talente feminine în epoca Qajară (1)

Fată cântând la kamancheh
Miniatură din perioada Qajară (1816), vândută de casa de licitații Christie
în stilul miniaturistului Abuʾl-Qasim

 

M-am gândit să aducă un strop de culoare și sunet în blogul meu prin intermediul unor miniaturi din epoca Qajară.

Perioada Qajară, denumită și Kadjară, ține din 1789 și până în 1925.
Primul șah al dinastiei a fost Agha Mohammad Khan Qajar (1789-1797),  care a devenit eunuc prin răzbunarea unei familii nobile rivale.

El a fost urmat la tron de Fath Ali Shah Qajar (1797-1834) – ușor de recunoscut în picturi deoarece purta o barbă neagră până la brâu. Dânsul a fost fiul fratelui lui Agha Mohammad Khan Qajar.
Mai este renumit și pentru numărul mare de soții și concubine. A avut circa 800-1000 de concubine (cifrele variază în funcție de sursele istorice), 57 de fii, 46 de fiice, 296 de nepoți și 292 de strănepoți – înregistrați în actele de cancelarie.
A fost un șah care a trăit în huzur și plăcere și care a pierdut importante provincii ale imperiului în favoarea imperiului țarist.
În urma războaielor succesive cu țarii ruși el a pierdut Georgia (Gruzia), Daghestanul, Armenia și o parte din Azerbaijan, teritorii care făceau parte din imperiul persan.

Voi trece cu vederea șahii pe care eu personal îi consider mai puțin importanți.

Alt șah important al dinastiei a fost Nasser al Din Shah (1848-186) – primul șah persan/iranian care a vizitat Europa și a fost primit la curțile imperiale din Anglia, Belgia, Rusia, etc.
El a făcut trei călătorii în Europa: în 1883 (când a fost primit la Londra de regina Victoria a Angliei), în 1878 și ultima în 1889.  În aceste periple a vizitat Rusia, unde s-a întâlnit cu țarul Nicolae al II-lea), Prusia, Germania, Austria, Elveția, Belgia, Franța, Italia, Anglia, Turcia și Georgia/Gruzia.
După fiecare călătorie efectuată a scris câte o carte de memorii, de fapt un jurnal de călătorie, unde povestește pas cu pas călătoriile făcute și întâlnirile avute. Jurnalul a fost publicat și în Gazeta de Teheran, astfel încât orice iranian știutor de carte a putut citi însemnările de călătorie ale șahului.

În prima sa călătorie europeană (1883) a fost însoțit de aproape toți membrii guvernului.
Faptul că vorbea la nivel mediu franceza și engleza l-a făcut să înțeleagă mai bine societățile europene și să aibă discuții amicale, fără translatori, cu aristocrații, demnitarii și personalitățile țărilor vizitate.

Nasser Shah  fost un mare amator de călătorii, făcând lungi  tururi europene sau tururi prin diferitele provincii ale imperiului persan, netemându-se că, părăsind palatul, va avea loc o lovitură de stat sau o răzmeriță.
De obicei își delega formal prerogativele fiului său preferat, Kamran Mirza, dar, în realitate, cel ce conducea curtea era unchiul său, Farhad Mirza, în care avea încredere deplină.

Nasser al Din Shah s-a întors din Europa cu pasiunea pentru fotografie. El însuși a fost un fotograf priceput, învățând tainele meseriei de la fotografii străini pe care i-a angajat la curte.
De asemeni, a introdus pentru prima oară în Iran telegraful, primele gazete tipărite și primele planuri pentru calea ferată.
Nasser al Din Shah a fost talentat și în ceea ce privește desenul, plăcându-i să realizeze desene în peniță, unele dintre ele putând fi admirate la palatul Golestan din Teheran.
Eu i-am citit jurnalele, traduse în engleză, și am vizitat galeria de fotografii Aks Khane din subsolul Palatului Golestan din Teheran unde sunt expuse și forografii realizate de șah.

Nasser Shah este ușor de recunoscut în picturi și fotografii datorită mustății sale, model de mustață ce a intrat în istorie sub denumirea de „mustața lui Nasser al Din Shah”.
A domnit cincizeci și unu de ani, murind asasinat în timpul vizitei făcute la o moschee din Teheran.

Ultimul șah al dinastiei a fost Ahmad Shah Qajar (1909-1925), el fiind detronat de către Reza Khan, cel care a instaurat dinastia Aryamer Pahlavi.

După încoronare Reza Khan a primit titlul de Reza Shah Aryamer Pahlavi. De reținut e faptul că Reza Shah, deși a înlăturat de la putere dinastia Qajară, a păstrat în funcții și a acordat importante funcții diplomatice și guvernamentale multor prinți și moștenitori ai dinastiei precedente, cu condiția ca aceștia să-i jure fidelitate.
Reza Shah nu numai că nu i-a trimis în surghiun sau la închisoare pe membrii aristocrației Qajare, dar le-a garantat libertatea și proprietățile.

După această scurtă dar necesară incursiune istorică mă reîntorc la miniaturi.

Tânără muziciană cu kamancheh

Epoca Qajară se caracterizează printr-un stil miniatural cu puternice accente de pictură naivă.
Dacă miniatura perioadei safavide era dominată de nuanțe de albastru și turcoaz, miniatura Qajară e dominată de culori din gama pământurilor, ocru, verde și bordo, uneori cu personaje îmbrăcate cu veșminte de culoare roșie.

Curteană din epoca Qajară interpretând la kamancheh

Pentru azi am ales unele miniaturi care prezintă femei cântând la diverse instrumente.
Cele mai multe miniaturi prezintă curtene (femei de la curte) angajate ca muziciene.
Mai există și miniaturi în care apar femei din familii nobile cântând la diferite instrumente muzicale.

Fata în ținută de casă cu do-tar
miniatură din perioada Qajară (cca 1820-1850)

În Persia medievală, apoi în Iranul modern, familiile de intelectuali, familiile nobile sau cele mai înstărite, se preocupau ca fetele lor să primească o educație aleasă. Aceasta presupunea, pe lângă studiul obiectelor clasice de bază, și lecții de caligrafie, artă poetică și însușirea unui instrument muzical.
Poeziile marilor poeți persani (Hafez, Saadi, Khayyam, Rumi (Mowlavi),  Shams Tabrizi, Nezami, Firdowsi, Rudaki, Ja’ami, Baba Taher) Oryan erau recitate întotdeauna pe un fundal muzical adecvat.

Muziciană cântând la tar
Victoria and Albert Museum

Nu am aptitudini muzicale, fiind afonă, dar voi încerca să vă introduc în lumea instrumentelor muzicale specifice muzicii iraniene. Aici mă refer la muzica iraniană clasică, elevată, ce se cânta la curtea șahilor sau în casele familiilor de intelectuali, în mici petreceri care erau mai mult serate de muzică și poezie.

 

Tânără din perioada Qajară cântând la tar

Instrumentele specifice muzicii clasice persane se împart în trei mari categorii:

• • instrumente cu coarde –  cum ar fi de exemplu kamancheh, tambur, tar, dotar, setar, santur/santoor, chang (un fel de harpă), qanun (un fel de țiteră);
  • instrumente de percuție – daf (tamburină) și  tombak/tonbak;
  • instrumente de suflat – nay (fluier cu șase găuri asemănător cu cavalul), do-nay/do-zaleh sau dosaz (două fluiere lipite), sorna /zurna (un fel de trompete), nay -anban (un fel de cimpoi), miskal (asemănător naiului românesc), balaban (fluier cu opt găuri).

Tarul poate fi cu două coarde – caz în care e denumit do-tar, sau cu trei coarde – caz în care a primit numele de se-tar. Tarul modern este cu patru coarde.

 

Curteană interpretând muzică la tar
miniatură din a a doua jumătate a sec al XIX-lea

Setarul (sitarul) a pătruns în muzica indiană, și, prin intermediul muzicienilor indieni, a devenit celebru la Hollywood, apoi în întreaga lume.
Un instrument important în muzica iraniană îl reprezintă cel denumit santur/santoor, care seamănă cu țambalul.
În categoria instrumentelor de percuție intră tamburina, denumită daf în limba persană, și tombakul/tonbakul, uneori denumit și zarb.
În persană cuvântul zarb înseamnă lovitură, dar are și sensul de ritm. Se subînțelege că tombakul (zarbul) reprezintă instrumentul care imprimă ritmul sau ține ritmul melodiei.

 

Fata cu zarb (tombak sau tonbak)
miniatură Qajară, prima jumătate a sec al XIX-lea
vândută de casa de licitații Sotheby

Acestea fiind spuse despre instrumentele muzicale, trec la partea picturală a miniaturilor.

În miniaturile din timpul dinastiei Qajare  se remarcă reprezentarea elaborată a veșmintelor.
În acea perioadă, în familiile de nobili, abundă hainele cu broderii grele și sofisticate realizate cu fir de aur, de argint, perle (mărgăritare), turcoaze (peruzele), agate, mărgean, coral). Nasturii puteau fi realizați din argint, argint aurit, bronz aurit, aur, fildeș, sidef sau porțelan pictat.

 

Muziciană interpretând la tombak (zarb)

Pentru a-și pune în evidență talia femeile purtau cingători bătute în pietre semiprețioase.

Doamnă necunoscută din epoca Qajară cântând la tamburină (daf)
începutul sec al XIX-lea
Brooklyn Art Mmuseum

Manșetele tunicilor, dar și părțile de pe piept sau umeri, erau de asemenea foarte sofisticate, brodate cu fire strălucitoare, perle și pietre semiprețioase atent șlefuite.

Fată cu daf (tamburină)
miniatură Qajară, mijlocul sec al XIX-lea, colecție particulară
vândută de casa de licitații Bonhams

Această miniatură reprezintă un exemplu tipic în ceea ce privește moda timpului la curtea șahilor Qajari.

Muziciană cu tamburină
cca 1820, stilul miniaturistului Abu l Qasem

Castanietele, denumite zill în persană, prezente în următoarea miniatură, au avut o utilizare mai restrânsă în grupurile muzicale, însă ele au fost folosite frecvent de dansatoare.
Muzicienele cu castaniete erau acele muziciene care cântau cu vocea, castanietele ajutându-le să imprime un ritm mai vioi sau o notă de dramatism pieselor vocale.

 

Tânără cu zill (castaniete)
Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg

Închei postarea cu o miniatură ce prezintă o tânără doamnă, probabil din aristocrația Qajară dacă țin cont de podoaba de pe cap), care cântă la santur.

 

Tânără interpretând la santur (1830)
miniaturist: Ahmad

 

Voi exemplifica cu  trei videoclipuri expozeul teoretic al postării de azi :) .

Grupul Kamkaran, muzică clasică iraniană pe versuri de Omar Khayyam

 

Grupul Kamkaran reprezintă de fapt o familie muzicală. Familia muzicală Kamkaran include nurorile și ginerii familiei. Familia a început să cânte în spații publice din anul 1965, acest an fiind considerat și anul de fondare al grupului în prima sa variantă.

Al doilea videoclip prezintă pe scurt câteva instrumente din cele treizeci și două de instrumente utilizate pe teritoriul Iranului.

Al treilea videoclip redă un moment de măiestrie la tombak prezentat de Naghmeh Farahmand, una dintre cele mai bune interprete iraniene la acest instrument considerat instrumentul rprezentativ al oricărui ansamblu sau grup muzical care cântă muzică clasică persană/iraniană.

Închei aici sperând să vă fi captivat atenția.

Bonus: https://exergy33.wordpress.com/2013/05/26/un-tablou-in-cautarea-unui-autor/

Free website hit counter