regina din tramvai

 

 

 

Erau poziționați chiar în mijlocul tramvaiului, trei bărbați înalți cu pălării negre fedora și ea – cu fustă colorată lungă până în pământ și basma pe cap. Toți patru erau arătoși și total absorbiți într-o discuție în care, după părerea mea, se dezbătea o chestiune pe viață și pe moarte. Nu înțelegeam aproape nimic deoarece vorbeau țigănește dar, din când în când, cuvintele românești strecurate în propoziție îmi dădeau unele vagi indicii.

În aglomerația pestriță a tramvaiului dânsa mi s-a părut frumoasă. Și nu doar mie. Mulți călători se uitau în direcția lor.
Primul impuls a fost să o fotografiez însă eram conștientă că nu aveam cum să o fac fără să fiu observată, chiar dacă aparatul meu foto de atunci era unul relativ mic.

Pe mine una mă impresiona aura ce o învăluia, puterea cu care își impunea punctul de vedere, felul în care cei trei bărbați o ascultau, felul în care ea îi supunea pur și simplu. Avea ceva autoritar și regesc în limbajul trupului.
După toate probabilitățile cei trei îi erau rude, dar și așa, cum bine se știe, în comunitățile țigănești femeile nu prea au multe de spus. Aceasta însă era lidera grupului iar puterea cu care se impunea era cu adevărat fascinantă.
Am remarcat că nu nu purta nici un fel de bijuterii de aur și că avea o piele alba cu o textură sănătoasă.
Buzele senzuale, naturale, forma armonioasă a sprâncenelor și fruntea înaltă compuneau un chip plăcut deși vizibil autoritar.

La un moment dat s-a eliberat un scaun și ea s-a așezat. Bărbații cu mustăți răsucite sub pălăriile fedora s-au strâns în jurul ei. Discuția s-a continuat cu aceeași fervoare.
Profitând de faptul că privirea îi era ațintită spre cei trei aflați în picioare mi-am zis că aș putea avea norocul să o fotografiez.
Am scos pe tiptil aparatul, a durat vreo jumatate de minut până s-a deschis plus alte zece secunde până l-am setat, am făcut zoom și, desprinzându-mă de bara tramvaiului care plutea pe șine ca barca pe Dunărea învolburată, am așteptat ca măcar unul din cei trei să-și schimbe poziția.
Trebuia ca măcar unul din cei trei bărbați să se miște pentru a-i putea surprinde chipul.
După vreu minut lung cât o veșnicie faptul s-a produs.
În vreo cinci secunde am reușit trei capturi. La cea mai reușită vă uitați tocmai acum ;)

Anunțuri

dezacord

prizoniera florii de mac.jpg

 

erai printre cuvintele care vin
dar erai și printre cuvintele care pleacă.

în acel du-te vino de silabe
nu reușeam să-ți găsesc o formă concretă
dar știam că erai acolo,
într-o paranteză oarecare,
pe care nu mă puteam hotărî unde s-o intercalez
fără a ieși din contextul acelui sentiment fără nume.

fraza a rămas deci neterminată
ancorată bizar de-un surâs fără rost
în dezacord gramatical, și nu numai,
cu ceea ce ține întradevăr de mine.

din nou vineri 13

ce-mi plac zilele acestea extrem de rare de  vineri  13
căci mă fac să constat cu voce tare
lucruri bizare
sau imposibil de banale
sau nimicuri fundamentale
care te-ar face să le aprobi involuntar
chiar dacă nu mi-ai da dreptate pe moment.

zilele acestea, nu știu datorită cărui hazard meteorologic,
sunt întotdeauna însorite.
din start le presimt că nu vor fi monotone
căci dezamăgirea și speranța
își vor împărți în mod egal
cele douăzeci și patru de ore și o secundă
… și o secundă
căci în viață nici un calcul matematic nu e perfect ;)

 

căldură mare mon cher ;)

„V” de la Vogue, „V” de la vâlnic, „V” de la Vădastra

„Paris Balkan”
Vogue Paris – September 1999
Photographer – Mario Testino
Fashion Editor – Carine Roitfeld

 

Intrasem în acea stare de spirit pe care am numit-o Fashion Nostalgia așa că am pornit în căutarea imaginilor care mi-au cizelat într-o oarecare măsură stilul vestimentar.
Totul a pornit de la câteva reviste vechi Elle, Marie France, Vogue, Femme Actuelle, Mode Depeche, L’Officiel, Marie Claire și Prima descoperite în niște cutii pitite de mama prin pod.
Navigând în virtual am descoprit un link ce mi-a adus în fața ochilor o ținută familiară.

http://forums.thefashionspot.com/showpost.php?p=10908339&postcount=6

Modelul ales să pozeze pentru Vogue poartă următoarele piese vestimentare : marama gorjenească din borangic brodată cu mătase albă, cojoc brodat specific fostului județ Romanați realizat de meșterii din satul Vădastra, un vâlnic cu broderie argintată din Mehedinți (deși am impresia că și în Vâlcea se poartă astfel de vâlnice ) și o cămașă tradițională cu mâneca strânsă pe încheietură (nu am reușit să identific zona de proveniență).

Fiecare piesă vestimentară în parte concurează cu succes creații celebre Givenchy, Gucci, Dior, Nina Ricci, Fendi, Etro, Armani, Chanel, Lacroix, Feraud, Krizia, Versace, Gaultier, …

cojoc (șubă) din fostul județ Romanați, satul Vădastra

Acest cojoc are o eleganță geometrică și o minuțiozitate a execuției ce smulge (zmulge ;) ) efectiv sunete de admirație.


Laura Cosoi în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

 

Vâlnicul din imaginea de mai sus are tel argintat, adică o broderie realizată din fir de argint.
Fac aici o mică paranteză deoarece cuvântul tel l-am întâlnit pentru prima dată în Iran într-un magazin unde se vindeau articole pentru păr. Acolo am văzut bentițe semirigide metalice sau împletite din fire metalice care purtau în limba persană denumirea de tel.
Las la o parte telul pentru bătut ouă cu care am făcut cunoștință în primii ani de viață …
Acum însă e mai la modă tel-drumul ;)

 

 

Iulia Gorneanu în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

Aici se poate vedea vâlnicul în toată spendoarea lui geometrică.
Iulia Gorneanu are o colecție de piese tradiționale românești una mai frumoasă ca alta … ii, paftale, marame, vâlnice, fote, catrințe, pieptare, șiraguri de mărgele, salbe, cingători, etc.