clipa perpetuă


John Singer Sargent – The Fountain, Vila Torlonia, Frascati (1907)
 The Art Institute of Chicago

 

In dese randuri am vorbit despre pictorul american John Singer Sargent (1856 – 1925 )  si, cu toate astea, mi-au ramas in  arhiva  preferintelor destule picturi care-mi plac si pe care doresc ca in viitor sa le aduc pe blog.
Cateva chiar ma intriga – prin subiect sau tehnica de executie, alte cateva mi-au dezmortit ‘aptitudinile’ de detectiv sau mi-au produs neintelese stari de reverie.

Fântâna de la Vila Torloni, in afara faptului ca mi-a creat nostalgia unei epoci trecute care mi s-ar fi potrivit mai mult decat cea in care traiesc acum, m-a facut sa plec in cautarea personajelor tabloului :)

La prima vedere se poate deduce ca e vorba de un cuplu : o femeie cu privirea concentrata pe sevalet  si un barbat intr-o pozitie enervanta (pentru mine) ce-i priveste lucrarea cu un ochi oarecum critic.

Cautand am descoperit povestea din spatele lor.

Tanara femeie imbracata in alb e Jane Erin Emmet, devenita ulterior doamna Jane de Glehn, o pictorita americana mai mult  amatoare, dar nu lipsita de talent, ce provenea dintr-o familie irlandeza cu traditie.
Nu vreau sa insir toate personalitatile cu care se inrudea dar amintesc in treacat faptul ca era verisoara scriitorului Henri James.

Sargent face cunostinta cu Jane la un spectacol dat de Carmencita, dansatoare de flamenco ce avea sa devina si mai celebra datorita picturilor realizate de acest pictor en vogue. Sargent o va angaja pe Carmencita sa danseze in studioul lui pentru a o putea picta mai bine.
Jane, desi avea doar saptesprezece ani, s-a numarat printre spectatorii din studio.
Se pare ca prietenia ei cu John Singer Sargent a inceput din acel moment.

Al doilea personaj al tabloului il reprezinta pe Wilfred Gabriel de Glehn, un gentleman englez, si pictor pe deasupra, ce-si facuse studiile in Anglia si Franta.
El se imprieteneste cu Sargent atras fiind si de posibilitatea de a-si expune lucrarile in America.

John Singer Sargent a actionat ca un liant intre cei doi, caci prin intermediul lui nu numai ca Jane si Wilfred s-au cunoscut, dar si-au descoperit si punctele de atractie. La foarte scurt timp ei se vor casatori.
Jane si Wilfred vor ramane prietenii fideli ai lui Sargent si vor calatori impreuna prin diverse orase din Europa.
Nu doar s-au plimbat, dar s-au si pictat reciproc :)
Sargent a pictat-o  in diverse randuri pe Jane, dar si pe Wilfried, si, bineinteles, i-a pictat impreuna.
La randul lui Wilfried de Glehn si-a pictat sotia, neomitandu-l nici pe Sargent.
Jane, desi pictorita amatoare, nu s-a lasat mai prejos. A executat lucrari interesante pe care intr-o zi, nu stiu nici eu cand, le voi aduna intr-o postare dedicata exclusiv ei.

Din toata permutarile acestea prin fata sevaletului au rezultat diverse tablouri care, puse unul langa altul, pot da o imagine de ansamblu si pot reconstitui atmosfera acelei perioade.

Desi Sargent  e clasificat drept un pictor impresionist,  Fântâna  lasa impresia unei lucrari  ce s-ar putea incadra fara obiectii majore curentului realist.

Privind acest tablou imi vine sa spun ca pictorii au puterea de a ingheta timpul.
Nici o secunda nu s-a mai scurs din vara anului 1907, din momentul in care susurul fântânii arteziene acoperea schimbul de cuvinte dintre Jane si Wilfred.

Un tablou, inainte de a reprezenta o opera de arta, reprezinta o clipa solidificata, o clipa asupra careia Cronos – Zeul Timpului, nu mai are nici o putere  :)

 

studii veneţiene

 

*
Desi pe parcursul catorva posturi am vorbit despre picturile lui John Singer Sargent, in mod intentionat am lasat mai spre sfirsit „studiile veneţiene”, tocmai din cauza ca aceste studii inspirate de calatoriile facute in Italia in perioada 1898-1913 imi plac cel mai mult :)
Stiu ca, multa vreme, criticii de arta l-au considerat pe Sargent drept doar cel mai talentat portretist american, omitind sa ia in calcul peisajele si scenele citadine.  Aceasta e o mare nedreptate deoarece  compozitii  originale  au fost  trecute pe nedrept in plan secund.
Tot americanii sunt cei care si-au dat seama de greseala facuta, asa incit volumul publicat de Richard Ormond si Elaine Murray reprezinta o binevenita si binemeritata reparatie.
Imaginea cu care se deschide blogul ne teleporteaza la Scuoala di San Rocco. Aceasta acuarela pictata in 1903 se afla intr-o colectie particulara.
Luciul de oglinda al canalului, tacerea, roşul caramiziu al cladirilor in contrast cu verdele apei, acel aer trist si apasator al Veneţiei autumnale, si alte citeva amanunte, m-au facut sa-mi opresc atentia asupra ei.
Peretii şubrezi si scorojiţi, lespezile din piatra, treptele crapate, fintinile simple sau cele strajuite de statui, femeile cu saluri negre, barbatii imbracati si ei in negru – cu palariii de tip fedora, canalele pictate cind in culori vii, cind in culori triste, atelierul de sticlarie,  lumina ametitoare a soarelui rasfrinta pe cladirile vechi, vegetaţia luxuriantă din gradini, tinerele fete intilnite pe aleile inguste, in gangurile intunecate sau pe treptele caselor, toate acestea reprezinta elemente pe care Sargent le-a topit intr-un creuzet dupa o reţeta numai de el stiuta.
*
*
Unghiul din care le surprinde pe cele doua femei ce au venit sa ia apa de la fintina imi reaminteste de faptul ca prima dragoste a lui John Singer Sargent a constituit-o peisajul, nu portretul.
Ca elev la prestigioasa École des Beaux-Arts din Paris, viitorul pictor va lua lectii de desen ce includeau anatomia, perspectiva, geometria …
La inceputul carierei, artistul a executat sute de desene si schite cu peisaje montane, marine, instantanee citadine si diverse studii axate pe detaliile arhitectonice.
Profesorul sau, Carolus-Duran, l-a facut sa aleaga portretistica in defavoarea peisagisticii.
… faptul ca portretistii cistigau mai bine decit peisagistiiar putea fi un alt element hotaritor in alegerea facuta in tinerete.Dar cum prima dragoste nu se uita niciodata, ea infiltrindu-se prin toate firidele  memoriei, revenind cu obstinatie in cele mai neasteptate momente, tot asa, in ultima perioada a vietii, pictorul va reveni asupra acelor lucruri care l-au atras pe cind era tinar si necunoscut …
Pavajul, acest element omniprezent in viata locuitorilor  oraselor din ultimele doua-trei secole, poate constitui sursă de inspiratie pentru poeti si pictori.
Piatra rece, aranjata simetric sau asimetric, roasă de apă si de roţile trasurilor, mai apoi de roţile  automobillelor de epoca, are o istorie, poezie si muzicalitate pe care, unii, reusesc sa o descifeze.
*
*

Gama de culori folosita de pictorul american pentru a reda pavajul din Piata San Marco aduce cu fotografiile sepia.

Iarasi liniste … acea liniste in care Tăcerea isi poarta aristocratic trena-i dantelata croita din neauzite raspunsuri.

Pentru cei doritori de a vizita un colt din galeria mea virtuala :

Marele Canal (Fogg Art Museum – Cambridge)

Side Canal in Venice
Canal venetian (Muzeul Metropolitan)
Palatul Dogilor (interior) 
Grand Canal (Galeria Nationala de Arta -Washington)
Leaving Church, Campo San Canciano – Venice (colectie particulara)

Boats (Venice)
Venetian Interior (Carnegie Museum of Art, Pittsburgh)
Rialto (Muzeul de Arta din Philadelphia)

Venetian Canal (Palazzo Corner) 
Venetian Wineshop (colectie particulara)

 


El Jaleo


Intotdeauna am asociat Spania cu chitara, ca si cum tara aceasta s-ar fi nascut pe corzile lovite cu furie de un indragostit fara speranta.
Unii o asociaza cu Don Quijote si Picasso, altii cu Inchizitia.
Multi, atunci cind ii pronunta numele, se gindesc la Columb si la descoperirea Americii.
Mai putini la numar sunt cei ce o pun in legatura cu picturile de la Altamira sau cu Sagrada Familia.
Pentru unii informatiile despre Spania se reduc la citeva cluburi de fotbal : Real Madrid, Barcelona, Valencia, la tenismenul Rafael Nadal …. si la capsunari; pentru altii ea inseamna cucerirea araba si urmele civilizatiei maure … palatul Alhambra din Granada, moscheea din Cordoba, vechile strazi din Toledo.
Spania ne mai aduce in memorie numele separatistilor basci, cel al generalului Franco, imperiul roman, razboaiele punice, Hanibal, Reconquista … dar mai inseamna si Federico Garcia Lorca, Cidul, flamenco, corida, Goya, Dali si Luis Bunuel …

Dar ce a insemnat Spania pentru americanul John Singer Sargent?
E suficient sa-i privim tablourile ca sa intelegem. Sa intelegem si sa simtim. Sa simtim acel ritm pe care il recunoastem imediat din alte mii si mii de ritmuri.

Pictura intitulata El Jaleo e o lucrare din perioada de tinerete. A fost executata in 1882, pe vremea cind Sargent avea doar douazeci si sase de ani, si a atras admiratia publicului prezent la Salonul de la Paris din acelasi an.

Detaliile picturii aici :
http://jssgallery.org/paintings/El_Jaleo.htm

Milionara Isabella Stewart Gardner s-a indragostit pur si simplu de tablou atunci cind l-a vazut la Thomas Jefferson Coolidge, verisorul sotului ei.
A imprumutat tabloul, a redecorat camera pentru a-l pune in evidenta … si nu l-a mai inapoiat niciodata posesorului :)
Astazi, El Jaleo poate fi admirat la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston.

Dar cine e dansatoarea ?
Se numeste Carmencita. O dansatoare tiganca din Spania ce a dat spectacole publice in Europa si mai apoi pe coasta de est a Americii.

Sargent a pictat-o in mai multe rinduri iar unele guri rele spun ca e posibil ca ea sa se fi indragostit de artistul american … insa pictorul avea o problema in ceea ce priveste femeile.

Iata in ce fel vazut-o Sargent pe dansatoarea spaniola:

http://jssgallery.org/paintings/Spanish_Dancer_(woman).htm
http://jssgallery.org/paintings/La_Carmencita.htm
La Carmencita
http://jssgallery.org/paintings/10071.html

El Jaleo nu e un tablou, e o veritabila secventa de film.
Privind cu atentie personajele am avut impresia ca imaginea se deruleaza. Corpul dansatoarei se arcuieste, rochia e fluturata cind cu miscari bruste, cind cu miscari lascive, cind cu o pasiune controlata sau neingaduita. Pantofii tropotesc in ritm de flamenco, palmele se lovesc cadentat si, in spatele lor, o privire intunecata tinteste asistenta vrajita.
Chitaristii uita de sine si cu pleoapele pe jumatate inchise se pierd in melodia ce arde aerul si inima.

Intreaga lui viata Sargent a fost, si a ramas cucerit de muzica spaniola.
Pentru a intregi atmosfera blogului de azi propun doua melodii :
http://www.divshare.com/download/7997493-deb
http://www.divshare.com/download/7997572-1a4

Capri


http://www.the-athenaeum.org/art/full.php?ID=21099

Vacantele petrecute sub soarele Italiei si-au pus amprenta pe multe din picturile lui Sargent. Am ales un tablou din perioada de inceput a artistului. A fost pictat in 1878 intr-o vacanta la Capri.
Capri un nume plin de rezonanta …
Nu stiu in ce fel sa comentez tabloul si prin ce cuvinte sa spun cit de mult imi place nuanta de verde a apei si cite amintiri aluneca de pe siragul rupt al memoriei, asemeni unor margele marunte si zgomotoase, atunci cind imi cufund privirea pe intrepatrunderea de mov si verde a timpului

Credeam ca-mi va fi greu sa renunt la cuvinte. M-am inselat …
Credeam ca-mi va fi imposibil sa vorbesc prin culori. M-am inselat a doua oara …
Credeam ca pe unii oameni vulgaritatea cotidianului nu-i atinge. Credeam …

orient

 

John Singer Sargent e precursorul globe-trotterului prin excelenta : s-a nascut in 1856 la Florenta si a murit in 1925 la Londra, iar in acest rastimp de saizeci si noua de ani a calatorit mult si evident ca si-a scris jurnalele de calatorie folosindu-se de culori.
Pictorul a urmat trasee diverse : Italia, Spania, Franta, Grecia, Austria, Elvetia, America – din Florida si pina in Montana, Palestina/Israel, Egipt, Liban, Siria, Libia, Algeria …
Ma voi opri deci si asupra unor tablouri inspirate de lumea Orientului.

Dar ce anume a vazut Sargent din acest enigmatic tarim ?
In Tara Sfinta a vizitat Ierusalimul si Ierihonul, dar a calatorit si in tinutul Galileii.
Pasii l-au purtat de la Templul lui Jupiter din Baalbek (Liban) pina in deserturile Libiei.
S-a alaturat unui trib de beduini si zile intregi a calatorit impreuna cu ei prin desert, iar in tot acest rastimp a schitat si a lucrat intr-un ritm nebunesc.
Egiptul i-a revelat Luxorul si Sfinxul, dar a ramas impresionat si de Cairo, Al-Fayyum, Philae sau P’aaleq in vechea limba egipteana …

Imaginea cu care am deschis blogul se intituleaza Cal înşeuat în Palestina si mi-a atras atentia prin gama de culori in care a fost pictat : culoarea nisipului aramiu si nuantele de albastru … cobalt, de peruzea, albastrul cerului senin … acestea reprezinta culorile ce caracterizeaza foarte bine intreg Orientul, din Persia pina in Africa de Nord, din India si pina in Orientul Apropiat.

A doua imagine infatiseaza doi beduini.

Ochii patrunzatori, asemenea maslinelor negre proaspat scoase din ulei, ies si mai bine in evidenta de sub turbanul albastru.
Nu in mod intimplator am lasat la sfirsit tabloul intitulat Cashmere. Il puteti vizualiza in intregime aici:

http://www.the-athenaeum.org/art/full.php?ID=8247

 


Din cauza dimensiunilor mari nu reuseam sa incarc imaginea fara sa pierd din frumusetea salurilor de caşmir sau din gingăşia tinerelor femei, asa ca, am optat pentru un detaliu al tabloului

Grupul de femei, infasurate in saluri identice, par sa mearga sau sa se intoarca de la un eveniment religios din comunitatea lor.
E imposibl sa nu fie remarcate trasaturile lor europene.
De aceea, inclin sa cred ca tabloul i-a fost inspirat de o scena reala din Liban sau poate ca din Siria. In aceste tari, in zonele montane izolate, se intilnesc sate intregi populate de autohtoni cu par roscat sau balai, ce se deosebesc de la o posta de arabii ce i-au cucerit odata cu invazia islamului.
M-am straduit sa gasesc date despre aceasta pictura dar din pacate nu am reusit. Tot ceea ce stiu e ca se afla intr-o colectie particulara …
Privind tablourile inspirate de zecile de calatorii facute prin Europa, Africa, Asia si America, l-am considerat pe John Singer Sargentun fericit al sortii :).