de fiecare dată când plec puțin, departe,
pleacă o parte din mine
și rămâne acolo,
rămâne acolo definitiv
ca un cap de pod pentru amintirile
ce se pregătesc să înflorească timid
peste timp.
nu știu dacă înțelegi depărtarea
așa cum o înțeleg eu,
căci despre apropiere am convingerea
că suntem sateliți
pe orbita aceleiași imposibile definiții.
Azi dis-de-dimineață m-a cuprins așa o stare, o nevoie mai bine zis, de a crea ceva din nimic ;)
Tot căutând prin foldere o imagine de start, și negăsind nimic mulțumitor pentru nebuloasa din capul meu, mi-am zis că e mai bine să renunț.
Dar imediat m-am răzgândit și am dat click pe o fotografie pe care o mai prelucrasem anterior, folosind-o și ca imagine de start pentru noul meu blog.
Pot spune că-mi place efectul pictural obținut.
Voi mai încerca prelucrări foto în această manieră mai ales că de azi înainte voi avea mai mult timp la dispoziție deoarece mi-am anulat toate planurile de vacanță ;)
Mă simt liberă știind că nu trebuie să mai plec undeva.
Pentru a mă sustrage presiunii mediatice generate de mass-media pe tema coronavirusului m-am hotărât să deschid un nou blog, rezonanțe dincolo de pixeli.
Un blog de fotografie în care în locul meu să vorbească imaginile.
Am ales platforma blogger, deși e mai puțin performantă în raport cu wordpress, deoarece e locul unde în urmă cu cincisprezece ani am scris pentru prima oară un blog, asta dacă fac abstracție de yahoo360 prin intermediul căruia, cu timiditate, am pătruns în premieră în blogosferă.
Atunci când voi finaliza setările noului blog vă voi anunța unde m-am ascuns.
Nu voi renunța la acest vechi blog.
Aici e locul unde au prioritate cuvintele ;)
Deși paralele, ele se vor intersecta din când în când … încălcând astfel legile geometriei.
imagine – Judith Clay
Mai demult, cu ceva ani în urmă, am început o listă cu titlurile unor texte pe care aș fi dorit să le scriu.
Acea listă cuprinde amintiri din copilărie, vise ciudate, întâmplări, amintiri despre unii oameni pe care i-am cunoscut bine sau, alții, cu care m-am intersectat preț de câteva ore sau numai câteva minute.
De-a lungul timpului am reușit să aștern pe filele virtuale ale blogului câteva din cele propuse.
Mi-au mai rămas însă destule. Așa că, într-o clipă de inspirație, mi-a venit ideea să ofer la alegere câteva titluri … pe post de mărțișoare ;)
Fiecare cititor va putea alege doar un singur titlu iar eu îi voi scrie acea povestire … cu dedicație. Va fi ca un fel de loterie deoarece titlul poate induce în eroare.
Sper să nu dezamăgesc pe nimeni.
Au prioritate prietenii cu vechime ai blogului ;) … ei vor primi primii mârțișorul virtual.
Iată o primă tranșă :
1 – Soția avocatului
2 – Izabela cu „zed”
3 – Pataghița
4 – Busola
5 – Cyrus cu haină de piele neagră
6 – Lecția de patriotism
7 – Lilith
8 – Aniversarea
9 – Reportaj absurd
10 – Un castron cu cireșe amare
11 – Șalul Posad
12 – Nona
13 – Mănăstire într-un picior
14 – Corina … balerina
16 – Concert improvizat
17 – Panorea și sora ei
18 – Un viitor inventator
19 – 2×4
20 – Doi pești într-o pungă de plastic
21 – Scaun cu rotile
22 – Zosya
23 – Posedare
24 – Maria și fiul ei
Aștept provocările voastre !
Mai am câteva titluri ce se cer scrise în foileton … trei sau patru episoade fiecare.
Pentru acestea însă trebuie să mă decid într-o bună zi.
Îmi trebuie un plus de energie, nu doar inspirație.
Într-o primă fază am decis titlurile :
1 – Arni de la ferma lui Tarno
2 – Legionarul
3 – Sultana, Stănescu și Ursa Mare
Later Edit
Dacă cineva dorește să citească unele din vechile mele povestiri le poate găsi accesând următoarele etichete : a fost odată, întâmplări, cercul de desen, vise.
Prima înregistrare e făcută la Clejani în 2015.
Cea de-a doua e din luna aprilie a anului 2019.
Gheorghe Anghel aka Caliu a concertat pe scena Filarmonicii din Praga la invitația Idei Kelarova.
Prima parte a concertului, cea cântata la vioară cu fir din păr de cal, a uimit auditoriul
Dacă aveți timp citiți și comentariile de pe youtube ;)
