ce bine ar fi fost ca viața să fie simplă,
mai simplă decât regula de trei simplă ;)
să nu fii mereu nevoit să alegi
între variante rigide
și să ții întruna cont de variabile nu tocmai bine definite.
timpul înaintează din nou în Toamnă,
cu băgare de seamă parcă,
ca într-o tranșee gata să fie lovită de obuze.
fiecare anotimp e un câmp de luptă
iar viața întreagă e un război neconvențional
îmi vin mereu în minte platitudini de genul acesta
… și multe altele.
dacă mâine m-ar lua cineva într-un loc îndepărtat
și mi-ar da voie să iau cu mine un lucru,
un singur lucru,
aș fi într-o mare dilemă
căci nu știu la ce nu aș renunța nici în ruptul capului,
la catrenele lui Khayyam sau la cântecele lui Vîsoțky.
PS. O surpriză plăcută pentru mine e melodia Эх ещё раз ,ещё много раз reinterpretată de Ovidiu Niculescu.
Iar acum și melodia originală.
