o barbă și-o băsmăluță

… undeva pe Calea Victoriei.

 

Nu mai zic nimic de barba asta originală dar vă invit să dați un click pentru a admira jupa cu portativ muzical și pisicuțe care se zărește sub fustă fetiței  ;)

vizitatorul potrivit (2)


ascultând lecția de muzică cu Jan Vermeer

Stefan Draschan mărturisea că rareori a stat de vorbă cu personajele fotografiate dar că unele i-au trezit emoții de nedescris.
Așa e și cazul acestei femei care s-a oprit să admire tabloul lui Vermeer.
Fotograful spunea că pur și simplu i s-a oprit respirația, nevenindu-și să creadă ceea ce vede.


întâlnire cu Botticelli

Totuși în câteva rânduri a fost abordat pe Instagram sau pe alte rețele de socializare de persoane care s-au recunoscut în fotografiile postate în mediul virtual.
Un băiat japonez a fost uimit să vadă în ce fel s-a potrivit cu un tablou.
Un alt băiat și-a recunoscut mama fotografiată în fața operei lui Sandro Botticelli.
Ba chiar și doamna în superba rochie în stil Monet l-a contactat online recunoscându-se cu plăcută surprindere în acea fotografie ce a fost aleasă ulterior drept ilustrație de copertă pentru una din cărțile lui Stefan Draschan.


inspirând culorile lui Paul Gauguin

Nuanțele de verde ale tabloului se îmbină perfect cu cele de pe interesanta bluză purtată de vizitatoare.

întâlnire constructivă cu Hermann Glöckner

Aici coincidența e formidabilă.
Un pulover constructivist se potrivește perfect cu opera acestui artist constructivist.

iată cum un blazer poate concura cu o tapiserie


un vizitator pentru Andy Warhol

Tânărul vizitator pare a fi „croit special” pe măsura operei lui Warhol ;)
Mă gândeam că imaginea multiplicată a celebrei Marilyn Monroe are potențialul de a deveni un design de succes pentru o linie de tricouri unisex.


un invitație la odihnă pe fotoliul albastru lansată de Guy Pène du Bois

Oare vizitatoarea în bleumarin a realizat cât de bine se armonizează cu pictura lui Guy Pène du Bois?

Coincidență în ceea ce privește culorile, coincidență în ceea ce privește folosirea literelor … dar dacă stau să mă gândesc bine, ținând cont și de faptul că multe din imaginile postate în acest text au fost realizate în muzee de artă modernă, e de așteptat ca și vizitatorii să respecte acest trend modernist în stilul lor vestimentar.

între linii cu Gerhard Richter

Fotografia de mai sus îmi place foarte mult. Induce ideea de liniște, relaxare, plutire …


o vizitatoare în armonie cu Gerhard Richter

Această fotografie mă face să-mi analizez la modul serios garderoba. Oare aș putea găsi în dulap piese vestimentare în armonie cu vreun tablou celebru ?

la fel de abstract ca Frank Kupka

Voi încheia cu Frantisek Kupka, unul din pictorii mei preferați, și cu invitația de a afla mai multe despre formidabilele sale picturi.

 

descoperind lumea

Era absolut adorabilă cu suzeta în gură și mâinile la spate, ca un veritabil savant, analizând una câte una gâștele și rațele de pe lac :)

vizitatorul potrivit (1)


(întâlnire înstelată cu Van Gogh)

Arta se poate manifesta în cele mai originale și neașteptate forme.
Fără îndoială că Stefan Draschan (n. 1979, Viena) demonstrează fără drept de apel acest adevăr.
El a petrecut zile, apoi luni, apoi ani prin muzeele europene în așteptarea vizitatorului potrivit, acel vizitator care să se potrivească sau să aducă o completare operei de artă pe care o privea.


(întâlnire printre nuferi cu Monet)

La ora actuală el își împarte timpul între Viena, Paris și Berlin în căutarea vizitatorului potrivit.
Interesant e însă  drumul care l-a adus aici.
În 2013 s-a lăsat de fumat și pentru a compensa golul creat în rutina cotidiană, pentru a-și ține mâinile ocupate, a început să facă fotografii cu i-Phonul. Fotografii obișnuite așa cum făceau milioanele de oameni cu telefoanele lor.


(întâlnire florală cu Jan Brueghel cel Bătrân)

Scânteia însă a venit în urma unui punct de vedere promovat de Pontus Hultén, unul din directorii fondatori ai Centrului Georges Pompidou din Paris, care afirma că muzeul nu reprezintă doar un spațiu pentru expunerea și conservarea operelor de artă. Muzeul reprezintă un loc interactiv unde înșiși vizitatorii pot crea artă.


(întâlnire abstractă cu Kandinsky)

În 2014 realizează prima sa fotografie ce se subscrie temei ce avea să îl facă celebru. E vorba de un tip ce admira un tablou de Braque.


(prima întâlnire, cea cu Georges Braque)

Este fascinant să experimentezi șansa, coincidența, potrivirea lucrurilor și a oamenilor..
În imaginea de mai jos pare că tabloul o devorează pe vizitatoare. Ea se pierde cu totul printre culorile picturii.

100 din cele mai bune fotografii au fost strânse într-un catalog de artă intitulat  Coïncidences, publicat în acest an de Ateliers Henry Dogier din Paris. Coincidențele se referă la culori, motive, coafuri, atitudini, accesorii vestimentare, similarități de detalii, etc.


(întâlnire la Marea Neagră cu Milton Avery)

Stefan Draschan a fotografiat în foarte multe muzee, peste tot în Europa, la Viena, Paris, Berlin, Amsterdam, Londra, Florența, Potsdam, Roma, Bruxelles, Madrid, etc.


(Stefan Draschan, autoportret)

Stefan Draschan a publicat mai multe cărți cu fotografiile făcute de-a lungul celor patru ani de fotograf amator: People Matching Artworks, People Sleeping in Museums, People Touching Artworks, The Three Graces și Coïncidences.


(întâlnire cu Manet la Rueil)

E de admirat răbdarea fără margini pentru întâlnirea cu vizitatorul mult așteptat și, eu una, îmi pot imagina emoția în momentul acelei întâlniri perfecte.
Secunda aceea unică când știi că ești la un click distanță de persoana mult așteptată.

Va mai urma încă o postare cu alte fotografii absolut surprinzătoare. Mi-e foarte greu să aleg căci fiecare dintre ele are în spate ore sau zile de așteptare și un minut de noroc.
Să fii la momentul potrivit în fața tabloului potrivit atunci cănd este privit de vizitatorul potrivit ;)

(ascultându-l pe violonistul lui Hendrick ter Brugghen )

 

luni … ziua când nici iarba nu crește

 

 

Uneori am impresia că trăiesc într-un plan abstract nepoluat de mărunțișurile vieții.
Sunt destule clipe în care mă bucur de tihna privirii, fără graba, fără interferențe, fără vreun plan în ceea ce privește ziua de mâine.
Uneori ador ziua de luni … ziua când nici iarba nu crește ;)