gând răzleț de februarie


imagine – Paul Apal’kin

e prea târziu să mai fiu alta;
perseverez în greșeli
cu o ironică plăcere.
nu-mi doresc să fiu altfel
în armonie cu vibrația acestei lumi,
deși, uneori, mă intersectez cu
catastrofalele-i absurdități, și,
atunci, îmi schimb cadența.
… dar asta preț de doar câteva zile … sau câteva secunde.

deseori mă stimulează disprețul nimicitor
pe care îl afișează unii fiindcă sesisez atâta neputință
în strădania lor de a se arăta celorlalți …
mai competenți, mai capabili, mai bine mufați la modernitate …
uitând însă că un telefon de ultimă generație
sau un birou cu aer condiționat și secretară siliconată
nu-i ajută cu nimic în demersul de a părea ceea ce nu sunt
și nu au fost niciodată.

alteori leg conversații cu femei prinse într-o
perpetuă autoadmirație.
descopăr în ele o imunitate la ridicol care mă fascinează.

uneori refuz să gândesc adânc,
să reflectez asupra unor lucruri.
cred că am prea mulți neuroni oglindă
care mă împiedică să văd realitatea
așa cum e ea.

 

un ultim gând răzleț pe 2019 ;)

 

 

Nu știu cât de mare e pământul ăsta dar știu cât de mic poate fi atunci când două suflete pereche, într-un joc diabolic al hazardului, se întâlnesc.
Măcar pentru câteva clipe … se întâlnesc.

gând răzleț de noiembrie


imagine – Silent Autumn, Graham Gercken

de ce sufletul tău încă mă cheamă ?
de ce nu pot să-ți răspund ?
în toamna aceasta, parcă cu teamă,
în visele tale pe vârfuri pătrund.

Viktor Lazlo, Long Distance

haiku … gând răzleț de septembrie

sursa imagine

 

văzduh arămiu
mirosind a gutuie,
cocorul în zbor.

 

gând răzleț în dublu helix

toamna, ca o părere de rău, se apropie.
nici nu mai știu ce să-ți spun …
nici nu mai știi dacă știi să mai aștepți.

am sentimentul că toata viața mea
e un deja-vu,
că dincolo de rândurile acestea pe care le scriu,
cândva, a mai scris la fel cineva.

o liniște caldă îmi curge prin vene,
ca susurul unei melodii vechi de dragoste
compusă cu mult înaintea erei Internetului,
a curentului electric, a avioanelor, a automobilului,
a motorului cu abur, a navelor cu pânze,
a busolei, a hârtiei, a piramidelor …

în podul fiecărei frunze
descifrez o linie a vieții;
fiecare frunză, aidoma fiecărui om,
vine cu o poveste proprie …
și totuși mă regăsesc în oricare din aceste povești.

timpul se răsucește ca un dublu helix ADN
punând din când în când, față în față,
două suflete pereche … într-o ureche ;)