Bookfest sau Putinfest ?

Bookfest 2023 – Editura Humanitas

Am vizitat și eu târgul de carte Bookfest, dar, în postarea de azi, nu voi vorbi despre târg în sine, ci despre un fapt care mie personal mi-a dat de gândit.

Din start vreau să spun că nu sunt fan Putin … iar a lui Zelenski nici atât. Dacă ar fi să definesc succint ceea ce s-a întâmplat de la declanșarea războiului, aș spune că totul reprezintă o tragicomedie căreia i s-ar potrivi titlul „Măscăriciul și Dictatorul”.

Tragedie pentru oamenii care și-au părăsit căminele, cărora le-au fost distruse casele și care au pierdut membrii ai familiei, indiferent de faptul că sunt ucraineni sau ruși. În ambele tabere există această masă de oameni care au plătit din start prețul războiului.

Comedie însă pentru toată industria de armament și oamenii politici americani și europeni încolonați ierarhic în spatele acestei afaceri pentru care Ucraina nu reprezintă o miză politică, cum li se spune proștilor în toate jurnalele de știri, ci una economică de primă mărime.

După terminarea conflictului se va forma o altă masă, mult mai numeroasă, de oameni care vor plăti reconstrucția.
Reconstrucția va fi asigurată fix de cei care acum finanțează războiul, pe principiul: eu v-am bătut, tot eu vă bandajez … dar la prețul stabilit.

Tot trecând de la un stand la altul, de la o editură la alta, mi-a sărit în ochi numărul mare de cărți despre Putin. O revărsare de titluri care aveau în conținut numele lui Putin sau fotografia lui Putin. Iar dacă nu le aveau pe acestea, atunci numele era pomenit imediat sub titlu – pentru a atenționa potențialul cumpărător despre conținut.

Deja nu mai suportam să-l văd pe Putin pus la vedere peste tot, și nu puteam face nimic, deoarece în orice direcție mergeam, tot dădeam de el pe coperta vreunei cărți expusă fix la intrarea spre standul respectivei edituri.

Vladimir Putin devenise un „must to have”, ca în modă, editurile care nu aveau ceva despre Putin putând fi etichetate ca incapabile să urmeze cel mai important trend publicistic.
Aproape toate cărțile au apărut în 2022, deci sunt de dată recentă, și, mă întreb, cine a sponsorizat editurile și traducătorii să le traducă și să le publice în regim de urgență.
Lucrurile acestea nu se întâmplă peste noapte și cu bani puțini.

De exemplu, Editura Humanitas de una singură este prezentă la târg cu cinci cărți despre Putin.

Mie, așa ca unui om care nu se poate lepăda întrutotul de formația de inginer, și căruia îi sar în fața ochilor cifrele statistice, mi se confirmă ceea ce doar bănuiam despre Editura Humanitas.

Bookfest 2023 – Editura Humanitas

Dar mai bine să dau lista cărților pe care le-am identificat personal la fața locului, conștientă fiind că pot exista și alte titluri pe care nu le-am observat.

1. Mark Galeotti – Războiul lui Putin (Editura Humanitas)
2. Francoise Thom – Putin și Putinismul (Editura Humanitas)
3. Mark Galeotti – Hai să vorbim despre Putin – Ce nu înțelege occidentul (Editura Humanitas)
4. Mark Galeotti – O scurtă istorie a Rusiei de la cneazul Rurik la Vladimir Putin (Editura Humanitas)
5. Galia Ackerman și Stepane Courtois – Cartea neagră a lui Vladimir Putin (Editura Humanitas)
6. Rudiger von Fritsch – Un punct de cotitură – Războiul lui Putin și urmările lui (Editura Curtea Veche)
7. Regis Gente și Stephane Siohan – Volodimir Zelenski – în mintea unui erou (Editura Curtea Veche) … a fost singura carte despre Zelenski pe care am remarcat-o la târg.
8. John Sweeney – Criminalul de la Kremlin (Editura Niculescu)
9. Robert Service – Iarnă la Kremlin (Editura Polirom)
10. Gideon Rachman – Epoca liderului cu mână de fier (Editura Polirom)
11. Mickael Isikoff și David Corn – Ruleta Rusească (Editura RAO)
12. Tudor Păcuraru – Planul Nistru – Adevărul despre intervenția sovieticilor în eliminarea lui Nicolae Ceaușescu (Editura Evenimentul  și Capital) … nu am înțeles ce caută Putin pe coperta unei cărți care relatează evenimente petrecute cu 33 de ani în urmă.
13. Anna Politkovskaia – Rusia lui Putin (Editura Meteor Press)
14. Anna Aruntunyan – Țarul Putin – Din interiorul culiselor puterii în Rusia (Editura Meteor Press)
15. Luke Harding – Conspirația – Cum l-a ajutat Rusia pe Trump să ajungă la Casa Albă (Editura Meteor Press) … între timp FBI-ul a publicat raportul final al investigației în care se spune că toată povestea asta că Putin ar fi intervenit, nu știu cum, ca să-l susțină pe Trump, reprezintă o născocire instrumentată pe bani mulți de către doamna Clinton în campania prezidențială, atunci când ea era contracandidata lui Trump.

Bookfest 2023 – Editura Polirom

Remarc de asemeni abundența de roșu în ilustrarea copertelor/coperților. E atât de puerilă această abordare grafică … roșu – culoarea comunismului, roșu – culoarea sângelui.
Chiar dacă coperta e realizată pe un fond de culoare închisă, nu se poate să nu fie introdus și puțin roșu, fie în titlu, fie în subtitlu sau imagine.

Bookfest 2023 – Editura Niculescu

Și nu se poate să fac abstracție de titluri, mai ales de acele titluri triumfaliste care îl poziționează pe Putin într-o lumină mai degrabă pozitivă, de stăpân: Rusia lui Putin, Țarul Putin, Epoca liderului cu mână de fier, Războaiele lui Putin, O scurtă istorie a Rusiei de la cneazul Rurik la Vladimir Putin, Un punct de cotitură – Războiul lui Putin și urmările lui.
Toate aceste titluri, la nivel subliminal, induc ideea că Putin, de unul singur,  duce un război împotriva lumii.
Dacă s-a vrut ponegrirea lui Putin, nu cred că s-a reușit, din moment ci titlurile alese de autori, și subtitluri adăugate de edituri, răstoarnă paradigma … transformându-l pe Putin într-un fel de erou.

Bookfest 2023 – Editura Meteor Press

Nu știu dacă mai există vreun lider căruia, în timpul vieții, să i se fi dedicat atâtea cărți.
Acestea reprezintă o mică parte dintr-o lungă listă de cărți publicate la nivel internațional, care au fost traduse în limba română.

E ca și cum în istoria prezentă s-a creat un vid de subiecte și de lideri, singurul rămas să hrănească imaginația scriitorilor, analiștilor politici și jurnaliștilor în căutare de senzațional, fiind Putin.

Mi se pare de-a dreptul isterică importanța care i-a fost acordată  lui Putin de la începutul războiului din Ucraina.

Bookfest 2023 – Editura Meteor Press

Chiar și asocierea cu Trump îl pune pe Putin într-o lumină pozitivă pentru cei care sunt de acord cu ideile promovate de Trump.

Bookfest 2023 – Editura RAO

După cum am mai spus și în deschiderea postării, între timp, FBI-ul a publicat raportul final al investigației în care se spune că toată povestea asta că Putin ar fi intervenit, nu știu cum, ca să-l susțină pe Trump, reprezintă o născocire instrumentată pe bani mulți de către madame Clinton în campania prezidențială, atunci când ea a fost contracandidata lui Trump.

 

Bookfest 2023 – Editura Evenimentul și Capital)

Eu nu am înțeles de ce pe coperta ediției a II-a a fost pusă imaginea lui Putin. Ce caută Putin pe coperta unei cărți care tratează evenimente întâmplate acum 33 de ani, adică atunci când Putin nu reprezenta nimic în politica.
În perioada 1985 – 1990 Putin era un KGB-ist fără relevanță care lucra sub acoperire în Dresda, pe post de translator.
Prima funcție relevantă la nivel local ocupată de Putin a fost de abia în iunie 1991. Atunci el a fost desemnat președintele Comitetului de Relații Externe din cadrul primăriei orașului Sankt Petersburg.


Bookfest 2023 – Editura Curtea Veche

După cum spuneam, despre Zelenski – în titluri sau ca imagine de copertă, nu am reușit să identific decât o singură carte.
Și aici s-a utilizat culoarea roșie … acest roșu obsedant, clișeistic, atunci când vine vorba de Rusia sau de țările din fostul bloc estic.

Iar subtitlul volumului e prost ales deoarece „În mintea unui erou” duce imediat cu gândul la celebra serie de filme „În mintea criminalului”, creată de Bruno Heller.

Eu personal, ori de câte ori vreau să-l compar pe Putin cu Zelenski, sau cu oricare politician aflat acum pe val în România, nu pot face abstracție de faptul că Putin are un PhD în economie, luat pe bune în 1997 la „Sankt Petersburg Mining University”, cu o teză axată pe planificarea strategică a industriei mineurilor.

Cu mai mulți ani înainte absolvise Facultatea de Drept a Universității de Stat din Sankt Petersburg, specializarea  Drept Internațional Public (1975). Pe atunci orașul Sankt Petersburg se numea Leningrad,

Ceea ce e cu totul altceva decât dansatul lasciv și fâțâitul pe tocuri în fața camerelor de luat vederi practicat de oponentul său de la Kiev.

Pentru a fi corecți cred că trebuie să-i dăm și dușmanului ceea ce este al lui.

Din păcate nu-mi pot da cu părerea despre aceste cărți deoarece nu am citit nici una din ele.
Scuze pentru calitatea fotografiilor, le-am făcut în trecere, pentru memoria mea digitală, în acel moment neavând nici un gând de a scrie o postare despre aceste volume.

Mai e ceva despre care trebuie să vorbesc.
Anul trecut, pe la începutul lunii decembrie, am vizitat târgul de carte Gaudeamus organizat tot în pavilionul B2.

Eh … dar pe atunci atmosfera era alta, peste tot postere cu Zelenski pe post de Superman, baloane colorate în galben și albastru cât cuprinde – de aveai senzația că ești în Ucraina nu în România, etc.

¿ … ?

Let 3 – reprezentanta Croației la Eurovision 2023

……………………………………………………..

Văd că s-a încins Facebook-ul din cauza lui Theodor Andrei, reprezentantului României la Eurovision 2023.

Făcând abstracție de vestimentație și aspect, i-am ascult muzica. Nu are aproape nimic din ceea ce ar trebui să aibă un artist atunci când urcă pe scenă. Mie personal mi s-a părut fără vlagă, fără carismă, bolnăvicios chiar …

Dar, după cum bine se știe, trendul aparițiilor în concursurile de Euroviziune este marcat la exterior de amprenta LGBTQ+$$$.

Formația care reprezintă Croația la Eurovision 2023 are un look ce duce cu gândul tot spre această minoritate care dictează acum trendul artistic: de pe scene, din filme, de la celebrele case de modă …

O frântură din lumea nouă … în imaginea de mai jos s-a încercat reeditarea inversă a unui cuplu ( https://www.stylevore.com/best-dresses-for-couple-cocktail-dress/).

Cu riscul de a fi catalogată în orice fel, nu cred că mă poate convinge cineva că aceste forme de exprimare reprezintă „normalitatea”, deși ele sunt intens promovate ca atare, deci sunt promovate drept forme absolut normale de exprimare cu care trebuie să ne obișnuim în viitor.
E vorba, fără doar și poate, de fereastra Overton.

Asta se întâmplă când dispare din om simțul ridicolului.

Cum poți fi întreg la cap, ca bărbat, și să circuli în halul ăsta pe stradă?
Evident că măcar una din cele două condiții de mai sus nu mai este îndeplinită.

Dar de aceste apariții „răvășitoare” oare ar trebui să fim surprinși ?

O mireasă la care visează unii …

Am depășit faza în care să mă revolte astfel de situații; mă cuprinde doar un sentiment de compătimire în momentul în care dau ochii, deocamdată doar pe internet, cu un astfel de cuplu.  Observ, la fel ca și în a doua imagine a postării, că femeia din cuplu îl domină, în ceea ce privește înălțimea, pe bărbatul în rochie.

cuplul original : https://people.com/country/grammys-2107-elle-king-dierks-bentley/

E suficient să privești cu atenție paradele caselor de modă, atât piesele prezentate cât și felul în care sunt îmbrăcați majoritatea bărbaților (invitaților) ce participă la eveniment, pentru a înțelege că, la nivel de fashion, pentru anul 2023, a fost trasată cu o mână de fier o directivă extrem de clară.
Absurdul situației e cu atât mai mare cu cât ajungi să te bucuri de fiecare apariție normală în acel peisaj uman.

Nici Versace nu  mai e ceea ce a fost odată !

Pentru o documentare adecvată, și pentru a înțelege în ce fel este modelat bărbatul modern din ziua de azi, puteți intra pe Io Donna.
https://www.iodonna.it/moda/sfilate/stagione/ai-2023-2024/collezione/uomo/designer/fendi/
https://www.iodonna.it/moda/sfilate/stagione/ai-2022-2023/collezione/uomo/designer/jil-sander/


Aici era vorba de o „mare” acțiune intitulată „No Trousers Tube Ride (Călători cu metroul fără pantaloni). Pentru a înțelege de când, și în ce fel, are loc această acțiune, dar mai ales felul organizat în care este promovată în capitalele europene ( vezi varianta Florin Bădiță din România), vă invit să citiți detalii aici:
https://click.ro/actualitate/fapt-divers/in-chiloti-la-metrou-sute-de-londonezi-au-2233295.html

Iar dacă cineva dorește să vadă „cele mai bune apariții masculine” de la MET, poate da un click aici
https://www.gq.com/gallery/met-gala-most-memorable-menswear-looks

Așa arată în zilele noastre o „ divă” pe covorul roșu, devenit între timp roz.

Multă nuditate și vulgaritate în imaginile din postarea mea de azi …

Ceea ce îi deranjează pe cei mai mulți nu e faptul că există semeni care au cu totul alte preferințe sexuale; societatea românească, în cea mai mare parte a ei, cu excepția unor extremiști puțini la număr, are  toleranță și o înțelegere mutuală a acestui fenomen.

Ceea ce deranjează e vulgaritatea și nuditatea afișată și sponsorizată pentru a fi impusă majorității drept normalitate, libertate, diversitate, toleranță, acceptare și integrare.
Această vulgaritate inundă din toate părțile. Ți se impune nu doar să fii de acord cu ea, ci și să o promovezi ca pe o formă superioară de mentalitate … în caz contrar ești etichetat ca medieval, cu gândire limitată, obscur, intolerant, retrograd, periculos pentru societate chiar.

În loc de Post Scriptum.

PS.1  Acesta constituie doar unul din motivele pentru care un dictator ca Putin are atâția simpatizanți sinceri în lumea occidentală.

PS.2 Greșit a se crede că unii oameni din societățile vestice manifestă intoleranță față de cei care sunt altfel decât dânșii ; ei manifestă doar un soi de aversiune naturală față de aceste manifestări exterioare, vizibile, pe care un șir lung de acte legislative, ce vin în cascadă, le normează ca îndreptățite a exista în spațiul public urban, dispunând ca cei ce se manifestă verbal împotrivă să fie amendați, sancționați, marginalizați – dacă e vorba de oameni de cultură, jurnaliști, actori, sportivi sau alt tip de persoane publice.

PS3. Există probabilitatea ca într-un viitor nu cine știe ce îndepărtat, părinții să-și înceapă poveștile pe care le spun copiilor nu cu celebra introducere „a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, ci cu o alta care ar suna cam așa: „ a fost odată ca niciodată, când bărbatul era bărbat și femeia era femeie”.

 

și ei au trecut prin viață – 10

Miri – perioada interbelică (1933)
Foto Luvru,  Marcel Braun
Iași, str Lăpușneanu,  Nr (indescifrabil)
– colecția personală-

Ceea ce atrage atenția în această fotografie e faptul că doar ochii mirelui, mari și expresivi, privesc în obiectivul fotografului. Mireasa, cu o coafură ce mă trimite la gândul la o altă fotografie (realizată de Eduard Popp ), ține privirea în pământ …
Decorul, sau mai bine zis fundalul, este constituit dintr-un chilim/ghilim. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la Moldova, deși, la fel de bine, fotografia putea fi realizată în oricare altă parte a țării, undeva unde, cineva, la o nuntă sau într-un studio fotografic, ar fi putut aranja cadrul utilizând un covor țărănesc.
Confirmarea presupunerii mele a venit după ce am citit informațiile de pe verso conținute în ștampila de identificare a atelierului foto.

Pe verso sunt este scrisă următoarea dedicație:

24 August 1933
Cu toată dragostea din partea nepoților Dv în amintirea celei mai frumoase zile din viața noastră.
Margareta și Ionel.

La destinatar apare trecut: Familiei G. Batist

Caligrafia este foarte îngrijită, ușor buclată, cu toate literele legate între ele în cadrul fiecărui cuvânt, uneori literele fiind înfrumusețate prin mici artificii caligrafice foarte naturale, fapt ce denotă că cea care a scris textul, căci bănuiesc că e vorba de o Ea, avea exercițiul scrisului și îl practica cotidian.

și ei au trecut prin viață – 9


Fotografie din perioada interbelică (colecție personală)
Institut de Foto Arte
Oppelt Follender Kuttler , No 50233
Bul Elisabeta 6, București

Atunci când am achiziționat această fotografie m-am întrebat cine sunt cei patru domni la patru ace. E evident faptul că ei nu sunt niște „oarecare”.
Ar putea fi funcționari de rang înalt în vreun minister?  Sau poate bancheri ?
La fel de bine ar putea fi cadre universitare, industriași, avocați, medici, proprietari de gazete sau membri importanți ai vreunui partid.

Pe verso scrie exact așa:
„diverși printre care așezați: ? și tata
în picioare Balaban și Luca”

Nu am putut stabili anul realizării fotografiei.
Tot cercetând pe internet am aflat că W. Oppelt și Follender au avut împreună un alt atelier fotografic.  Pe de altă parte, și Ed. Kuttler a avut un atelier foto individual. Ba chiar și W. Oppelt a lucrat o perioadă individual.
Din păcate nu am putut stabili cronologia de funcționare a acestor ateliere foto.
Știu că această fotografie e realizată în perioada interbelică, sau cel mult trei – patru ani după război, deoarece adresa atelierului e pe Bulevardul Elisabeta … deci înainte ca numele să fie schimbat de regimul comunist pro-sovietic instalat la putere.

astăzi … Anca Radu

sursă imagine: https://uniwerek.tv/2019/03/24/hipster-w-subkulturze/

 

Articol preluat de pe pagina de Facebook a Ancăi Radu.

” Nu, îngerașu’ vostru nu are „ADHD”, nici „exces de energie”, ci DEFICIT DE EDUCAȚIE, sunteți niște idioți siniștri dacă nu pricepeți că dezastrul din școli nu mai poate continua pe linia cretinismelor voastre, prin care vă lăsați copiii la stadiul de sălbăticiuni și îi trimiteți între oameni să-și „manifeste personalitatea”.

Că v-a trântit-o Funeriu pe aia cu consumul de imbecilități despre „dezvoltare personală” pe Feisbuc, e și mai bine, ASTA este ceea ce numesc eu hipsterime, masa asta toxică de creiere atrofiate, PRO TV-izate și lăsate să paralizeze toată societatea.
Ați râs de știrea din Franța, cu votul împotriva trotinetelor electrice, dar aceeași generație de hipsteri a reușit să întoarcă orașele cu fundu-n sus, să impună cheltuieli inimaginabile prin care pavaje impecabile să fie scoase și înlocuite cu piste pentru „ecologiști”, aceste exemplare ratate ale societății de care să nu mai poți umbla pe trotuar și să nu te mai simți în siguranță pe nicăieri, că te răstoarnă un diform fără musculatură care se ferește să pună un picior înaintea ăluilalt ca să se deplaseze dintr-un punct A într-un punct B pe o distanță nesemnificativă, dar care este plin de „soluții” pentru trafic.
V-am mai spus, am văzut îndeaproape curentul ăsta formându-se, eram prin liceu când a început fenomenul replicilor de tip „Ce drăguuuuuț!” la fiecare idioțenie sinistră. Nu, nu e nimic drăguț, lipsa de bun-simț, de disciplină, de pragmatism, de principii estetice chiar nu sunt „drăguțe” deloc, sunt forme de tâmpeală și de necivilizație pe care numai niște ratați fără sens pe lumea asta le-ar putea valida.”
După ce am făcut revista presei referitor la evenimentul în care un elev a atacat violent, cu un cuțit, pe profesoara lui de limba japoneză, pe motivul că aceasta ar fi vrut să dea un test/extemporal neanunțat, am observat o serie de lucruri care s-au spus prea puțin, sau efectiv au fost omise din jurnalele de știri ale principalelor televiziuni și site-uri media:
1). Băiatul de doar 16 ani are cetățenie dublă, româno-turcă.
2). Băiatul nu a intrat prin examen la Liceul „Ion Creangă”, unde se intră cu medii peste 9,25, ci a ajuns acolo prin transfer de la un alt liceu. Nimeni din presă nu a precizat de la care liceu.
3). Pentru o mai bună vedere de ansamblu, ar trebui să știm cine sunt părinții băiatului. Observ o liniște suspectă asurzitoare referitor la acest aspect.
4). Băiatul ar fi declarat anchetatorilor că suferă de depresie, că a simțit o nevoie inexplicabilă să omoare, că …că ..
Colegii au spus că dânsul avea o pasiune pentru desenele japoneze violente
5). Înainte de fatidica oră a avut loc o conversație pe grupul de WhatsApp al clasei, în care profesoara era numită prin apelativul „amărâta aia”, iar băiatul își întreba colegii dacă merită să o omoare.
Anexez captura de ecran cu o parte din mesajele schimbate între elevi luată de pe https://mediaflux.ro/ce-comportament-avea-de-fapt-elevul-de-la-creanga-care-si-a-injunghiat-profesoara-de-japoneza/.
De pe https://adevarul.ro/stiri-locale/bucuresti/cine-este-profesoara-de-japoneza-care-a-fost-2256286.html am aflat următoarele despre cea pe care unul din elevi a numit-o „amărâta aia”:
…………………………………………………………..

Raluca Puchea a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București, secția Limba și literatura japoneză și a făcut și absolvit masterul „East Asian Studies”, din cadrul aceleiași universități, potrivit profilului ei de LinkedIn.

În plus, Raluca Puchea a apărut la emisiunea TeleȘcoala, difuzată pe TVR2, unde oferea publicului lecții de Limba Japoneză. Videoclipurile pot fi urmărite și pe Youtube.