iarăși despre Andy Warhol

Andy Warhol, Russell Means (1976) – The American Indian Series
Tehran Museum of Contemporary Art

Pe cât de mult se manifestă regimul de la Teheran împotriva Statelor Unite pe atât de mult sunt atrași iranienii de simbolurile vieții americane, de cinematografia americana, de arta americana, de literatura americana, de muzica americană (bineînțeles) și de tot ceea ce înseamnă America și visul american.

Andy Warhol e la Teheran ca la el acasă. Diverse lucrări reprezentându-i  pe Mao, Mick Jagger, Russell Means, Marlyn Monroe sau Tripticul Imperial (Șahul Persiei Mohammad Reza Pahlavi, soția sa Farah Diba, sora lui geamănă Ashraf Pahlavi) se află în colecțiile de artă ale mai multor muzee.
Cu ceva timp în urmă l-am prezentat pe  Mick Jagger expus la  Complexul Muzeal Niavaran.

Nu sunt o admiratoare a curentului Pop-Art, nici a artistului de pretutindeni Andy Warhol, dar recunosc faptul că puterea imagistică a unora din  lucrările sale grafice m-a urmărit împotriva voinței mele.

Azi îl aduc în prim plan pe Russell Charles Means, figură legendară a pieilor roșii din SUA, personaj ce a reușit să-i capteze atenția lui Warhol datorită în primul rând palierelor multiple pe care a activat.

Un portret în cuvinte se cuvine să însoțească portretul în culori realizat de Warhol.
Russell Charles  Means (1939-2012) a fost un personaj important al mișcării American Indian Movement ce milita pentru drepturile indienilor americani și libertatea de a trăi oriunde doresc, nu doar în rezervații.
S-a născut în rezervația Pine Ridge din South Dakota și a avut o viață aventuroasă. Amănunte puteți găsi pe wikipedia.
Eu voi puncta doar câteva aspecte cum ar fi faptul că în 1973 a aocupat în mod simbolic orașul Wounded Knee din Dakota de Sud, oraș în care trupele armatei americane i-au masacrat în 1890 pe indienii Sioux, că a jucat în foarte multe filme din care amintesc doar Ultimul Mohican sau că a lansat un CD cu piese muzicale interesante.
Russel Means a fost un renumit activist și orator, fapt ce a făcut să fie căutat de multe posturi de televiziune.
Nici pictura nu i-a fost străină. A avut chiar expoziții personale despre care s-a vorbit în presă.
În 1995 a publicat o carte autobiografica intitulată Where White Men Fear to Tread.
A fost căsătorit de cinci ori, a crescut zece copii (șapte ai lui și trei înfiați) care i-au dăruit douăzeci și doi de nepoți.
Deci un veritabil patriarh … sau șef de trib ;)

Atât pentru azi …

viața e un cerc care se închide încontinuu

Muzeul de Artă Contemporană, Teheran
Expoziția Radical Performance (Berlin – Rome Travelers)
…………………………………………………………………………………………………………………..

Viața e un cerc care se închide încontinuu … aceasta e una din concluziile deloc pripite la care am ajuns nu o singură dată.
Mă reîntorc în timp pentru a rememora preț de câteva clipe prima expoziție cu opere de artă ale unor artiști din lumea occidentală, europeană cu precădere, pe care am văzut-o cu mai mulți ani în urmă la Teheran.
În acea expoziție am descoperit-o pe Trinidad Fernandez și pe cel ce a pictat-o, pictorul olandez Kees van Dongen.

Ciudat că după mulți ani o regăsesc pe Trinidad Fernandez pe afișe de mari dimensiuni în exteriorul și interiorul muzeului. Cum să rezist ispitei de a intra și de a o admira încă o dată ? ;)
Evident că am intrat. Un adevărat regal cromatic mi-a incântat nu doar privirea …
Mă voi abține de a vorbi despre tablourile văzute anterior și despre care am povestit deja dar le voi trece în revistă pentru cei mai curioși din fire ;)
Deci am poposit din nou în fața operelor lui Max Ernst, Jackson Pollock, Paul Gauguin, … le-am fotografiat și le-am analizat încă o dată în semiobscuritatea muzeului, o semiobscuritate ce amplifica aura lor misterioasă.

Mi-am propus ca în această vară și toamnă să  prezint noile picturi văzute  în  expoziție, indiferent dacă aparțin unor pictori occidentali sau ale unora iranieni, și,  în măsura în care voi avea inspirație, să le interpretez în viziunea mea proprie.

Vă las aici pentru a mă reîntoarce la paginile mele de lectură. Am intrat într-o perioadă în care apetitul pentru litere, cuvinte și povești a crescut în mod exponențial. Așa că aștept propuneri de cărți interesante și de autori ce jonglează subtil cu mintea și inima cititorilor ;)

pardoseli marmorate ;)

 


Wim Delvoye, Marble Floor series (cibachrome on aluminium)
Tehran, Museum of Contemporary Art (TMoCA)

Wim Delvoye este un artist foarte ingenios nu reprezintă o noutate pentru cei ce-i urmăresc expozițiile și noile creații, însă, pentru cei ce aud pentru prima dată despre acest sculptor belgian,  vreau să precizez faptul că unele din creațiile lui au fost/sunt foarte controversate.
Amintesc aici de porcii vii tatuați cu simboluri preluate din creații vestimentare Louis Vuiton, de propriile excremente ambalate în pungi vidate sau de instalațiile pentru digestia materiilor organice.

Acest tip de opere nu au fost expuse la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran. Dar acolo am descoperit o întreagă galerie dedicată așa numitelor Marble Floors.
Mai exact este vorba de imagini fotografice de mari dimensiuni (aproximativ doi metri pătrați) obținute prin fotografierea unor aranjamente migăloase din mici felii de salam, pastramă, șuncă, chorizo, mortadella și carne afumată.
Aceste aranjamente au la bază motive geometrice din barocul italian și mozaicurile din lumea islamică. Cea mai mare parte a lor au fost create în intervalul de timp 1998-2000.

Wim Delvoye, Marble Floor series (cibachrome on aluminium)
Tehran, Museum of Contemporary Art (TMoCA)

Fotografiile obținute sunt de-a dreptul extraordinare căci nici o clipă un vizitator neavizat nu-și va da seama că ele reprezință altceva decât niște mozaicuri reale sau pardoseli din marmură.
Nici eu nu mi-am dat seama ;)

Wim Delvoye, Marble Floors (1998-2000)
Museum of Contemporary Art, Tehran

Mi-a atras atenția în mod deosebit această lucrare datorită a două simboluri ce nu ar avea ce căuta împreună.
În partea de jos se poate observa zvastica înlănțuită, un motiv pe care l-am remarcat pe diverse covoare și tesături din Yazd și Maybod, în timp ce în interior sunt amplasate mai multe stele cu șase colțuri – celebra stea a lui David regăsită pe drapelul statului Israel.
Nu cred că această alăturare de simboluri este întâmplătoare dar mă miră faptul că nimeni nu a observat-o

 

Wim Delvoye, Marble Floor series (cibachrome on aluminium)
Tehran, Museum of Contemporary Art (TMoCA)

Cam atât pentru azi ;)

 

 

 

asocieri subliminale

Tehran Museum of Contemporary Art
Wim Delvoye, Double Helix – Morteza Katouzian, For the Martyrs
*

Revin la Wim Delvoye și expoziția acestuia de la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran.
Azi mă voi opri la o lucrare intitulată Double Helix, realizată în 2007, dar care fiind aplasată în fața tabloului lui Morteza Katouzian capătă conotații religioase.
Instantaneu ne gândim la coroana de spini purtată de Iisus Hristos în momentul crucificării.

Alăturarea acestor două opere de artă mi s-a părut inspirată căci adevărul e că ele se completează reciproc într-un mod fericit.

Ar mai fi de dat unele explicații.
Pictura din fundal se intitulează For the Martyrs și a fost realizată de pictorul realist Morteza Katouzian pe care vă rog să nu îl confundați cu Abbas Katouzian, un alt mare pictor realist iranian despre care am vorbit cu ceva vreme în urmă și care, din păcate, nu se mai află în viață.

Sculptura lui Wim Delvoye a fost realizată din Berlin silver. Nu e vorba de argint, așa cum am fi tentați să credem la o primă lectură traducând mot-a-mot expresia.
Berlin silver sau German silver reprezintă de fapt un aliaj care nu contine nici măcar un gram de argint.
În compoziția așa numitului argint german intră cuprul, nichelul și zincul.

Un aliaj destul de asemănător, denumit paktong, se fabrica în China încă pe la începutul dinastiei Qing însă în Europa a fost introdus pentru prima dată în sec al XIX-lea.
*


Wim Delvoye, Double Helix (Berlin silver – 2007)
*

Sculptura artistului belgian e elegantă. Privind-o de la câțiva centimetri distanță, înainte să o asociez cu pictura din fundal pe care inițial nu am observat-o, am avut impresia că poate reprezenta o grapă de plug frumos stilizată ;)

 

un belgian la Teheran … Wim Delvoye

Wim Delvoye, Nautilius (gothic style laser-cut steel work)
*

În recenta mea pre-minivacanță din Iran am avut șansa să văd lucrările unui foarte în vogă sculptor belgian.
Este vorba de Wim Delvoye (n.1965), artist neo-conceptual căruia Muzeul de Artă Contemporană din Teheran i-a organizat o amplă expoziție solo ce a fost deschisă timp de aproape două luni, mai exact in perioada 7martie-13mai 2016.

Așa că m-am gândit să postez câteva imagini din expoziție și să comentez pe ici pe colo ceea ce am văzut sau impresiile lăsate de ceea ce am văzut ;)
*


Wim Delvoye,  Suppo Straight (Karmanyaka) –  (2012)
(nickeled bronze)
*

Deci în următoarele postări mă voi concentra pe opera acestui artist belgian despre care nu auzisem nici un cuvânt înainte să pășesc în incinta muzeului.

Universul artistic al lui Wim Delvoye e foarte eterogen căci pe parcursul timpului, în decursul fiecărei expoziții organizate în afara țării natale, sculptorul a preluat multe elemente din culturile și tradițiile respectivelor țări iar apoi le-a mixat, imersat și reinterpretat în operele sale.
*

*

Wim Delvoye, Cement Truck (laser-cut Corten steel)
*

În expoziția de la Teheran am văzut multe opere metalice inspirate din stilul gotic, opere realizate prin tehnica tăierii cu laser. În textul de față încerc să prezint câteva cu mențiunea că Nautilis mi-a plăcut cel mai mult.

Pe viitor voi vorbi despre alte sculpturi și lucrări de artă vizuală înspirate de cele mai diverse obiecte cum ar fi capsulele de gaz, cauciucuri de mașină sau bicicletă, felii de salam, caroserii de automobil, betoniere, sistemul digestiv, covoare, însemne religioase, etc.
*

*

Wim Delvoye, Concrete Mixer
laser-cut stainless steel ( 2013 )
*

A fost vorba de o expoziție de mare anvergură cu exponate plantate în aproape toate galeriile muzeului și nu doar în cele două saloane principale.
Din păcate nu am reușit să le fotografiez pe toate … iar din cele fotografiate nu toate mi-au ieșit cum trebuie.
Dar și așa sper să vă faceți o idee despre artist și lucrările sale expuse la Teheran.