Ota Chou – Smallpox Vaccination (1934)
Kyoto City KYOCERA Museum of Art, Japan
O parte din adevăr l-am descoperit într-un text scris de Călin -Liviu Georgescu, publicat pe Facebook.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Eu nu văd cum campania de vaccinare ar mai putea avea ca rezultat vaccinarea a măcar 50% din populația adultă, cu atât mai puțin a 50% din populația generală (adică inclusiv copiii).
În afară de legiferarea vaccinării obligatorii, văd că toate mijloacele de presiune pe care statul le are la dispoziție au fost deja folosite, iar de-acum înainte aceste mijloace nu mai pot fi decât intensificate: interzicerea accesului în magazinele alimentare; interzicerea accesului la locul de muncă; și interzicerea accesului în aer liber, adică arest la domiciliu.
Nu am listat aici și refuzul asistenței medicale, fiindcă acela este un punct critic, de unde poate începe o răscoală, poate chiar și-o revoluție. Nu îl vor folosi.
În plus, nu văd unde se mai poate duce mass media în sus cu prezentările macabre, atâta vreme cât toate programele de știri încep acum cu coșciuge și saci negri. Au atins o limită. Poate doar dacă vor filma și vor difuza live un video cu un biet om care-și dă duhul pe patul de spital. Ar avea efect? Eu cred că nu. Nici măcar asta.
Mie mi se pare că cea mai mare parte a populației a intrat deja într-o îndârjită rezistență, un nou tip de dizidență, de tip românesc, unde vaccinul și-a pierdut complet relevanța ca tratament medical și a devenit un simbol malefic, simbolul adeziunii la un sistem, sau la un nou regim, regim pe care populația îl refuză.
Vaccinul întruchipează azi toate frustrările adunate de populația României peste ani. Vaccinul reprezintă corupția sistemică. Vaccinul reprezintă disprețul și aroganța politicienilor, cu Iohannis în frunte. Vaccinul reprezintă jaful național. Sărăcia. Emigrația de foame. Doctoratele pe bani. Vaccinul reprezintă de-naționalizarea, de la distrugerea sistemului de educație și până la cedarea controlului asupra tuturor domeniilor care contează.
Dacă am dreptate și chiar așa stau lucrurile, nu îmi imaginez ce ar mai putea spune reprezentanții acestui nou regim pentru ca să se producă o răsturnare atât de categorică, de 180 de grade, a mentalității colective, astfel încât marea majoritatea a populației să se vaccineze. E prea târziu.
Ne aflăm deja într-o luptă de uzură, în care românii fac ceea ce fac ei cel mai bine: rezistă. Până când? Până când sultanii pandemiei, nemulțumiți de lipsa de eficență a lui vodă Iohannis, îi vor retrage acestuia domnia, punând în loc un alt vodă, pe care românii l-ar putea accepta, măcar atât cât să-și suflece mâneca pentru a primi vaccinul.
Aud peste tot în mass media expresii ca ”lupta cu virusul”, o luptă unde ”virusul lovește” și oamenii sunt ”răpuși”. E război? Că dacă da, statul român l-a pierdut deja. Conducătorul statului s-a suit sus, pe buza tranșeii, și a strigat: ”După mine, băieți!”, așteptând ca ”băieții” să țâșnească vitejește din adăposturi și să se arunce, eroic, în luptă. Dar ”băieții” n-au marșat. Au simțit că acela nu-i conducătorul lor. Și că nu-i războiul lor.
Așa se întâmplă când îi iei omului totul și îi lași numai războiul. Omul zice ”Nu, mersi, ia-l tu și p-ăsta. Nu-mi trebuie. Lasă-mă așa, pe zero.”
