femeia din Bahia


pictor anonim – Mulher da Bahia/Femeia din Bahia (1850)

Museu Paulista, São Paulo
*

In portugheza vorbită in Brazilia cuvântul Baiana desemneaza o femeie din districtul federal Bahia.
Femeia din Bahia pe care tocmai o priviti a fost pictata de un anonim in 1850 si se afla actualmente in colecția Muzeului Paulista din Sao Paolo.

Portretul dă nastere la multe intrebari. Cel puțin pe mine m-a facut să mă gândesc si să analizez cele mai nastrusnice posibilitati ca sa pot raspunde la inevitabila intrebare : Cine se ascunde in spatele Baianei?

Intr-o epoca in care in Brazilia inca existau sclavi negri si segregatie rasiala cum de o femeie de culoare din Bahia a devenit personajul unui tablou ?
Cine a fost cel ce a pictat-o? Se vede ca a pus multa pasiune in redarea fizionomiei acestei negrese al carei suflet deosebit se intuieste dincolo de privirea trista, de ochii scaldati in lacrimi, de pozitia aristocratica a corpului si vestimentatia care contravine perceptiei noastre referitoare la femeile de culoare din secolele trecute.
Cum se face ca până acum nu s-a reusit identificarea pictorului? Oare să fi fost pictat tabloul de un amator extrem de înzestrat? Autorul picturii e brazilian, european sau nord american?
Designul bijuteriilor nu a condus la nici un fel de indicii despre posibila identitate etnica a doamnei din Bahia?

Nu pot face fața cascadei de intrebari si, orice posibilitate o iau in calcul, instantaneu îmi rasar in față alte si alte posibilitati :)

Initial m-am gândit ca e posibil ca Mulher da Bahia sa fie o fosta sclava care s-a casatorit cu stapanul ei sau cineva din familia acestuia, sau poate fiica unui alb cu o femeie africana.
Așa cum ne prezinta portretul, statutul social al Baianei pare sa fie unul privilegiat. O arata croiala rochiei, bijuteriile sofisticate si manusile albe ce erau purtate in acea epoca doar de doamnele din inalta societate.

E imposibil ca Baiana sa fi imprumutat tinuta si accesoriile de la stapana ei alba pentru a poza pictorului, si spun asta deoarece nu cred ca o ‘doamna albă’ ar fi purtat astfel de margele si bratari exotice. Deci ajung la concluzia ca bijuteriile erau ale Baianei.
Totusi intr-un studiu cineva afirma ca exista o asemanare intre portretul Baianei si cel intitulat Madame de Senonnes  (1814-1816) realizat de Ingres si expus la Muzeul de Arte Frumoase din Nantes, Franta.

Mi-a trecut prin cap ideea că Femeia din Bahia ar putea să fi fost sotia sau amanta pictorului, insa am abandonat-o pe parcurs.

Am luat in calcul si posibilitatea ca dânsa sa fie sotia unui ambasador dintr-o țară africană sau a unui comerciant bogat stabilit in Bahia.
Citind câte ceva despre istoria acelei perioade am vazut ca țări precum Congo si Kenya aveau trimisi speciali la curtile regale europene, trimisi diplomatici de culoare … deci e posibil ca familia unuia din ei să fi facut o calatorie in Brazilia

Ceea ce atrage atentia in portretul de față e tristețea vibrantă a femeii, plânsul ei mocnit, lăuntric. Dati click pe imagine pentru a-i vedea mai bine ochii scăldați in lacrimi.
Chiar si pozitia mâinilor in poala rochiei scumpe imi sugereaza abandonul, infrangerea, capitularea …

Oare se gândeste Baiana la anii de sclavie care i-au dezonorat ființa umana? … căci a fi vândut si cumpărat reprezinta o dramă peste care nu știu câți au putut trece.
Oare tristețea ei se datoreaza morții cuiva foarte drag ?  Dorului pentru meleagurile unde s-a născut ? Sau poate că e neputința in fața unei boli fatale?

Dar s-ar putea sa fie tristețea si disperarea mută a unei soții africane, soția unui ambasador de culoare dintr-o tara africană, in momentul in care ia contact pe viu cu realitatea scavilor negri si mulatri din provincia portugheza vizitată. Mentionez că de abia in 1888 a fost abolita sclavia in Brazilia.
Oricum, mie imi lasa senzatia unei femei inteligente si demne, a unei femei ce a fost capabila să-l inspire pe anonimul pictor.

Am mai admirat tehnica autorului de a scoate in evidenta pielea cu luciri metalice arămii a doamnei din Bahia folosindu-se de un fundal argintiu. Contrastul argintiu-aramiu reprezinta o idee originală … si oricît de anonim a ținut să rămână pictorul ( oare de ce? ) el a dat artei universale această bijuterie de pictură remarcată de orice vizitator de la Museu Paulista.

 

Anunțuri

călugărița negresă de la abația Moret

Louise_Marie_Therese-The-Black-Nun-of-Moret.jpg

Louise Marie-Thérèse, The Black Nun of Moret
anonymous painter – Paris, Bibliotheque Sainte-Genevieve
*

O calugarita neagra la o manastire din Franta secolului al saptesprezecelea reprezenta, fara nici o indoiala, o aparitie ciudata pentru acele timpuri. Deci nu e de mirare ca a starnit curiozitate si a fost consemnata in paginile memorialistice ale mai multor personalitati ale epocii.

Dar celebritatea acestei calugarite negrese din Ordinul Benedictin nu se datora (doar) culorii pielii cat povestii puse pe seama ei.
Adevar sau minciuna, fictiune sau reavointa din partea contemporanilor, e greu de stabilit.

Despre Louise Marie-Thérèse (1664-1732), calugarita neagra de la Abatia Moret, s-a speculat ca ar fi fost fiica neligitima a reginei Maria Tereza a Spaniei, sotia lui Ludovic al XIV-lea.

Care ar fi “datele misterului” din jurul pesonajului din postarea de azi ?

E adevarat ca Regina Maria Tereza a nascut-o in 1664 o fetita ce a murit la foarte scurt timp de la nastere din cauza cianozei, cianoza producand culoarea intunecata a pielii.
De aici au inceput speculatiile, mai intai intre peretii palatului iar ulterior, dupa moartea reginei in 1683, in afara lui.

Ducesa de de Montpensier – Marea Domnisoara de Onoare si verisoara a regelui – afirma ca fetita s-a nascut din legatura adulterina a reginei cu un paj negru de la curte (in unele surse se spune ca a fost pitic) pe nume Nabo care, nu era nici un secret, se numara printre protejatii reginei.
Nabo ii fusese dat in dar pentru a o amuza.
Aceasta teorie a fost puternic atacata de aparatorii Mariei Tereza pornind de la faptul ca dansa fusese o persoana religioasa si ar fi fost de neconceput sa actioneze contrar propriilor principii morale.
Mai mult decat atat, in intreaga ei viata nu s-a descoperit nici o pata neagra, nici cel mai lucru reprobabil.
Dar asta nu inseamna ca o posibila legatura intre paj si regina nu ar fi fost posibila, caci in chestiuni ce privesc atractia dintre sexe logica rationamentelor nu functioneaza absolut deloc.

Alte persoane ce erau total impotriva acestor zvonuri si barfe, considerandu-le total nefondate, afirmau ca regina nu putea fi atat de proasta incat sa nu realizeze ce ar fi insemnat un ‘accident’ care sa dea nastere unui copil mulatru, mai ales ca, conform uzantelor din acea perioada, regina Frantei trebuia sa nasca cu martori.
Acesti martori, unii de sex masculin, asistau la nasterea reginei si confirmau descendenta regala a nou-nascutului.

Madam, sotia fratelui regelui Ludovic al XIV-lea infirma insa teoria adulterului punctand pe urmatorul fapt : fetita nou nascuta nu ar fi fost neagra ci doar foarte urata.

Dar astea reprezinta doar primele date necesare in descifrarea misterului.

Chiar portretul ei, aflat la Biblioteca  Sainte Geneviève din Paris, pare sa aduca un sprijin in favoarea teoriei descendentei regale deoarece cercetarile efectuate la inceputul secolului trecut si publicate in 1924 converg in aceasta directie.
Cel ce a realizat portretul calugaritei negrese reprezinta aceeasi persoana care a realizat cele douazeci si trei de portrete regale comandate intre anii 1681-83 de catre  Parintele Claude Du Molinet, bibliotecarul de la Sainte Geneviève.

O intrebare se impune a fi pusa : Ce rost avea sa fie pictata o calugarita de culoare iar portretul ei sa fie asezat in rand cu cele ale descendentilor regilor, de la Ludovic al IX-lea la Ludovic al XIV-lea ?

La asta se mai adauga alte date ce trebuie neaparat luate in calcul.

Abatia in care traia Louise Marie Therese a fost vizitata in mai multe randuri de regina Maria Tereza, prima sotie a lui Ludovic al XIV-lea, si apoi de Madame de Maintenon, cea de-a doua lui sotie.

Ar mai fi si o scrisoare din iunie 1685, deci un act scris negru pe alb si parafat de casa regala, trimisa domnului De Bezons ce indeplinea functia de secretar clerical, precum si dispozitia din 1695 a regelui Ludovic al XIV-lea de a i se plati calugaritei Louise Marie-Thérèse o pensie pe viata in valoare de 300 de punzi care suna cam asa :
“to be paid to her all her life in this convent or everywhere she could be, by the guards of the Royal treasure present and to come”

Tot timpul vietii Louise Marie-Thérèse, calugarita neagra de la Abatia Moret, a fost convinsa de descendenta sa aristocratica si i-a marturisit Ducelui de Saint-Simon ca i s-a adresat mostenitorului tronului Frantei folosind termenul de “fratele meu”.
E vorba de fiul regelui Ludovic al XIV-lea, personaj ce avea sa intre in istorie sub numele Marele Delfin (Grand Dauphin).

Dar lasand toate astea deoparte ma intreb ub lucru : daca povestea spusa nu e adevarata atunci de unde a aparut aceasta calugarita de culoare in inima Frantei ?
Oare sa nu fi existat nici un fel de date biografice despre dansa? E oare posibil ca un om sa apara intr-un loc  asa dintr-o data ? …
De abia dupa ce barfele tindeau sa se transforme in scandal, Madame de Maintenon a spus ca ea a adus-o pe aceasta fetita negresa la manastire ca un gest de gratitudine fata de parintii ei, servitori mauri la curtea regala.

Toata aceasta poveste, dincolo de insolitul si doza ei de mister, e amestecata cu un soi de provocare ce ma face sa caut mai mult, sa-mi pun mintea la contributie, sa exclud speculatiile si scrierile fanteziste ale unor contemporani sau personaje ce au trait intr-o epoca imediat urmatoare, sa incerc sa inteleg contextul istoric si cultural … intr-un cuvant sa ma teleportez internautic in acea perioada :)

Drumul speculatiilor si al teoriilor, mai mult sau mai putin fondate, ramane larg deschis pentru oricine.

Later Edit

Am mai descoperit ceva interesant :)

La muzeul din Melun, localizat  in fosta casa a lui Nicolas Fouquet -superintendent la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, a fost descoperit in ianuarie 2014 un alt portret al calugaritei de la Abatia Moret.

Voila !

muzeul-melun-calugarita-neagra-de-la-Abatia-Moret.jpg
La Mauresse de Moret
Musée d’art et d’histoire de Melun

Asta inseamna ca lucrurile se complica … si inca bine de tot.

 

cine te-a pictat pe tine ?

Franta-sec 19-anonim.JPG

Portret anonim, sec XIX, Franta
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran

Atunci cand vizitam un muzeu renumit avem pretentia sa vedem tablouri cu semnaturi celebre, tablouri unice care sa ne recompenseze intr-un fel asteptarea.

Insa atunci cand pasim intr-un muzeu mic, nemediatizat, sau intr-un muzeu dintr-o tara ce de peste trei decenii a fost scoasa din circuitul cultural circumscris normelor estetice apusene, surpriza de a vedea tablouri deosebite ne amendeaza  inzecit ignoranta si ideile preconcepute.

 

anonim francez sec 18.JPG

Doamna gratioasa, sec XVIII, Franta – autor neidentificat
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran

Muzeul de Arte Frumoase de la Palatul Saadabad din Teheran este un astfel de muzeu.
Multe tablouri nu au fost expertizate asa cum trebuie, multe altele nu contin decat un minimum de informatii legate de perioada, cel mult tara de provenienta, nicidecum despre cei ce le-au pictat.

Sunt convinsa ca destule din tablourile „anonime” expuse la aceasta ora la Saadabad apartin unor pictori cunoscuti. Le dau de gol maiestria executiei.
Voi prezenta doar cateva portrete anonime, acele portrete ce m-au facut sa le privesc indelung.

De la osteanul cu care am deschis blogul, la gratioasa tanara doamna, s-a scurs un secol … in directie inversa.

 

anon olandez sec 17.JPG

Batran olandez, sec XVII, Olanda – autor anonim
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran

Iar de la ei, la  mai vechiul meu prieten,  misteriosul olandez,  trebuie sa ne intoarcem in timp cu inca un secol.
http://blogu.lu/exergy/index.php/2008/01/11/misteriosul-olandez/

O calatorie placuta ce devine posibila in cocheta galerie de pictura europeana a Palatului Sa’ad Abad.

Alte portrete anonime, identificate doar ca perioada, atrag atentia din diverse colturi, cum e si acesta pe care eu sunt tentanta sa-l atribui unui pictor italian.

 

anonim strain secolul 19.JPG

Anonim strain, sec XIX
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran

Alt tablou, prezentat mai demult in prim-postul cu care deschideam usa Palatului Sa’ad Abad, merita luat in atentie si adaugat pe lista lucrarilor ce ar trebui expertizate de urgenta.
http://blogu.lu/exergy/index.php/2011/08/13/invitatie-la-un-muzeu-cenusaresa/

Voi incheia cu portretul unei batrane, atribuit cu semne de intrebare unui francez, pictura incitanta prin expresivitate si minutiozitatea fotografica de  redare  a detaliilor fizionomice.

 

anonim (probabil francez) sec 18.JPG
Portret anonim, probabil sec XVIII, probabil autor francez  :)
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad – Teheran

E greu sa ma convinga cineva ca  portretul de mai sus a fost realizat de un amator sau de un pictor de mana a doua.

 

Franta-sec 19-anonim.JPGanonim strain secolul 19.JPGanonim (probabil francez) sec 18.JPG

ceaşca de ceai

E iarna.
Chiar in acest moment, acum cand scriu, afara ninge cu inversunare. Ninge frumos, cu o zapada cernuta parca printr-o sita fina, ce imbie la povesti acompaniate de un foc cu trosnete sau la o ceasca de ceai fierbinte.

Din lipsa de lemne si povesti  va invit la ceai :)
Atasez invitatiei o pictura  in maniera  Art Deco  executata de un talentat anonim.
In ultima vreme am privit-o des pentru ca-mi aminteste vag de o fotografie din tinerete de-a bunicii mele  dar si pentru ca reuseste sa-mi aduca in dar parfumul acelor timpuri .

Stiu …  ii lipseste un fond muzical adecvat. Pur si simplu nu ma pot concentra sa-i gasesc unul pe masura :(

 

luminozitate

Maestru anonim german, cca 1480
Muzeul Thyssen-Bornemisza,  Madrid

In primul moment am fost tentanta sa exclam : Durer!
Exclamatia  a ramas comprimata undeva in interior, asemenea unui arc presat la refuz. In urmatoarea secunda  cazusem  prada unei alte tentatii :)
 … van Eyck – am spus in gand – de data aceasta pe un ton mai putin efervescent  si mai calculat  avandu-l  pe ecranul memoriei  pe  barbatul cu turban  rosu.

Intre timp privirea aluneca cu repeziciune pe textul afisat de calculator.
In sfarsit! Gasisem explicatia salvatoare.
Nu era vorba nici de Albrecht Durer si nici de Jan van Eyck. Ma inselasem deci …  :)

Priviti acum la randul vostru opera unui maestru anonim german ce a activat in Swabia. Tabloul, datat cca 1480, se afla in colectia permanenta a Muzeului Thyssen-Bornemisza din Madrid.

Acestea fiind spuse pot trece la analiza tabloului.
Ceea ce ma incanta in pictura de fata e luminozitatea chipului. Intuiesc o femeie impacata cu ea insasi si cu ceea ce i-a dat, sau i-a luat, viata.  Nu stiu daca ati remarcat faptul ca chipurile celor ce au ajuns la un echilibru stabil cu ei insisi  degaja o lumina calma,  tamaduitoare.
Faptul ca nu-i puteam  surprinde privirea m-a iritat la inceput. Apoi am dedus ca pictorul a dorit acest lucru. Cred ca a dorit sa-i protejeze intimitatea si linistea. Mataniile din mana stanga sugereaza faptul ca s-ar afla, sau s-ar pregati, de rugaciune.
Imbracamintea exceleaza prin simplitate iar fondul negru scoate excelent in evidenta aceasta simplitate. De fapt ar fi trebuit sa spun „simplitati”, caci, simplitatea vesmintelor reprezinta o prelungire vizibila a celei interioare, invizibile.

La o analiza de suprafata poate fi remarcata influenta scolii flamande. Mie insa portretele  executate de flamanzi mi se par austere, ori acesta, pictat de anonimul maestru german, degaja caldura … si ascunde o umbra de zambet in coltul ochilor si al buzelor  :)