flash

ne …

de -X-

 

imagine – Marc Chagall

……………………………………….

ne desparte un gand

ne desparte un nor

ne desparte o ploaie

o culoare si-un dor.

 

ne-apropie o gutuie

si-un bizar trubadur

plus toamna ce pleaca

in pasi de calambur.

 

PS.

E prima mea postare scrisa de pe telefon … un adevarat chin 😴.

Sunt la peste doua mii de kilometri distanta dar sunt bine … departe de distopia spre care aluneca zi de zi Romania.

Lumea intreaga pare ca se intoarce cu fundul in sus.

Voi incerca sa scriu de aici de unde sunt cateva (po)vesti din pandemie.

reproș

de -X-

PHOT0269.JPG

ninge, exclam eu
deși mi-ai putea reproșa
că nu există iarna,
că fulgii sunt doar un altfel de flori de cireș,
că frigul reprezintă o formă negativă de căldură,
că nu-mi amintesc de faptul că
Ecuatorul mai trece prin inima ta.

mi-ai putea reproșa că
din nou cuvintele stau încurcate
cu genunchii la gură
pe o cratimă poziționată între două emisfere.

ninge!
m-aș bucura să poți vedea
că e așa ;)

libertango de septembrie

de -X-

plutește în văzduh un „nu știu ce”
pe care îl recunosc în arcușul toamnei care alunecă pe cerul saturat de lumină;
melodia dansează în sângele meu
și gonesc cu ochii închiși pe drumul imposibilei reîntoarceri.
dar de fapt nu gonesc
ci sunt prinsă într-o clipă anume
ca o eșarfă prinsă cu o clamă de rufe
pusă la uscat în aerul unui alt septembrie
evadat din toate timpurile gramaticale
anume parcă pentru a-mi da peste cap sintaxa vieții.

ritm

de -X-

a-mai-venit-o-zi-300x127.jpg

strivit de lumina zorilor
visul se desface ca o coajă de nucă;
cu un aer vinovat
miezul alb al realităţii
se strecoară în căuşul palmelor.

a mai trecut o noapte
a mai venit o zi.

… suntem departe
oriunde-am fi.

 

 

flash (4)

de -X-

Atunci când încerc sa-mi smulg
cuvinte tainice din suflet
nu vreau să înţelegi,
nici să mă judeci …
vreau doar sa simţi –
exact aşa cum simt eu.
Pentru ca eu trăiesc doar atât
cât ţine cuprinsul necuprins
al unei file albe de hârtie.
Pentru ca eu trăiesc de sus în jos,
desfăşurându-mă în silabe fără noimă,
adunându-ma apoi în cuvânt,
murind, puţin câte puţin,
de la prima literă din titlu
la punctul de final
al unui ultim rând.

imagine – Richard Misrach