ce înseamnă/conține vaccinul ?


Ota Chou – Smallpox Vaccination (1934)
Kyoto City KYOCERA Museum of Art, Japan

O parte din adevăr l-am descoperit într-un text scris de Călin -Liviu Georgescu, publicat pe Facebook.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Eu nu văd cum campania de vaccinare ar mai putea avea ca rezultat vaccinarea a măcar 50% din populația adultă, cu atât mai puțin a 50% din populația generală (adică inclusiv copiii).
În afară de legiferarea vaccinării obligatorii, văd că toate mijloacele de presiune pe care statul le are la dispoziție au fost deja folosite, iar de-acum înainte aceste mijloace nu mai pot fi decât intensificate: interzicerea accesului în magazinele alimentare; interzicerea accesului la locul de muncă; și interzicerea accesului în aer liber, adică arest la domiciliu.
Nu am listat aici și refuzul asistenței medicale, fiindcă acela este un punct critic, de unde poate începe o răscoală, poate chiar și-o revoluție. Nu îl vor folosi.
În plus, nu văd unde se mai poate duce mass media în sus cu prezentările macabre, atâta vreme cât toate programele de știri încep acum cu coșciuge și saci negri. Au atins o limită. Poate doar dacă vor filma și vor difuza live un video cu un biet om care-și dă duhul pe patul de spital. Ar avea efect? Eu cred că nu. Nici măcar asta.
Mie mi se pare că cea mai mare parte a populației a intrat deja într-o îndârjită rezistență, un nou tip de dizidență, de tip românesc, unde vaccinul și-a pierdut complet relevanța ca tratament medical și a devenit un simbol malefic, simbolul adeziunii la un sistem, sau la un nou regim, regim pe care populația îl refuză.
Vaccinul întruchipează azi toate frustrările adunate de populația României peste ani. Vaccinul reprezintă corupția sistemică. Vaccinul reprezintă disprețul și aroganța politicienilor, cu Iohannis în frunte. Vaccinul reprezintă jaful național. Sărăcia. Emigrația de foame. Doctoratele pe bani. Vaccinul reprezintă de-naționalizarea, de la distrugerea sistemului de educație și până la cedarea controlului asupra tuturor domeniilor care contează.
Dacă am dreptate și chiar așa stau lucrurile, nu îmi imaginez ce ar mai putea spune reprezentanții acestui nou regim pentru ca să se producă o răsturnare atât de categorică, de 180 de grade, a mentalității colective, astfel încât marea majoritatea a populației să se vaccineze. E prea târziu.
Ne aflăm deja într-o luptă de uzură, în care românii fac ceea ce fac ei cel mai bine: rezistă. Până când? Până când sultanii pandemiei, nemulțumiți de lipsa de eficență a lui vodă Iohannis, îi vor retrage acestuia domnia, punând în loc un alt vodă, pe care românii l-ar putea accepta, măcar atât cât să-și suflece mâneca pentru a primi vaccinul.
Aud peste tot în mass media expresii ca ”lupta cu virusul”, o luptă unde ”virusul lovește” și oamenii sunt ”răpuși”. E război? Că dacă da, statul român l-a pierdut deja. Conducătorul statului s-a suit sus, pe buza tranșeii, și a strigat: ”După mine, băieți!”, așteptând ca ”băieții” să țâșnească vitejește din adăposturi și să se arunce, eroic, în luptă. Dar ”băieții” n-au marșat. Au simțit că acela nu-i conducătorul lor. Și că nu-i războiul lor.
Așa se întâmplă când îi iei omului totul și îi lași numai războiul. Omul zice ”Nu, mersi, ia-l tu și p-ăsta. Nu-mi trebuie. Lasă-mă așa, pe zero.”

(F)armagheddon


Dragoș Bagia, Armagheddon (2021)

Am visat acest cuvânt. E unul dintre cele destul de multe cuvinte visate de-a lungul vieții.
Mai corect spus, s-a ridicat la suprafață în mintea mea undeva la hotarul imperceptibil dintre starea de somn și cea de veghe.

Farmagheddon. Un cuvânt. Atât. Un cuvânt ca un radical pus peste noi toți, muritorii de rând ai planetei.
Ceea ce ni se întâmplă azi, cu vaxxin@rea și tot restul, e doar efectul a ceea ce a început să ni se întâmple cu mulți ani în urmă, poate pe la sfârșitul anilor ’60, poate mai devreme, atunci când conștiința medicală, la nivelul guvernelor din țările de după Cortina de Fier, a fost coruptă de marile companii farmaceutice.
După evenimentele din ’89 fenomenul s-a extins, mai mult sau mai puțin, și în restul țărilor europene, apoi mai departe.

Îmi reamintesc ce stare de uimire aveam atunci când veneam din Iran în România, în vacanța de vară, și realizam, prin comparație, invazia de farmacii din toate orașele pe care le vizitam sau prin care treceam.
Mă simțeam lovită din toate părțile de niște săgeți invizibile. Nici azi nu mă simt confortabil într-o intersecție în care mă pândesc patru cinci farmacii, înghesuite unele în altele, cu arcurile bine întinse.
Ce să mai zic de posesorii de parafe medicale care, fără să fie cazul, prescriu tone de medicamente. Doctorii adevărați nu o fac, din fericire. Ei prescriu doar ceea ce este nevoie și în cantitatea care trebuie.

Azi dimineață, când m-am trezit, am căutat cuvântul pe net, să văd dacă l-a mai „visat” cineva.
Așa am descoperit un titlu de carte: Pharmageddon, scrisă de David Healy și publicată de Carolina University Press în 2012.
https://www.goodreads.com/book/show/13268364-pharmageddon

Vreau neapărat să o citesc. Sper să găsesc un loc, undeva, de unde să o pot descărca în format electronic.
În cazul în care voi reuși, voi încărca fișierul aici pe pagină.

Cartea este despre un somnifer, Thalidomide, care a provocat o tragedie, conducând la nașterea a mii de copii deformați (fără mâini, cu mâini sau picioare ca niște aripioare de pește, fără picioare)

Cine are nervii tari poate urmări pe youtube unul din cele câteva videoclipuri pe această temă.

 

pandemia educată … oare aceasta să fie lumea viitorului ?

 

Nu am prea multe de spus din moment ce imaginile sunt atât de grăitoare.
Am ales câteva videoclipuri. Vă rog să vă uitați cu atenția la reacțiile, mimica și expresiile faciale ale celor din juriu și ale oamenilor prezenți în sală.

https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=video&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiLq9DshaHzAhUW_rsIHVhnAHIQtwJ6BAgEEAM&url=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fcomedycentraluk%2Fvideos%2F395472847699815%2F%3Ffallback%3D1&usg=AOvVaw1wu7Z8gxVxleD8-Y_kQlNP

https://www.facebook.com/watch/?v=706043699915653

https://www.facebook.com/watch/?v=907525743039074

https://www.facebook.com/watch/?v=84146831993314

https://en.wikipedia.org/wiki/RuPaul%27s_Drag_Race

https://www.facebook.com/watch/?v=255982838826343

https://www.facebook.com/watch/?v=518214902248231

Să mă anunțați dacă linkurile date funcționează cum trebuie.

 

gând răzleț la ceas de seară


imagine proprie

uneori un fir nevăzut de grosimea unui gând la ceas de seară,
leagă două suflete,
peste mări și țări,
peste timp,
peste orgolii,
peste tot ce sălășuiește la granița imposibilului
… și dincolo de ea, mai ales dincolo de ea.

îngerii în miniatura persană


Îngerul Ruh în Ziua a Șaptea a Sosirii Judecății
miniatură persană, autor anonim, stil caracteristic vestului Iranului
filă de manuscris, cca 1550
cartea Minunile Creației și Ciudatele Miracole ale Existenței de Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283)
Colecția Muzeului Ashmolean, Oxford

Azi simt nevoia să scriu o postare așa cum o făceam de obicei, cu multe imagini și explicații în care cititorul să se piardă ;)
Tema propusă e interesantă din mai multe motive.
Înainte de orice vreau să spun că în religia zoroastriană fondată de Zoroastru (Zarathustra  în limbile europene, Zartosht în persană) cu aproape două milenii îdH, existau îngeri și exista Grădina Paradisului în care ajungeau cei ce  luptau contra forței răului ( Ahriman) ajutând forța binelui (Ahura Mazda) să câștige lupta.
În Avesta, limba persană avestană, această grădină minunată împrejmuită cu ziduri înalte de piatră, în care nu putea intra oricine, se numea Pardis.
De la acest cuvânt a derivat în limbile indo-europene termenul de paradis.

Azi, în Iran, orice grădină protejată cu ziduri din piatră se numește pardis. În Teheran există în zona de nord un cartier denumit Pardis.
Pentru a desemna Raiul, conceptul de rai,  se utilizează termenul Beheshti (în două silabe) iar îngerul este denumit Fereshteh (în trei silabe), la plural Fereshtegan.
Fereshteh reprezintă totodată un nume feminin echivalent cu numele de Angela din limbile europene.

În religia zoroastriană există mai multe categorii de îngeri ;
– Yazatas (Yazads), îngerii cei mai mici în grad
– Farohars (Furuhars), îngerii păzitori
– Amesha Spenta, arhanghelii

Acestea fiind spuse cred că va fi mai ușor de înțeles faptul de ce, în ciuda restricțiilor impuse de religia islamică după islamizarea Persiei în ceea ce privește reprezentarea chipurilor în toate formele artei vizuale, artiștii persani nu s-au conformat. Ei aveau în spate o religie mai veche în care reprezentările vizuale erau obișnuite, la fel cum, spre deosebire de arabi, persanii erau familiarizați cu noțiunile de îngeri, paradis/rai și iad.
Ei au reprezentat în miniaturile lor chiar pe profetul Mohammad, fapt echivalent cu o blasfemie, acoperindu-i totuși fața cu un văl alb sau o vălvătaie din limbi de foc.

Vreau să fac o distincție între îngerii preluați de islam din religia iudeo-creștină, despre care voi vorbi cu precădere azi, și îngerii sau personajele cu puteri supranaturale introduse de islam  – despre care îmi propun să vorbesc, nu se știe când, într-o altă postare.

Am început postarea cu o miniatură de manuscris în care îngerul Ruh călătorește în timp și spațiu. În limba persană ruh înseamnă spirit, suflet.
Aceste reprezentări cosmogonice au ilustrat o copie a cărții Minunile Creației și Ciudatele Miracole ale Existenței scrisă de cosmograful și savantul  Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283).
     Această carte, cunoscută sub numele  prescurtat de Minunile Creației, și-a lăsat amprenta asupra culturii persane din Evul Mediu dar și a întregii lumi islamice.

Qazwini reprezintă un adaos la numele original, care arată locul de naștere al persoanei, în acest caz orașul Qazvin/Qazwin din Iran.
A nu se confunda Zakariya al Qazwini cu foarte celebrul savant persan Zakariya Razi (Razes în limba latină), care alături de Ibn Sina (Avicenna) au influențat din temelii știința și medicina din Evul Mediu timpuriu european.

Tot din manuscrisul mai sus menționat este și următoarea miniatură ce îl reprezintă pe Îngerul Păzitor al Pământului.

Îngerul păzitor al Pământului
miniatură persană, autor anonim, de pe o filă de manuscris (cca 1550)
Minunile Creației și Ciudatele Miracole Existenței de Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283)

O miniatură excelent realizată, cu foiță de aur și culori pline, contrastante, înfățișează niște îngeri grațioși care, în mod ciudat, par să participe la un ospăț. Asta în ciuda faptului că textele sfinte spun că ei aparțin sferelor celeste, nu au dorințe trupești, nu beau și nu mănâncă, nu se murdăresc. nu obosesc și nu mor, fiind imortali.


miniatură de manuscris lucrată cu foiță de aur
autor anonim, începutul sec al XVI-lea
perioada timuridă
Habib al-Siyar (prietenul biografilor) de Mohammad Khwandamir (din Herat)

 

În următoarea miniatură din perioada safavidă asistăm la un Consiliu al Îngerilor, o adunare a îngerilor.
De remarcat ierarhia lor, îngerii cu capul descoperit fiind mai mici în rang decât cei cu capul acoperit.


Consiliul Îngerilor
miniatură persană pe manuscris
prima jumătate a sec al XVI-lea, perioada safavidă

 

La British Museum se află foarte multe miniaturi persane, unele unicat, capodopere care definesc arta iraniană, multe ajunse pe căi neortodoxe în celebrul muzeu londonez.

Fundalul miniaturii are o delicatețe și o căldură aparte, transformând îngerul, apropiindu-l de ființa umană.


Înger în genunchi – miniatură persană, autor necunoscut
cca 1555 – 1560, epoca safavidă
Școala din Bukhara
Colecția British Museum

Tot la British Museum se găsește și următoarea miniatură în care e de remarcat covorul persan pe care stă îngerul.
El nu mai este reprezentat în sfere înalte, interzise muritorilor, ci este așezat în lumea materială, fapt ce contravine textelor coranice.


Înger așezat pe covor persan (pagină de manuscris)
sec al XVI – lea, Școala din Bukhara
Colecția British Museum

 

În următoarea miniatură este reprezentată o scenă în care un înger cu două capete, și doi îngeri cu capete de animale, îi atacă pe  cei doi demoni care atentau la viața unui muritor de rând.


Demoni atacați de îngeri
cca 1580-1590, perioada safavidă
Școala din Qazvin (probabil)

Acum vă voi prezenta miniatura care m-a uimit cel mai mult deoarece atunci când am văzut-o pentru prima oară nu știam pe cine reprezintă și ce semnificație are uriașul pește din imagine.
Nu mai spun nimic de frumusețea compoziției, de culorile alese, de fundalul decorat cu elemente florale fragile care, pe mine personal, mă trimit cu gândul la porțelanurile chinezești sau cutiile din lemn lăcuit japoneze.


Arhanghelul Rafael (Esrafil în persană)
miniatură persană, cca 1590, Școala din Bukhara
scena ilustrează povestea lui Tobias din Vechiul Testament

Am văzut că în unele surse miniatura aceasta este prezentată ca aparținând Școlii Mughale (India).  Exclus, deoarece miniaturiștii Școlii Mughale au un stil caracteristic de a reprezenta fizionomiile. O căutare pe net lămurește pe oricine.
Mai mult ca sigur este vorba despre un miniaturist persan al Școlii din Bukhara care a activat o perioadă într-un centru de miniatură din India, ca profesor sau angajat de vreun prinț indian în vederea realizării unor comenzi artistice.
Stilul școlii din Bukhara e recognoscibil și e evidentă asemănarea cu două miniaturi prezentate chiar în această postare. E vorba de Înger în genunchi și Înger așezat pe covor persan, din colecția British Museum.

Va trebui să dedic o postare separată miniaturiștilor iranieni care au trăit și pictat ani buni de zile în India.

Arhanghelul Rafael, Israfil sau Esrafil în persană, este cel mai bine reprezentat personaj din angelologie în miniatura iraniană.
Religia islamică îi consemnează pe cei patru arhangheli din iudeo-creștinism astfel ;
– Jebrail/Gebrail, adică Gabriel/Gavriil – supranumit și cel care aduce vestea cea bună
– Mikhail/Mikail, adică Mihail – cel ce aduce ploaia, face roadele și ține socoteala anotimpurilor, dar și ca protector al oamenilor cu talente artistice
– Esrafil/Israfil, adică Rafael – cel ce va suna din trâmbiță pentru a anunța Ziua Judecății de Apoi
– Azrail/Izrail, adică Azrael – Îngerul Morții

Cea mai cunoscută interpretare a arhanghelului Rafael/Esrafil din arta miniaturală iraniană este aceea în postura de vestitor al zilei în care se va face judecata tuturor muritorilor.

Arhanghelul Rafael sunând din trâmbiță, cca 1580-1590
folie desprinsă dintr-un manuscris neidentificat
Galeria de Artă Freer, Muzeul Smithsonian, SUA

 


Înger suflând  în trâmbița cu șapte guri ( arhanghelul Rafael)
miniatură persană, cca 1500, cerneală și acuarelă opacă
Academia de Artă din Honolulu

Pe următoaarea pagină de manuscris sunt reprezentați cei patru arhangheli : Mihail (Mikail), Gavriil/ Gabriel (Jebrail/Gebrail), Rafael (Esrafil/Israfil) și Azrael (Azrail/Izrail).


Mikail, Jebrail, Esrafil și Azrail
pagină de manuscris (Qoran)
Muzeul de Artă Harvard

Acest înger cu rozariu, ca tehnică de execuție și stil, seamănă cu cel prezentat în prima imagine a postării. Mie așa mi se pare ;)
De aceea am și ales-o ca imagine de final, pentru a păstra o fragilă simetrie și a închide un cerc ideatic.


Îngerul cu rozariu
Muzeul de Artă din San Diego, SUA

 

În speranța că subiectul va capta atenția, și aș vrea să fie așa, includ o galerie virtuală pentru a putea privi în detaliu miniaturile.