Tabriz versus Paris :)

 

Sper că vă amintiți ultimele mele postări pe tema însușirii unor modele din patrimoniul folcloric românesc fără a se fi dat credit sursei de inspirație, sau, și mai grav, al furtului pe față practicat de Tory Burch.

Revin azi pe marginea subiectului.
Să nu vă închipuiți că designerii marilor case de modă se dau în lături (nu în lături … aveți grijă cum puneți accentul) în ceea ce privește patrimoniul cultural al altor țări.
Nu întâmplător voi vorbi acum despre Iran. An de an, colecție după colecție, reușeam să identific mici elemente în creațiilor unor celebre case de modă, fără a se fi amintit măcar în treacăt sursa de inspirație.

 

 

Dar ceea ce a făcut Christophe Lemaire, director de creație la Hermes, cu colecția de toamnă 2012/2013 e fără cuvinte.

 

Zeci de articole vestimentare, unele mai frumoase ca altele, au fost prezentate pe catwalk. Lumea prezentă a aplaudat creațiile vestimentare de inspirație orientală … hmmm, oriental, un termen atât de vag ;)

 

 

 

E bine de știut că Iranul are o populație de aproximativ șaptezeci și nouă de milioane din care vreo cinci milioane trăiesc peste hotare

În SUA iranienii (în număr de peste un milion) reprezintă a doua cea mai bogată minoritate etnică, după evrei, deci minoritate cu mare potențial financiar și apetit estetic pentru a achiziționa produse de brand.

A doua zi după prezentarea colecției despre care v-am vorbit au apărut zeci de luări de poziție ale iranienilor, zeci de articole  în care se aducea la cunoștință că sursa de inspirație o reprezintă renumitelor covoare persane realizate încă din Evul Mediu timpuriu de meșterii artizani din Tabriz.
Tabriz, oraș situat pe Drumul Mătăsii, oraș pomenit în cele 1001 de nopți ale Sheherezadei, orașul prin care a trecut  Marco Polo, orașul multor premiere tehnice și culturale din istoria Iranului/Persiei.
Tabrizul este un oraș al premierelor.

 

Cunoscătorii s-au pus pe treabă și au identificat fiecare covor ce a constituit sursă de inspirație pentru rochiile, bluzele, pantalonii, pantofii, poșetele și eșarfele cu marca Hermes.

 

 

În imaginea de mai jos vă prezint un șal din cașmir  inspirat tot de modelul unui covor din Tabriz. Se poate vedea scris Hermes – Paris.

 

 

Dar iranienii de peste hotare, într-un avânt de înțeles, cu scopul recuperării dreptului lor asupra moștenirii culturale ce le revine de drept, au lansat pe piață același tip de șaluri și eșarfe … dar cu o mică diferență. În loc de Hermes – Paris au scris Tabriz ;)
Cașmirul folosit a fost de mai bună calitate decât al celor de la Hermes.

 

 

Hermes – Tabriz ;)

 

Voi încheia cu un batic superb conceput pe baza unui design ce copie la scară 1:1 un mozaic realizat cu două secole în urmă la Palatul Golestan din Teheran.
Respectivul mozaic este inspirat dintr-o minitură persană pictată în Evul Mediu.

 

Inițial colecția a fost prezentată drept una de inspirație orientală și doar un singur batic a primit numele de Tabriz ( Tabriz scarf) însă acum, după toată activitatea internauților iranieni, a ajuns să poarte eticheta Hermes -Tabriz deși mai multe creații au la bază motivul Shah Abbas – un model omniprezent în arta persană/iraniană.

Anunțuri

bulgăroaică din Târgoviște

O înflorată dansatoare din ansamblul Bosilce al comunității bulgare din Târgoviste reprezintă propunerea mea pentru portretul de joi.
Și dacă-i joc … joc să fie !

portret din colbul timpului

închisoarea Sighet

 

Vara trecută, printre multe altele, am vizitat Maramureșul. În una din zile am vizitat Sighetul Marmației și, nici că se putea, să nu fi văzut închisoarea în care au fost schilodite trupește și sufletește mii de ființe.
Dar nu vreau să vorbesc despre asta. Vreau doar să aduc în prim plan o imagine și câteva impresii.

Am parcurs de mai multe ori, aproape obsesiv,  coridoarele lungi cândva secționate de  zăbrele, acum decorate cu fotografiile celor care au trecut pe acolo sau au murit acolo.

Era ceva în atmosfera fostei închisori ce nu puteam înțelege … un soi de energie pozitivă, de inexplicabilă luminozitate, de optimism chiar.

Am nimerit o zi extrem de aglomerată cu mai multe grupuri de copii gălăgioși bucuroși că prin programul Școala Altfel au fost duși să vadă lucruri interesante.
Alergau, vociferau și exclamau pe coridoarele vegheate de mii de ochi surprinși de fotografii epocii respective, prin celulele înghesuite, pe scările de acces de la etaj sau prin curtea interioară marcată de un grup statuar de mari dimensiuni.

Mă deplasam pe trasee repetative în interiorul închisorii, mai întâi să văd, apoi să fotografiez, și, în final, să pătrund în atmosfera locului.
La un moment dat mi-au atras atenția doi tineri frumoși. El un ofițer chipeș, ea o fată ce putea concura cu starurile de cinema, amândoi privind nu în lentila aparatului foto ci înspre un viitor care pentru ei nu avea să mai vină vreodată.

 

Nu știu cum îi chema, din ce oraș erau și ce s-a întâmplat cu dânșii.
Am sperat doar ca ea să nu fi fost închisă acolo. Ca doar el să fi fost condamnat, puțini ani, și am sperat ca el să fi scăpat cu viață.
Ba chiar am sperat ca ea să-l fi așteptat ….

 

 

mic și mare

BFIT in the street, 2o17, Bucharest

portret fără retuș

 

Niciodată nu mi-am dorit să găsesc pe cineva căruia să-i placă ceea ce-mi place mie … nici să-mi cadă la picioare, nici să-mi ghiceasca dorințele și nici să-mi treacă cu vederea greșelile.

Nu mi-ar place ca cineva să înțeleagă de unde vine valul de tristețe căruia îi cad pradă uneori; ideal ar fi ca în acele momente să fiu ironizată sau ignorată.
Complimentele induc în mine o undă de violență pe care cu greu pot să mi-o reprim.
Vorbele compătimitoare au darul de a mă irita … dar mi-ar place ca cineva, cu un deosebit simț al umorului să mă ironizeze … nu așa oricum ci într-un asemenea hal încât să aud noaptea cum îmi țiuie liniștea neagră în urechi și cum îmi zvâcnește prostia sub tâmple.

Și ar fi culmea ca cineva să accepte toată caravana mea de defecte fără să se întrebe dacă am și ceva care să le contrabalanseze. Să-i placă de mine fără să știe de ce. smile.gif

………………………………………………………………………………………………………………………………..

PS.
Forma gramaticală corectă este mi-ar plăcea/nu mi-ar plăcea … dar îmi place mai mult cum sună forma greșită deoarece transmite mai multă hotărâre ;)