pseudo-răspuns

Cineva se întreabă din când în când de ce nu mai scriu pe blog.

E o întrebare la care nu am un răspuns plauzibil.
Probabil realizez faptul că îmi rămâne tot mai puțin timp de trăit.
Probabil am nevoie de un an sabatic după care să încerc o nouă versiune a persoanei mele … cea din secolul trecut ;) … cea dintr-un secol trecut.

Recunosc că mă încercă un dor neînțeles de a îmblânzi din nou cuvintele.
Când va deveni suficient de puternic voi reîncepe să scriu.
Deocamdată cochetez cu ideea de a surprinde în pixeli ceea ce, nu știu dacă, aș fi capabilă să redau în cuvinte.

parfum de garoafe

O altă încercare dusă la bun sfârșit. Am ales două fotografii pe care le-am sucit, invârtit, editat și repoziționat până am ajuns la rezultatul din imagine.
Fotografia cu fata am făcut-o în 2016 la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran iar cea cu florile doar cu câteva zile în urmă.

genul imposibil

 

era genul acela de persoană
care dădea greș cu mine de fiecare dată.
nu reușeam să înțeleg de ce mereu se întâmpla așa.
într-un final am încetat să mai caut explicații.
și de ce să fi căutat?

știu că există explicații și explicații
… și mai știu că unele pot fi înțelese exclusiv cu inima.

prima încercare

Sper ca măcar cineva să-și aducă aminte de postarea mea dedicată Alexandrei Chertulova.

Atunci a fost pentru prima dată când am simțit impulsul de a face și eu manipulări fotografice cu tentă artistică. Dar de la „vrut” la „făcut” e cale lungă  ;)

În urmă cu câteva zile am descărcat de pe net niște aplicații gratuite de grafică, editare foto, design de postere și logo-uri & stuff. Niște aplicații relativ simple …  nu din acelea profesionale care, după  cum e și firesc, au prețuri direct proporționale cu complexitatea și posibilitățile tehnice de a efectua lucrări grafice de efect.

Alaltăieri am încercat pentru prima dată marea cu degetul în ceea ce privește manipularea fotografică.
Absolut întâmplător am ales două fotografii ce se aflau în același folder pe laptop.
Fetița negresă am surprins-o în Parcul Cișmigiu iar floarea am fotografiat-o într-o zi innorată în grădina mamei.
Le-am combinat, floarea folosind-o de două ori, iar apoi am prelucrat noua imagine  pentru a obține acel aspect cețos.

Aceasta devine astfel prima mea încercare artistică și sper să nu rămână unica ;)
În limita timpului și mai ales a inspirației voi încerca lucruri noi, interpretări mai complexe, combinații multiple și palete cromatice diferite.

 

gânduri profunde

Simplitate, seninătate și frumusețe … fără machiaj, fără bijuterii, fără buze „augumentate” și gene false sau alte trucuri așa-zis estetice.
Am fotografiat-o undeva in zona Pieței Universității. Era împreună cu o altă fată, colegă de facultate presupun, așteptând să se schimbe culoarea semaforului.
Tentația de a o fotografia era prea mare ca să-i rezist ;)

Îmi lasă impresia unei personalitâți puternice … dar și foarte feminină în același timp.