pe loc

instalație textilă – Sophia Chang

Nici eu nu știu de când nu am mai hașurat așteptările absurde.
Am intrat parcă într-un tunel suprarealist al uitării. Eu … prinsă într- un film mut ce se derulează cu încetinitorul.
Cineva cântă la pian un vals la o gură a tunelului. Altcineva chinuie un saxofon care plânge cu sughițuri de jazz la celălalt capăt.
La mijloc sunt eu, captiva unei clipe de sinceritate, fără posibilitatea de a merge înainte sau de a mă reîntoarce la punctul din care am pornit.

Stau pe loc amețită de acordurile muzicale disonante și singurul lucru ce-mi vine acum în minte e nucul uriaș din grădina bunicilor sub care învățam să număr îndoindu-mi degetele.

 

titluri în căutarea unui autor

 

Călugărița cu sandale Louboutin
M-am născut în octombrie
Patru dame și un crai
(Ben)zen
Strategii,regii și orgii
Mâine nu va răsări soarele
(Cont)acte secrete
Aplauze pentru dirijor
Cineva mă cheamă în noapte
Da, și mâine mă vei minți
Călătorie în spațiul negativ
Patru sticle de Coca-Cola
Tăcere ambalată în celofan
Bancomatul de pe strada Polonă
Ziua în care-ți voi spune că te iubesc
Crede-mă pe cuvânt
Ittu din Șinca Veche
Acadele cu praf de pușcă
Aluzii optice

Mușcata mătușii Aglaia
O legătură sortită eșecului
Tabele bezmetice

merg … încă merg

 

 

Merg. Merg cu pași cadențați pe cea mai importanta linie. Cea a vieții.
De o parte și alta las în urmă o multitudine de lucruri : tentații, renunțări, victorii, armistiții, eșecuri, împliniri, iluzii, deziluzii, regrete, iertări, uitări, pasiuni, copilării, iubiri, seriozități, prețiozități, taine, miracole, mistere de nepătruns … dar și lucruri aparent mărunte dar covârșitoare ca importanță prin ritmicitatea cu care revin.

Nu ți-aș putea spune ce fire nevăzute le leagă pe toate împreună în noduri mai complicate decât cele celtice.
Se face simțită în curgerea lor o ordine bine camuflată, o ciclicitate, un algoritm pe care nici în ruptul capului nu-l pot înțelege.

 

equi … libra

echilibru
equilibrium
equilibria
equi-libra :)

în timp ce …

zen-garden-shapiro-2-468x351

viața e ca un film fără subtitrare,
spunea cineva în glumă
sau poate că în serios.
nu știu.

știu însă că ”viața e așa cum e” doar în parte
căci viața e și așa cum te străduiești să o faci,
cum ți-o închipui în timp ce se scurg secundele,
în timp ce scade sau crește cursul de referință al dolarului
în timp ce explodează mugurii copacilor
sau bagaje capcană în stații de metrou.
e așa cum e atunci când îți bate inima
pentru făptura ce-ți întrețese poznaș toate gândurile.

e așa cum e în timp ce ploile de noiembrie se preling pe geam
în indescifrabile caligrafii japoneze, de sus în jos,
sau în timp ce te gândești în fugă … ba la una, ba la alta,
la tot scenariul pe care l-ai parcurs până în clipa de față
și al cărui protagonist, mai mult sau mai puțin talentat, ești ;)