când se deschid cerurile …

„Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească… „

(Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene )

don’t look at me :)

(instantaneu la Povești de București – 2016)

tristeţe cu gust de tutun

 

Fumul dens nu poate lua cu el parerile de rau, amintirile decolorate de timp, dorintele considerate cindva esentiale, gustul amar al nereusitelor, cenusiul cotidian  sau amortirea gindurilor.

Cu nedisimulat interes, uneori pe furis, ii privesc pe cei ce se retrag intr-un colt cu scopul de a savura in liniste o tigara. Miscarile lor au ceva ritualic.

I-am vazut deseori pe peronul garilor, la petreceri zgomotoase – unde se simteau stingheri, pe o banca retrasa in parc, in curtea facultatii asezati jos pe bordura, pe pervazul ferestrelor unui inconfortabil apartament de bloc, in piete asurzitor de aglomerate, pe culoarul trenurilor in viteza, in parkingurile aeroporturilor dar si in intimitatea unei camere.

Indiferent de virsta si sex, de pregatire si situatie materiala, de preferinte si fobii, de inclinatii si abilitati, ei au ceva in comun : acea privire golita de expresie, incercanata de rotocoale de fum, anesteziata temporar de nicotina … acel scâncet interior mascat de imobilitatea muschilor faciali.

Pentru citeva  clipe trecutul le infuzeaza prezentul … scrumul se scutura de la sine pe mâna intepenita, timpul capata vâscozitate mierii de albine, secundele inainteaza greu … amintirile au ajuns pâna la filtru … un ultim fum inspirat cu sete … si …  nu a mai ramas nimic de ars.

Imediat pupilele li se dilata. Ies din transa cu repeziciunea sagetii slobozita dintr-un arc bine intins …

Dupa ce fumul placut mirositor se risipeste, totul dispare in neant. Ghilotina prezentului, amenintatoare, le sta iarasi deasupra capetelor.

Citeam undeva ca, pentru femei, tigara e antidotul impotriva lacrimilor. Nu pot nici sa fiu de acord, nici sa infirm, deoarece nu fumez.
Desi nefumatoare fiind totusi ma intreb : pentru barbati ce e?  Nu acelasi lucru?

Tristete cu gust de tutun … ai putea picta-o oare?

imagine blog – Mark Kostabi

 

griji cotidiene

Pășea apăsat și lent pe asfaltul încă umed după ploaie. În parcul ce începea să se anime nimeni nu părea să acorde atenție acestui chip ușor încruntat. Vorbea la telefon în timp ce mergea și, după fiecare schimb de replici cu persoana de la celălalt capăt al firului virtual, chipul ei suferea schimbări vizibile.
Tocmai asta mi-a atras atenția. Plasticitatea feței.
Întâmplarea a făcut ca atunci când a ajuns la vreo zece pași de mine să închidă telefonul. În acel moment am apăsat pe declanșator.
Iată rezultatul ;)

absurdități în format A3


imagine – Nicoletta Ceccoli
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

destinul  îți dă din când în când instrucțiuni precise,
ca de exemplu ce să faci, sau să nu,
cum să te poziționezi în fața provocărilor
și să pariezi pe 23;
să înțelegi că poștașul sună și atunci când nu-l aștepți,
că nu vei câștiga nimic din uitarea vândută la suprapreț,
și te avertizează că, paradoxal,  te poți împiedica pe câmpia imaginației chiar dacă
de ceva vreme ai renunțat să mai alergi pe acolo.