Tabriz versus Paris :)

 

Sper că vă amintiți ultimele mele postări pe tema însușirii unor modele din patrimoniul folcloric românesc fără a se fi dat credit sursei de inspirație, sau, și mai grav, al furtului pe față practicat de Tory Burch.

Revin azi pe marginea subiectului.
Să nu vă închipuiți că designerii marilor case de modă se dau în lături (nu în lături … aveți grijă cum puneți accentul) în ceea ce privește patrimoniul cultural al altor țări.
Nu întâmplător voi vorbi acum despre Iran. An de an, colecție după colecție, reușeam să identific mici elemente în creațiilor unor celebre case de modă, fără a se fi amintit măcar în treacăt sursa de inspirație.

 

 

Dar ceea ce a făcut Christophe Lemaire, director de creație la Hermes, cu colecția de toamnă 2012/2013 e fără cuvinte.

 

Zeci de articole vestimentare, unele mai frumoase ca altele, au fost prezentate pe catwalk. Lumea prezentă a aplaudat creațiile vestimentare de inspirație orientală … hmmm, oriental, un termen atât de vag ;)

 

 

 

E bine de știut că Iranul are o populație de aproximativ șaptezeci și nouă de milioane din care vreo cinci milioane trăiesc peste hotare

În SUA iranienii (în număr de peste un milion) reprezintă a doua cea mai bogată minoritate etnică, după evrei, deci minoritate cu mare potențial financiar și apetit estetic pentru a achiziționa produse de brand.

A doua zi după prezentarea colecției despre care v-am vorbit au apărut zeci de luări de poziție ale iranienilor, zeci de articole  în care se aducea la cunoștință că sursa de inspirație o reprezintă renumitelor covoare persane realizate încă din Evul Mediu timpuriu de meșterii artizani din Tabriz.
Tabriz, oraș situat pe Drumul Mătăsii, oraș pomenit în cele 1001 de nopți ale Sheherezadei, orașul prin care a trecut  Marco Polo, orașul multor premiere tehnice și culturale din istoria Iranului/Persiei.
Tabrizul este un oraș al premierelor.

 

Cunoscătorii s-au pus pe treabă și au identificat fiecare covor ce a constituit sursă de inspirație pentru rochiile, bluzele, pantalonii, pantofii, poșetele și eșarfele cu marca Hermes.

 

 

În imaginea de mai jos vă prezint un șal din cașmir  inspirat tot de modelul unui covor din Tabriz. Se poate vedea scris Hermes – Paris.

 

 

Dar iranienii de peste hotare, într-un avânt de înțeles, cu scopul recuperării dreptului lor asupra moștenirii culturale ce le revine de drept, au lansat pe piață același tip de șaluri și eșarfe … dar cu o mică diferență. În loc de Hermes – Paris au scris Tabriz ;)
Cașmirul folosit a fost de mai bună calitate decât al celor de la Hermes.

 

 

Hermes – Tabriz ;)

 

Voi încheia cu un batic superb conceput pe baza unui design ce copie la scară 1:1 un mozaic realizat cu două secole în urmă la Palatul Golestan din Teheran.
Respectivul mozaic este inspirat dintr-o minitură persană pictată în Evul Mediu.

 

Inițial colecția a fost prezentată drept una de inspirație orientală și doar un singur batic a primit numele de Tabriz ( Tabriz scarf) însă acum, după toată activitatea internauților iranieni, a ajuns să poarte eticheta Hermes -Tabriz deși mai multe creații au la bază motivul Shah Abbas – un model omniprezent în arta persană/iraniană.

Anunțuri

portret cu eșarfă și bască

portret cu basca.jpg

( toamna 2016, Muzeul Satului, București )

Ar fi fost aproape imposibil ca acest cocktail de culori să nu-mi atragă atenția ;)
E adevărat că în captarea imaginii m-a ajutat foarte mult lumina nesperat de caldă a unui sfârșit de octombrie.

don’t look at me :)

(instantaneu la Povești de București – 2016)

opțiuni fashion 2017

Roksanda Ilincic RS17 0308.jpgcreație Roksanda Ilincic

 

Dacă aș fi avut câteva zeci de mii de Euro în plus în contul curent, și dacă aș fi fost la Paris, cred că m-ar fi tentat să iau la pas magazinele de pe malul Senei, sau de aiurea, și să-mi aleg câteva piese în care să mă recunosc și să mă simt bine.

Mila Schon RS17 0861.jpg

creație Milla Schon

Dar cum nici una din cele două condiții enumerate nu e îndeplinită mă voi limita la a prezenta unele din creațiile vestimentare propuse pentru 2017 pe care le-aș purta deoarece fiecare în parte reflectă câte ceva din gusturile mele estetice.

Nu-mi pot aminti când au început să-mi placă cu adevărat hainele în sensul că am realizat că ele trebuie combinate într-un anumit fel pentru a arăta bine și, mai ales, am realizat ca nu orice se potrivește cu orișicine.

Marani RS17 0872.jpgcreație Angelo Marani

Înainte ca în vocabularul meu să intre cuvinte precum modă, stil, haute couture, prêt-à-porter cu varianta lui englezească ready to wear, colecție, fashion, designer, couturier, stilist, make-up, accesorii și look, am intuit că ceea ce purtăm nu reprezintă simple materiale ci un limbaj non-verbal menit să ne dezvăluie personalitatea.
Am descoperit că rochiile nu erau doar niște bucăți de pânză colorată, încălțămintea și poșetele nu aveau doar menirea să-ți protejeze picioarele sau să-ți ducă banii, cheile, ochelarii, rujul și abonamentul de tramvai, puloverele nu însemnau doar fire de lână și nici costumele de baie niște obiecte vestimentare reduse la minimul acceptat de societate la un moment dat al evoluției ei istorice.
Umbrelele nu aveau doar rolul de a te proteja de ploaie și nici pălăriile acela de a te feri de soare.
Paltoanele nu reprezentau doar o barieră în calea frigului, tenișii o motivație să faci sport sau pijamalele un pretext pentru a te băga sub plapumă.

Leroy RS17 1325.jpg

creație Leroy

Stilul meu s-a dezvoltat lent. A prins contur prin clasa a VII-a, a evoluat șovăielnic în primii doi ani de liceu și s-a definitivat undeva la vreo patru ani după ce am terminat facultatea.

Aquilano e R RS17 2639.jpgcreație Aquilano e Rimondi

După aceea nu au intervenit mutații majore deși am introdus elemente noi dictate de modă.
Deci pot spune că am rămas fidelă stilului minimalist, pieselor vestimentare cu o geometrie interesantă … dacă se poate asimetrică, imprimeurilor Op-Art, accesoriilor și bijuteriilor de inspirație etno pe care le asortez ținutelor minimaliste pentru a le personaliza și a le adăuga un plus de culoare.
Am rămas fidelă bluzelor, eșarfelor și bijuteriilor, în special brățări, inspirate de stilurile Art Nouveau și Art Deco, dar și bijuteriilor primitive executate din lemn, os, cupru sau chiar fier lucrat cu ciocanul.

Rag and Bone RS17 4787.jpg
creație Rag and Bones

 

Poșetele mele, mai toate, sunt mari … poate prea mari în raport cu silueta. Sau poate că fiind slabă ceilalți aveau impresia că port genți și poșete supradimensionate.
În orice caz, îi dau dreptate lui Maurice Munteanu care afirma la emisiunea Bravo, ai stil! că persoanele înalte au tendința să poarte poșete mici, ceea ce m-a făcut să înțeleg de ce tot timpul le-am preferat pe cele mari.

Pringle RS17 0665.jpg

creație Pringles

 

Îmi plac puloverele lălâi – acum li se zice oversize, fustele lungi până la glezne, bluzele și rochiile fluide, pantalonii fie foarte largi fie tip țigaretă, încălțămintea cu toc (rezonabil nu exagerat), eșarfele, brățările, medalioanele pe șnururi lungi și groase ce ajung până în talie, dresurile de culoare închisă și tricourile fără imprimeuri sau aplicații.

vanessa-seward-rs17-2466creație Vanessa Seward

 

Am rămas fidelă materialelor naturale … mătase, bumbac, in, pânză topită, cânepă, lână, piele, lemn, pietre semiprețioase …
Cu materialele artificiale mă împac mai greu spre deloc de aceea evit să le cumpăr pentru a nu fi nevoită ulterior să le fac cadou doar pentru a scăpa de ele.

maryling-rs17-2172creație Maryling

Moda te împinge să cumperi tot felul de lucruri dar am convingerea că mai important decât orice creație vestimentară, brand de renume, accesoriu de sute de dolari sau un make-up de revistă îl reprezintă stilul personal … pe care îl poți avea sau nu.
Cel mai important lucru, cred eu, e să te simți bine în hainele tale. Să te simți bine pentru că ele comunică cu ființa ta … nu pentru că sunt impuse de modă.

etro-rs17-1347
creație Etro

Ceea ce porți vorbește puțintel despre tine, felul cum le porți vorbește mai mult despre tine, iar ceea ce nu porți spune esențialul despre tine ;)

acolo unde-mi sunt gândurile

home-design_182

 

e timpul să lăsăm viitorul în urmă
și să ne trăim trecutul
nu ca victima și criminalul mulțumiți că
au făcut tot ce se poate
pentru a se integra în scena confuză regizată de destin,
ci altfel,
poate ca doi sportivi
care vâslesc la o lungime de barcă
dar în direcții opuse.

azi simt nevoia să vorbesc ce nu trebuie,
exact când nu trebuie și cui nu trebuie.

ar trebui să luptăm cu toate armele
ca să nu ne dezumanizăm
să nu devenim doar un profil pe Facebook
sau o verigă în lanțul de relații
ce ne ancorează în cotidian.

în fiecare zi eu încerc să fiu acolo
unde-mi sunt și gândurile,
acolo unde mă simt în largul meu și nu dau socoteală nimănui
pentru că port o demodată cămașă kaki
cu gulerul bătut în ținte metalice,
pentru că-l ascult pe Vîsoțky, care nici el nu mai e la modă;
să fiu acolo unde aromele îmi amintesc de oameni cu o personalitate puternică
sau de o poveste de dragoste cu sfârșitul în continuă desfășurare.

eu vreau să fiu acolo unde viteza de scurgere a nisipului în clepsidră
nu-mi înfluențează deciziile
pentru că mâine va veni oricum prea devreme
și mi-e teamă cumva să nu provoc o avalanșă în pulberea viselor
atunci când îți spun:
bună dimineața
azi e o nouă și mereu aceeasi zi!