un croat la datorie

A trecut ceva vreme de când nu am mai avut energia și starea de spirit necesară pentru a posta pe blog.

Azi însă revin cu portetul unui soldat croat.
Când a observat că îl fotografiez a întors capul și a zâmbit mirat și oarecum încurcat, stânjenit de felul în care îl priveam prin lentila obiectivului foto.
Nu mă așteptam la așa ceva din partea unui om de arme.
Mi s-a părut chiar ușor timid și nu mi-l puteam închipui deschizând focul asupra unor ființe umane … dușmane.
Dar bineînțeles că aparențele înșeală de multe ori, și, de puține ori, la momentul potrivit, ne aducem aminte de acest lucru.

îngândurare în oranj

(undeva în apropierea unei stații de metrou)

Ce contrast între nuanțele calde ale părului și răceala din privire !
Îngândurarea de pe chipul ei e specială. Buzele poartă mesajul resemnării dar ochii mai au un strop de îndârjire..
Așa îmi lasă mie impresia …

întoarcere în timp

 

Fotografia am făcut-o pe la sfârșitul verii trecute la un eveniment organizat în București … La pas pe Calea Victoriei.
Mi-a plăcut cum se încadra personajul în studioul foto încropit pe stradă.
Pozând mă gândeam că uneori e bine să o luăm la pas, ușor dar și puțini nostalgici, prin propria noastră existență.
Am zile în care, pentru câteva minute, mă reîntorc în timp. E un fel mai ciudat de a-mi face autoportretul.
În acele câteva minute realizez cât de incredibile au fost anumite segmente din viața mea … și zâmbesc.
Doar eu știu de ce zâmbesc ;)

 


Free website hit counter

 

o fată la datorie

 

calități și defecte

În zodiacul arboricol sunt arțar. În cel floricol sunt floarea soarelui.
În zodiacul aztec sunt vânt iar în cel hindus (indian) sunt maimuță.
În zodiacul arab sunt lanț, acest zodiac fiind constituit din arme și obiecte de luptă.
În cel persan sunt Mehr, simbolul afectivității și empatiei.
În zodiacul chinezesc sunt șarpe … iar pe înțelesul tuturor sunt Balanță.

Dacâ aș fi avut măcar un sfert din calitățile descrise la aceste zodii cred că aș fi, acum, un alt om.
Dar sunt atât de plină de defecte la care nu doresc să renunț nici în ruptul capului, defecte pe care mi le asum până la ultima literă, ultimul pixel sau ultimul bemol, încât mă întreb dacă nu cumva am fost mereu judecată pe baza a ceea ce se credea despre mine că aș fi și nu luând în calcul ceea ce sunt de fapt și în fapt.

Oricum, eu mă simt bine în pielea mea. Nu aș putea fi altfel. Nu îmi doresc să fiu altfel. Urăsc să fiu altceva decât ceea ce sunt.
Iar dacă ceea ce sunt nu place … nu e vina nimănui.
Prefer să fiu eu însămi, indiferent de prețul plătit.
Știu că sună cumva forțat … ca un ultimatum,
Dar dacă în viață nu lupți să fii tu însăți/însuți, atunci ce altceva ai putea fi ?