Man Ray, Hands
Mă întreb : dacă aș avea din nou șapte ani oare cum s-ar desfășura viața mea ?
Aș mai avea parte de aceiași ani inocenți într-un univers limitat la o televiziune națională cu program de câteva ore pe zi, trei televiziuni din țara vecină și bineînțeles prietenă, plus două biblioteci ale căror membră fidelă am rămas până în momentul admiterii la facultate?
Oare într-o lume lipsită de internet bagajul meu de cunoștinte a avut de suferit în sens negativ … sau pozitiv?
Greu de spus …
Dacă aș fi avut din nou optsprezece ani mi-aș fi ales din nou profesia asta?
Dar nici atunci nu pot spune că a fost o alegere bazată pe afinități, cel mult un joc al sorții din care m-am trezit cu un avantaj ;)
Dacă ar fi să am încă o dată douăzeci ți cinci de ani, cu o diplomă în mână, oare aș alege să fiu aici sau oriunde altundeva ?
La întrebarea asta m-am gândit prima oară cu vreo doi ani în urmă atunci când am decis să revin în România.
Dacă prin absurd m-aș trezi din nou la treizeci de ani oare aș mai fi avut curajul nebun de a pleca în Iran, care, în ciuda tuturor distorsionărilor mediatice comandate de cei ce au interese pe care noi le bagăm prea puțin în seamă s-a dovedit a fi o țară cu un fundament social normal, deși chinuit de trufii religioase construite pe același calapod cu trufiile democrațiilor capitaliste ?
Posibil că da, posibil că nu.
Nu aș putea da un răspuns de care să fiu mulțumită.
Oare dacă în viață mi s-ar oferi din nou acele șanse cărora le-am dat cu piciorul, acum le-aș reconsidera cu mai multă seriozitate?
Și dacă le-aș reconsidera ce s-ar întâmpla, în rău sau bine?
Nu voi afla niciodată. Toate astea sunt întrebări retorice, fără răspuns, fără nevoia unui răspuns.
Viața trebuie trăită așa cum ni se oferă ea, cu multitudinea de alegeri ce ne bombardează, cu deciziile greșite, cu vise absurde, cu calcule incorecte, cu iluzii frumoase și realități urâte.
E adevărat că din când în când, atunci când bucla se răsucește, ai impresia că ai ajuns într-un punct zero. Un punct de resetare.
Nu aș putea da Delete lucrurilor pe care le-am trăit și m-au modelat.
Eu, cea de azi, sunt rezultatul tuturor acestor secvențe parcurse în mod voit, sau inconștient, din necesitate sau ghidată de un joc al hazardului pe care nu-ți cer să-l înțelegi.
Fiecare alegere în parte se regăsește în structura mea interioară, mă definește în linii mari însă pe de altă parte face invizibile detaliile pentru ochiul unui curios sensibil dar orgolios și lipsit de răbdare.
Nimănui nu-i place să fie judecat în lipsă. E dreptul persoanei inculpate de a se apăra. Dar e și dreptul ei de a tăcea …
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
