce tine de partea ascunsa a lumii materiale, acea lume ce nu-si reveleaza esenta decit initiatilor.

Apropierea de acest tip de texte o va face in mai multe etape.

Copilaria i-a fost marcata de lecturile tatalui, el insusi un pasionat al subiectului.

Pubertatea si adolescenta ii e innegurata de regulile stricte impuse de calugaritele de la scoala tutelata de biserica catolica, scoala pe care a fost obligata sa o frecventeze mai multi ani la rind.

Acolo intelege faptul ca femeia, ca entitate biologica opusa barbatului, e depozitara unei energii imense, si ca, tocmai de aceea, religiile lumii au incercat mereu sa o stavileasca.

Intuieste sensul notiunii de sexualitate si latura ei benefica, nu latura triviala  predata  la scoala.

Remedios Varo nu accepta ideea ca diabolicul si feminitatea ar fi in strinsa legatura, insa cunoasterea despre lume a  Mariei e limitata de cartile impuse de programa de studii.

Se gindea frecvent la viata si moarte si se intreba daca exista o faţă ascunsa a lumii, si daca exista, cine o poate vedea ?

Studentia si perioada de la Paris, in compania suprarealistilor, o imping citiva pasi in fata … insa nu foarte departe.

Mult mai tirziu, de abia dupa ce va emigra in Mexic, la contactul cu vechile civilizatii amerindiene, spiritul ei se va retrezi pe tarâmul incitant si necunoscut al stiintelor de frontiera.

Cunoasterea se va produce pe etape.

O prima etapa o constituie prietenia cu ziarista elvetiana Eva Sulzer, cea care ii va recomanda primele carti.

Lecturile din acea perioada au cuprins nu doar carti de filozofie si psihanaliza ci si texte serioase de fizica, termodinamica, chimie, biologie …

Ii citeste pe Gurdjieff, doamna Blavatsky, Ouspensky, Isac Asimov, dar si pe Freud, Jung si sufisti.  Lectureaza cu aviditate  tratate de alchimie din perioada Evului Mediu, legendele  celtilor,  evangheliile apocrife, texte despre Graal, carti de geometrie sacra, tabele cu proportiile de aur si diverse interpretari ale Kabbalei. 

Absorbirea informatiilor cere timp. Prelucrarea lor, asezarea si reasezarea conceptelor presupune un timp si mai indelungat.

A doua etapa, semnificativa, o reprezinta prietenia cu pictorita Leonora Carrington.

Discutiile indelungi, in atelier, in timp ce ambele se aflau in fata sevaletului, o fac sa patrunda din ce in ce mai adinc in intunecimea necunoscutului.

Remedios Varo parcurge inconstient aceasta perioada de sedimentare.

Intilnirea cu Walter Gruen savârşeste minunea.

Lumile fantastice, atinse de magia purităţii, acele lumi ce-i aparusese de nenumarate ori in visele copilariei, acele lumi populate de fiinte stranii, insa nu infricoşătoare si periculoase, se revarsa pe pânze.

Aproape toate tablourile considerate capodopere au fost pictate in perioada traita alaturi de Walter.

Am deschis blogul cu un personaj straniu ca infatisare, dar nicidecum inspaimintator.

Descifrarea tabloului nu e foarte dificila, desi, sunt constienta ca exista elemente ce mi-au scapat din interpretare. De aceea apreciez sincer orice completare si re-interpretare.

Pictura in intregime poate fi descarcata de aici :

http://www.divshare.com/download/11355751-761

Ce vad eu?
Un personaj fara gura. De unde trag concluzia ca nu-i e ingaduita vorbirea. Nu i se ingaduie  transmiterea de informatii si stabilirea unei legaturi cu ceilalti.
Capul are forma de pentagrama. Nu mai e nevoie sa spun ca pentagrama e unul din cele mai vechi simboluri.
De la Pitagora, si chiar de dinainte, din Mesopotamia si Sumer, ea a calatorit neobosita prin textele alchimistilor si tratatele  moderne.

Am mai abservat picioarele goale.
Nu e prima data cind Remedios Varo picteaza personaje desculţe.
Creatorul de pasari lucra desculţ in atelier.
Atingerea pamintului cu talpile goale cred ca vrea sa semnifice legatura acestor personaje cu esenta lumii si accesul lor la energia primordiala … un fel de racordare la Big-Bang.

Ochii, desi umani, ma duc cu gindul la o rozatoare … poate si din cauza fetei.

Imbracamintea mi-a atras imediat atentia. Un vesmint impletit din firul vieţii, asa interpretez eu haina purtata de personaj, o haina fara cusaturi, rasucita, asemanatoare cu banda lui Moebius.

Interiorul corpului e gol. Nu vedem intestine, inimă sau plamâni,  ci doar un fir cu doua capete tinut la vedere de aceasta creatura.
Dintr-un anumit punct de vedere spiralele din interiorul toracelui mi s-au parut interesante deoarece reproduc destul de bine  spirala ADN.

Nu ma pricep cine stie ce in a discuta calitatea artistica a unei lucrari de arta insa pot intercepta parte din mesajul lucrarilor suprarealiste si al celor abstracte.
Pentru mine liniile nu sunt doar linii, cercurile nu doar simple trasee inchise cu lungimea 2πr, iar culorile, cu cit mai putine la numar, imi sadesc in minte intrebari mai multe.

E posibila uitarea fiintei, a sinelui?
Daca am reusi uitarea oare am putea patrunde in lumi paralele?
Exista asa ceva sau e vorba de inventia unor minti bolnave?

Kabbalistii vorbeau de cele zece dimensiuni ale Universului. Se leaga cele trei dimensiuni spatiale si unica dimensiune temporala de cele cinci simturi anatomice?
Daca ni s-ar da un simt in plus am putea activa trecerea spre o noua dimensiune?
Fiinta umana a fost dintotdeauna limitata la simturile cunoscute azi?
Daca nu, de ce le-a pierdut pe parcurs?

De unde venim?
Incotro mergem?
De ce ne indragostim?
De ce ne bucuram?
De ce suferim?
De ce suntem gata sa riscam totul pentru a descoperi ceva?
Visul inseamna cunoastere?
Ce se ascunde dincolo de moarte?

Free website hit counter

Walter Gruen

Remedios Varo – Portretul lui Walter Gruen

Azi voi adauga ultima fila in biografia Mariei de Los Remedios Varo Uranga. E fila cu numele lui Walter Gruen.

Am convingerea ca intilnirea cu Walter a fost un joc bine gindit al Hazardului. Nimeni nu va sti de ce le-a fost harazita intilnirea.
Fara Walter, nu cred ca Remedios Varo ar fi ajuns pictorita pe care o cunoastem astazi.
Majoritatea lucrarilor ei importante au fost pictate in perioada traita alaturi de el, adica dupa 1951.

Despartirea de Jean Nicolle, faptul ca inainta in virsta si nu realizase ce-si dorise, faptul ca nu putea sa picteze ceea ce-i scurtcircuita visurile si imaginatia, faptul ca toate celelalte dorinte s-au estompat pe neasteptate, cu exceptia dorintei de a-si elibera spiritul prin culoare, toate acestea laolalta aveau nevoie de un om special sau de un eveniment special care sa o bulverseze de pe orbita cotidianului si sa-i provoace un accident, o fractura interioara  prin care fantasticul din ea sa tisneasca ca dintr-o fintina arteziana.

Walter Gruen  a fost catalizatorul necesar in reactiile cu viteza incetinita din sufletul pictoritei.
I-a fost tovaras de viata, duhovnic, admirator fara margini, ipresar artistic, insa in primul rind i-a fost cel mai bun prieten.

Dar cine a fost in realitate Walter Gruen?
Walter Gruen, un austriac salvat intr-un mod miraculos de Crucea Rosie dintr-un lagar de concentrare nazist, stabilit apoi in Mexic, pare un om banal la prima vedere.
Citind informatiile date de Rosemary Sullivan pe site-ul ei, m-am gindit pentru a mia oara la legile nescrise ale Intimplarii.

 [Later I learned Walter Gruen’s story. As a stateless refugee, he had been imprisoned in an internment camp but was released in 1939, one year after the Anschluss. The Swiss Red Cross visited the camp and was authorized to release some prisoners. „I never knew why they let me out,” he said.]

In aceasta tara din America Latina, Walter va deschide un magazin de instrumente muzicale si va incepe o noua viata.
In anul 1951 o intilneste pe Remedios Varo iar din 1952, si pina la moartea ei, vor trai impreuna zi si noapte, sub acelasi acoperis.
Conform legilor statului mexican, cuplurile ce traiesc impreuna  o perioada de cinci ani cad sub incidenta acelorasi legi juridice ca si cuplurile casatorite legal, adica posesoare de certificat de casatorie.
Din acest punct de vedere Walter Gruen  a fost ceea ce se cheama „common-law husband”.

El i-a oferit stabilitatea emotionala si materiala de care avea atita nevoie, dar in afara de acestea a stiut cum sa o faca sa-si  picteze fanteziile onirice si amintirile.

El e cel ce a pus-o sa-i povesteasca despre copilarie, despre trimestrele lungi de scoala, la minastire, acolo unde pentru cele mai mici greseli scolaritele erau pedepsite cu asprime de calugaritele catolice, masculinizate si frigide sufleteste, fiind inchise in Scriptorium si obligate sa copieze pagini intregi din textele latine.

Tot el e cel ce a facut-o sa-i povesteasca  romanul vietii, noptile de dragoste petrecute cu fostii soti, iubiti sau amanti de ocazie, si a ascultat-o fara cea mai mica rabufnire de gelozie. Apoi a facut-o sa le deseneze chipurile. Psihoterapia aplicata de Walter Gruen a rupt toate zavoarele din adincul fiintei lui Remedios Varo.

I-a ascultat lacrimile de fetita – pedespsita de maica superioara, neputinta adolescentei – crescuta intr-o Spanie ostila talentului feminin, tristetea de femeie – generata de barbatii de la care astepta doar iubire, nu altceva, disperarea de refugiata – fara acte in Africa, a ascultat vocea revoltata a emigrantei din Mexic, vocea infrinta a aventurierei din Venezuela, vocea in forta a femeii halucinant de senzuala ce statea ore intregi in fata sevaletului alb, fara sa fie in stare sa traseze doua linii.

Walter a intuit boala de care suferea fiinta din bratele lui si tot el a fost cel ce a vindecat-o.

Mai intii el a pus-o sa deseneze portretele membrilor familiei, asa cum aratau ei pe vremea cind ea era un copil fericit. 
Desenele facute atunci le am pe hardul computerului si le privesc uneori.

Walter a fost barbatul ce nu s-a indoit nici o clipa de talentul Mariei de Los Remedios Varo Uranga. A fost barbatul ce a crezut cu ardoare in steaua norocoasa a femeii cu parul ruginiu de care se indragostise fulgerator si pentru totdeauna.

E cel ce s-a ocupat de promovarea operei ei, atit inainte cit si dupa moartea Mariei, mai ales dupa moarte.
I-a pus la dispozitie tot, spiritual si material. 
A facut-o  sa picteze si a ajutat-o sa-si organizeze prima expozitie solo in 1956 la Galeria Diane din Mexico City.

La patruzeci si opt de ani Remedios Varo are prima expozitie personala. 
Succesul a venit tirziu insa a fost imediat si rasunator.
Faima ei creste exponential in tarile Americii Latine, insa pentru restul lumii, Europa in primul rind, ea va ramine multa vreme aproape o necunoscuta.


Moartea pictoritei a survenit brusc in 1963.
Walter e anuntat la serviciu ca lui Remedios Varo i s-a facut rau. Pleaca in viteza acasa. 
Timpul i-a ingaduit foarte putin, atit cit sa o tina in brate pina sa-si dea sufletul.
Remedios Varo moare in bratele lui Walter. Avea doar cincizeci si patru de ani si o fantastica premonitie. 
Marturie sta ultimul tablou pictat de dinsa : Naturaleza Muerta Resucitando. 
Cei sceptici vor spune ca e doar o simpla coincidenta …

Timpurile sunt foarte neingaduitoare cu unii.
Dupa moartea Mariei, Walter Gruen s-a dedicat cu tot sufletul pastrarii memoriei ei.
El i-a gasit pe unii colectionari ce au achizitionat tablouri pictate de dinsa si le-a rascumparat, oferindu-le sume mari de bani.
Scopul declarat de a organiza o mare expozitie restrospectiva la El Museo de Arte Moderno de Ciudad de México i-a facut pe citiva din ei sa fie de acord sa-si revinda picturile.

In anul 1999 Walter Gruen isi vede visul cu ochii : cea mai mare expozitie retrospectiva dedicata Mariei de los Remedios Varo Uranga, pe care o planuise timp de aproape douazeci de ani, reprezinta un imens succes.

Walter Gruen a donat Muzeului de Arta Moderna din New Mexico colectia sa personala de tablouri. 
La fel a procedat si cu picturile pe care fotografa austriaca Eva Sulzer, prietena lui Remedios Varo, i le-a lasat prin testament. De-a lungul timpului Remedios Varo i-a facut cadou prietenei sale fotografe mai multe tablouri.

De abia dupa ce picturile lui Remedios Varo vor incepe sa intre in atentia marilor case de licitatii, aproape toate fiind cotate la peste o jumatate de milion de dolari, se iveste in peisaj Beatriz Varo, nepoata dupa frate a pictoritei, personaj fara scrupule ce contesta legalitatea tablourilor detinute de muzeul mexican.
Beatriz Varo deschide un proces de recuperare a capodoperelor, afirmind ca acestea apartin familiei, nu lui Walter.
Tribunalul mexican da din colt in colt.
In joc sunt 39 de tablouri, adica de trei ori 13 :), toate considerate la ora actuala capodopere.

Mai intii se emite un act ciudat ce incearca sa acrediteze ideea ca Walter Gruen si Remedios Varo nu au fost suficienti de apropiati incit sa poata fi considerati common-law husband and wife. 
Apoi se afirma ca legea drepturilor de concubinaj se aplica doar femeilor straine ce au trait in concubinaj cu barbati mexicani, cu scopul de a oferi protectie materiala si dreptul la mostenire al respectivelor femei, nu se aplica si barbatilor aflati in situatii similare. 
Remedios Varo poseda cetatenie mexicana in timp ce Walter Gruen nu.
Diferenta de aplicabilitate pe sexe nu e specificata nicaieri in zecile de paragrafe ale respectivei legi. 

Apar contestatiile.
Judecatorul mexican, daca judecator poate fi numit un asemenea individ, retracteaza afirmatiile, insa face altele, tot in defavoarea lui Walter.
El spune ca, legal, in momentul  mortii, Remedios Varo era sotia lui Benjamin Peret deoarece ea nu-si legalizase certificatul de divort la un notariat mexican.
Nici aceasta gaselnita nu e inghitita de ziaristi, de directorii muzeului si cei ce ii tineau partea lui Walter Gruen.

Mizeria si birocratia judecatorilor mexicani, plus coruptia, merg mai departe.
Desi de la bun inceput muzeul declarase picturile lui Remedios Varo drept obiecte de patrimoniu national, tribunalul da cistig de cauza nepoatei pictoritei.

Va mai amintiti de Creatia Pasarilor, acum in colectia muzeului mexican?
Ana María Chávez a fost pina in 1986 posesoarea acestui tablou superb.
Ea revinde tabloul lui Walter Gruen contra unei sume de 70 000$, dupa cum atesta si chitanta.
Desi depune marturie la tribunal, indignata de faptul ca s-ar putea ca oamenii legii din Mexic sa instraineze pictura ce cindva ii apartinuse, si desi marturia e insotita de actul de vinzare, judecatoarea Margarita Gallegos considera ca Walter Gruen nu a obtinut lucrarea pe cale legala.

Reactiile nu intirzie sa apara.
National Autonomous University of Mexico (UNAM), prin vocea lui Norka Lopez-profesor de drept, o blameaza pe judecatoare : „The judge is either corrupt or incredibly ignorant.”
Muzeul contesta hotarirea judecatoreasca si deschide un recurs.

Walter Gruen e perplexat de hotarirea judecatorilor.
El nu dorea ca sa i se recunoasca dreptul de proprietate al picturilor spre a le pastra pentru sine insusi. 
Teama declarativa a lui Beatriz Varo, si anume ca dupa moartea lui Walter tablourile ar reveni unicei sale fiice (provenita dintr-un mariaj anterior intilnirii cu Remedios Varo) a fost spulberata in 1998.
In acel an Isabelle Gruen moare intr-un accident de circulatie.

Toata povestea aceasta tesuta in jurul unui batrin in jur de nouazeci de ani, ce se deplasa la tribunal cu ajutorul unui aparat ortopedic, are ceva din tragismul legendelor medievale, dar si din scrierile lui Cervantes si ale lui William Shakespeare.

Un indragostit nonagenar, insa cu vigoarea unui suflet adolescentin, ce pina in ultima clipa a luptat pentru Remedios Varo, a atins sufletele multora ce i-au urmarit peripetiile prin labirintul birocratic al unei institutii corupte.

In 2006, tribunalul mexican la care se judeca cazul, declara nule pretentiile nepoatei lui Remedios Varo.
Walter Gruen  va muri la 31 octombrie 2008, la virsta de nouazeci si patru de ani.


Beatriz nu a reusit sa cistige dreptul de proprietate asupra picturilor matusii sale. Ea a depus o noua plingere si a facut recurs la dosar. Cazul „Varo” e pe rol de mai multi ani.

Din punctul meu de vedere Walter Gruen a fost si a ramas un om adevarat, cu toate conotatiile pozitive pe care le implica aceasta expresie aparent seaca.

Daca cineva iti va spune : te iubesc dar am atitea pe cap si atitea probleme de rezolvat incit nu am avut timp sa te sun, sa-ti raspund la mail, sa-ti dau un SMS (alege varianta convenabila :) ), ar trebui sa te gindesti de doua ori inainte de a hotari daca merita sa-i raspunzi atunci cind te va cauta din nou.

literelibere, sper sa fi raspuns onorabil la intrebarea de ce il consider pe Walter Gruen cel mai important barbat din viata lui Remedios Varo.

Free website hit counter

amor tropical

Continui biografia Mariei de los Remedios Varo Uranga …

Peret se intoarce in Franta. Remedios Varo, singura si libera, ramine in Mexic.

In acest rastimp primeste propunerea de a insoti pe post de ilustrator o expeditie stiintifica in Venezuela. Expeditia organizata de Institutul Francez din Caracas era sponsorizata de statul francez  …

Mai vreau sa spun ca unul din cei doi frati, Rodrigo, lucra ca expert epidemiolog  pentru Ministerul Sanatatii din Venezuela.

Proiectul avea ca scop lupta impotriva malariei si paludismului.

Propunerea, acceptata de Remedios Varo,  va lasa o amprenta unica in viata ei personala.

In aceasta perioada  il cunoaste pe pilotul Jean Nicolle. E cel vizualizat de nenumarate ori cu ani in urma : Omul Pisica.

Premonitia se adevereste si se intruchipeaza in persoana pilotului, caci, intradevar, Jean avea ochi de pisica.

Se indragosteste fulgerator de el. O pasiune zdrobitoare ii va inlantui zilele si noptile.

Impreuna cu Jean viata e altfel, atinsa de acea magie pe care nu a simtit-o alaturi de nimeni altcineva.

Pilotul francez a insotit-o aproape mereu si a constituit catalizatorul ce a accelerat reactiile in lant declansate de plecarea lui Peret, pe de o parte, si de aprofundarea textelor ezoterice, pe de alta parte.

Acolo, in Venezuela,  se petrece un proces alchimic : inima de plumb a pictoritei se transforma intr-una de aur.

Tot acolo, dupa mai multi ani, reuseste sa-si vada familia, inclusiv mama si fratele care, dupa razboi, se stabilisera in aceasta tara din America Latina.

In fiinta pictoritei se produc mutaţii dramatice.  Inţelesurile ascunse ale vieţii si morţii i se reveleaza cu seninatate. Remedios Varo ajunge la acel punct zero din care orice nou inceput e posibil.

Impreuna cu Jean exploreaza partea centrala si sudica a Venezuelei. Culorile tablourilor ei devin din ce in ce mai vibrante … asemenea sentimentelor traite la cota maxima.

O lume miniaturala compusa din ţânţari, libelule, fluturi si alte insecte e transpusa pe pinza cu multa candoare si inocenta.  Lumea de basm a copilariei cucereste padurile tropicale  strabatute pas la pas cu Jean Nicolle, vitalitatea adolescenţei reinvie, si, simultan,  energia latenta a artistei e adusa la suprafata.

Daca ar fi sa dau o denumire acestei scurte perioade as opta pentru amor tropical ... dragoste tropicala.

Maria picteaza insecte, plante si microbi intr-o paleta exploziva de culori, culori ce rezonau cu trairile ei, cum e si aceasta planta, uscata si infrunzita in acelasi timp.

In 1949 Maria de los Remedios Varo Uranga revine in Mexic. Jean Nicolle isi va continua viata de aventurier alaturi de alte Marii,  mai frumoase si mai tinere decit pictorita spaniola.
Pasiunea nu se stinsese, insa ea devenise o alta femeie. Dorinta de a picta era mai puternica decit orice. Mai puternica decit impulsul de a-l urma pe Jean Nicolle.
Renuntarea are un pret si o valoare.
Valoarea renuntarii s-a materializat in peste douasute de tablouri pictate ulterior.

Dar daca nu l-ar fi intilnit pe Walter Gruen, cel de-al treilea si ultim soţ, nu cred ca Remedios Varo ar fi devenit artista  pe care o cunoastem astazi.

Urmarea povestii intr-un episod viitor :)

 

(Valle de la luna – pictură finisată în 1950)

Free website hit counter

con los ojos cerrados

Ochii personajelor pictate de Remedios Varo atrag imediat atentia. Un magnetism remanent, intr-o forma latenta, se ascunde in privirea fiecarei creaturi imaginate de pictorita.

 

Unele priviri sunt singuratice, altele impregnate de o tristete profunda … unele aluneca in gol in timp ce altele fixeaza golul.

Pentru a intelege prima lucrare a acestui blog va trebui sa faceti cunostinta cu urmatorul episod al vietii ei.

Spuneam ca in 1937, pentru a scapa de ororile razboiului din Spania, Varo pleaca in Franta impreuna cu cel de-al doilea sot, poetul francez Benjamin Peret.

Dar in 1940 trupele naziste invadeaza Parisul.

Cei doi soti se refugiaza la Marsilia, si de acolo, in asteptarea unei vize pentru o tara sigura, petrec mai multe luni la Casablanca, in Maroc.

Fara bani, fara posibilitatea de a picta, fara certitudinea  zilei de miine, zielele treceau greu pentru cea care avusese o copilarie lipsita de griji si fusese rasfatata de ambii parinti.

In sfirsit, in 1941, cu ajutorul Comitetului pentru refugiati si al americanilor, ei vor reusi sa emigreze in Mexic.

Remedios Varo credea ca Mexicul va fi doar un paradis provizoriu dar s-a dovedit ca aceasta tara ii va deveni casa permanenta.

Pentru a se putea intretine ea a facut cele mai diverse activitati : design pentru produsele diferitelor firme, reclame comerciale, ilustratii de reviste, a pictat mobilier, felicitari si carti postale, a confectionat papusi, a facut decoruri de teatru, a facut chiar si croitorie – arta in care excela inca din adolescenta, ea obisnuindu-si sa-si deseneze si sa-si coase singura imbracamintea :)

Mai tirziu va obtine postul de ilustrator al firmei de medicamente Bayer si un contract cu Ministerul Sanatatii Publice din Mexic pentru a ilustra diverse carti stiintifice si manuale.

Dar relatia cu Peret nu era ceea ce visase. In 1947 ei se separa de comun acord.

Acest an, 1947, a insemnat de fapt un nou inceput, un reviriment fara precedent in opera ei.Prima lucrare a blogului, intitulata Insomnio, e datata 1947-1948.
Pictura in cauza reprezinta un produs al starii de tensiune ce a cuprins-o la gindul ca peste citeva luni va implini patruzeci de ani.
Insomnia provocata de aceasta trecere de prag si faptul ca adolescenta zvelta se transformase  intr-o femeie implinita pe chipul careia isi faceau aparitia primele riduri, o chinuiau pe Remedios Varo.

 

Remedios Varo ( la 20 ani) impreuna cu José Luis Florit

(fotografie din 1927)

Isi amintea de primul sot, pictorul spaniol Gerardo Lizzaraga, cu care se casatorise pentru a scapa de sub tutela familiei si a-si dobindi libertatea, libertate pe care, in Spania acelor ani, o femeie nu o putea dobindi decit asa.

Isi amintea de legatura cu Frances Esteban, inceputa pe timpul cind inca era sotia lui Gerardo. Legatura a continuat si dupa ce ea l-a intilnit pe Peret.
Dualitatea relatiilor sentimentale va deveni un pattern ce-i va domina viata. Toate noile ei legaturi sentimentale au inceput pe fondul unei vechi legaturi iar simultaneitatea a doi barbati in viata personala nu parea sa o deranjeze.

Isi amintea ca la inceput impartise cu Frances atelierul, sevaletul si culorile, iar mai apoi, ziua, piinea si vinul, iar noaptea, patul si visele.

Isi amintea de anii petrecuti cu Peret, viata de cosmar  de dupa razboi si mai ales isi amintea de faptul ca nu ajunsese la ceea ce-si dorise.
Credea ca dragostea pentru cineva o va face sa treaca barierele si-i va revela partea „suprareala” a universului si a lumii.

Amintirea noptilor cu Frances Esteban, in care beau vin, ardeau mirodenii, inhalau droguri si se lasau prada muzicii, afrodisiacelor si pasiunilor carnale, ii sufocau memoria.
Isi amintea de golul ce a urmat fiecarei treziri. Isi dadea seama ca nu prin aceste metode va putea ajunge sa simta partea magica a vietii; sa o simta si sa o picteze.

O lume ascunsa se zbuciuma in interiorul ei insa nu era in stare sa o aduca la lumina spre a o face vizibila pe pinza.

Urmatoarea lucrare a fost pictata mai inainte, in 1943. E vorba de  Gato Hombre (Omul Pisica).

 

Si aici se fac remarcati ochii.
Daca doriti sa vedeti o intreaga galerie de personaje hibride bufnita-om-pisica, intrati la aceasta adresa. Nu veti regeta :
http://www.divshare.com/download/9985048-6d4

Omul Pisica a reprezentat o dorinta si o premonitie in acelasi timp deoarece in 1947 ea il va intilni pe pilotul francez Jean Nicolle (cu ochi de pisica), de care se va indragosti nebuneste.
Voi reveni asupra acestui episod si il voi ilustra doar cu lucrari pictate in anul de viata petrecut alaturi de acest aventurier.

Citind diverse note biografice am descoperit ca Remedios Varo iubea pisicile si ca oriunde pleca, in junglele Amazonului sau mlastinile Venezuelei, lua cu ea cel putin  una :)
Credea in puterea benefica a felinelor si le considera ca pe ceva complementar spiritului feminin.

Pentru final am ales-o pe Femeia Libelula.
Mujer Libelula  e o combinatie armonioasa de nuante in care albastrul celest  isi reveleaza gratia pe un fond fumuriu verzui..

 

Femeia libelula, cu ochi stranii, goliti de expresie, si cu fata ca o stafie, e de o fragilitate casabila.
Pictura in intregime poate fi vazuta aici :
http://www.divshare.com/download/9985072-f52

Asemenea multor tablouri pictate de Remedios Varo, si acesta are dimensiunile unei usi de apartament.
Ochii ei ma duc cu gindul la o serie de picturi realizate de  Ştefan Câlţia.

Remedios Varo a stapinit o tehnica speciala de redare a  imobilitatii privirii.
Alchimistii ei au priviri golite de expresie.  Personajele hibride, fie ca sunt animale cu trasaturi faciale umane, fie ca sunt oameni cu caracteristici imprumutate din regnul animal sau vegetal, nu inspaiminta, nu genereaza frica.

… dupa cum spuneam, ochii lor au un magnetism latent :)

Free website hit counter