libertango de septembrie

plutește în văzduh un „nu știu ce”
pe care îl recunosc în arcușul toamnei care alunecă pe cerul saturat de lumină;
melodia dansează în sângele meu
și gonesc cu ochii închiși pe drumul imposibilei reîntoarceri.
dar de fapt nu gonesc
ci sunt prinsă într-o clipă anume
ca o eșarfă prinsă cu o clamă de rufe
pusă la uscat în aerul unui alt septembrie
evadat din toate timpurile gramaticale
anume parcă pentru a-mi da peste cap sintaxa vieții.

flash (4)


Atunci când încerc sa-mi smulg
cuvinte tainice din suflet
nu vreau să înţelegi,
nici să mă judeci …
vreau doar sa simţi –
exact aşa cum simt eu.
Pentru ca eu trăiesc doar atât
cât ţine cuprinsul necuprins
al unei file albe de hârtie.
Pentru ca eu trăiesc de sus în jos,
desfăşurându-mă în silabe fără noimă,
adunându-ma apoi în cuvânt,
murind, puţin câte puţin,
de la prima literă din titlu
la punctul de final
al unui ultim rând.

imagine – Richard Misrach

flash (3)

 


În cenuşiul vieţii ne căutăm printre tăceri,
o lungă căutare, de mii de Azi şi Ieri ;
O vindecare lină, o aşteptare grea …
o uşă zăvorâtă, un gând, un gol, o stea.

Un vis – ce imposibil,
un dar – ce inutil,
un zâmbet – intangibil,
un dor – naiv delir.

primăvara ’06