aiureli cu substrat

ce-mi place ?

de -X-

îmi place ploaia,
ploaia în toate formele ei – ca o magică incantație;
crizantemele galben-arămii,
toamna cu cerul ascuțit de albastru
și aerul scrijelit de miresme.

îmi plac fotografiile în sepia
ce-mi aduc în auz melodii desuete de patefon;
casele cu miros de lemnărie veche,
cafeaua făcută pe îndelete într-un ibric greu din cupru
și ciocolata cu caramel sărat.

îmi plac puloverele largi din cașmir:
să merg cu viteză mică, într-un taxi, noaptea,
în timp ce afară plouă … și să ascult un playlist cu melodii de jazz … pian, trompetă, saxofon, banjo, tobe africane, bas, clarinet, iarăși saxofon …

îmi place sentimentul acela de nepăsare în fața știrilor alarmiste;
persoanele cu simțul umorului,
ceștile cilindrice de cafea,
mirosul de pelin, gustul de mure, aroma inconfundabilă de gutui, vibrația corzilor de chitară clasică,
atingerea de mătase naturală pe umeri și brațe,
norii plumburii, verdele de smarald, Omar Khayyam, bărbații care știu să fie eleganți fără cravată și felul în care sună pașii pe pietrișul mărunt.

îmi place gustul succeselor mărunte, vocile grave, privirile directe, iile autentice, oamenii autentici, cărțile fără coperți colorate … pline de conținut dar fără fațadă comercială.

îmi place mersul pe jos, vinul băut dintr-o cană de lut, vitrinele avangardiste, caii în galop, parfumurile cu esență de bergamote și grepfrut, catifeaua violet închis, dangătul clopotelor, vântul de seară … de aprilie sau de început de septembrie.

îmi plac râșcovii făcuți pe jar, povestirile lui Cehov,
oamenii care știu să spună lucruri multe în cuvinte puține, inginerii care se pricep să facă complimente,
bijuteriile în stil brutalist și camerele cu ferestre spre asfințit.

îmi place ceaiul Oolong băut din cești albe și simple de porțelan, în timp ce afară plouă mărunt … așa cum doar pe țărmul Mării Caspice plouă.

îmi place haosul,
alteori ordinea desăvârșită;
să-i ascult pe cei ce povestesc …
și în timp ce-i ascult să le urmăresc intonația vocii, mimica, mișcarea trupului și a mâinilor,
dar mai ales felul în care-și farmecă auditoriul.

îmi plac râurile,
mișcarea hipnotizantă a apei care curge,
la fel cum curge și viața mea … sau a ta.

îmi place la nebunie sentimentul acela ilogic, ireal și repetativ … cum că viața mea adevărată va începe de abia mâine.

(in)coerență

de -X-


Lourry Legarde – Coherence
……………………………………………………………………..

Fiecare om are mici secrete; unii chiar au secrete mari.
Uneori un secret mic devine pe neașteptate unul mare, important,
o taină plăcută sufletului și
un loc de refugiu la ceas de cumpănă.

Se întâmplă, deși n-ar trebui, ca secretul să fie descoperit,
el devenind astfel proprietatea comună a două persoane.
În timp, fiecare va plusa nebunește pe partea lui de secret
cu riscul de a pierde tot sau convingerea că va câștiga.
E și aceasta o alegere.

Foarte mulți au făcut în viață o alegere secretă.
Poate pentru un lucru mărunt, banal, sau poate
pentru ceva mai important decât părea la prima vedere.

O alegere secretă reprezintă pierderea unui grad de libertate,
un soi de povară vitală.
Nu o vezi, nu-i palpabilă, nu se suprapune
peste alte alegeri,
dar o simți la toate răscrucile vieții
ca pe un nod bine strâns.

împăratul e gol !

de -X-


Caricatură Sergey Elkin „Coronavirus și Hamsterkäufe”

 

Nu, n-am murit ;)
Nu sunt și nici nu am fost în carantină sau izolare.
De ce nu mai scriu de ceva vreme pe blog ?
Răspunsul e simplu: mi-e târșă ;)

În studenție am avut o colegă sătmăreancă. Țin minte că peste vreo două zile avea cel mai greu examen din sesiune și nici nu deschidea cursurile să se uite măcar într-o doară pe ele.
Am întrebat-o de ce nu învață nimic iar dânsa mi-a răspuns cu o voce fără culoare : mi-e târșă.
Nu știam ce înseamnă dar bănuiam că e ceva sinonim cu apatia sau lehamitea.
I-am cerut să-mi explice ce înseamnă exact cuvântul. A dat din mână zicându-mi : lasă, ai să înțelegi ce înseamnă când o să-ți fie și ție târșă.

În DEX am găsit următoarea explicație :

tấrșă, tấrșe, s.f. (reg.) piedică, opritoare. 2. arșic.

Explicația nu mă mulțumește … dar să trecem peste ;)

În perioada asta, dar și cu mult înainte, am citit suficient despre coronavirus, am ascultat pe rând televiziunile de știri din România, și nu numai, am citit mai multe articole din jurnale medicale – ceea ce e o performanță pentru mine deoarece sunt Tufă de Veneția în ceea ce privește Biologia -, am disecat teoriile conspiraționiste sau glumele făcute de români pe seama virusului vedetă …. Wuhannis, LuCOVID Orban, SparAngela Merkel,  guwerner, COVID 1984, etc.
Și nu în ultimul rând, din pură întâmplare, am cunoscut-o pe doamna Sonia despre care neapărat trebuie să povestesc în zilele următoare.

În Iran epidemia a început cam la vreo trei săptămâni după China.
Pe atunci în Europa era liniște totală … mare veselie, campionate de fotbal, Festivalul de la Veneția, alegerile din Franța ;)
Am avut avantajul de a mă informa din timp de la televiziunile iraniene din Iran sau din afara Iranului, deci televiziuni opozante ale regimului.
Astfel, față de mulți alți români, am avut avantajul de a căpăta un avans informațional, concomitent cu o tasare emoțională, care m-au imunizat întrucâtva împotriva manipulărilor abundente și evidente din mass-media, a fake-news-urilor de doi bani bucata, a știrilor trunchiate, a luărilor de poziție cameleonice ale unor personalități publice …

Am mai avut un alt avantaj și anume faptul că am trăit în Iran epidemia MERS. Lumea intrase în panică din cauza microbului de la Mecca, căci așa era numit popular virusul adus din Arabia Saudită de către cei întorși din pelerinaj de acolo.
Multă lume purta măști, în special femeile, și mă simțeam cumva criticată din priviri de colegii mei datorită faptului că nu am pus niciodată pe față o mască.
Dar isteria MERS a trecut cam într-o lună.

Acum, aici, cel mai greu mi-a fost ca la nivel mental să mă eliberez de atmosfera distopică ce cuprindea țara.
Mintea nu putea să accepte scenariile apocaliptice pentru România propovăduite de unii apostoli în alb sau de politicienii care făceau tot efortul să bage și ei capul în poză.

Cu stupoare realizam faptul că pe la diverse televiziuni apăreau persoane publice care parcă regretau că în România nu se întâmplă lucruri asemănătoare cu cele din Italia, SUA, Spania …
Nici nu vreau să mă gândesc la cei care au făcut averi pe seama pandemiei. Pandemie cu accente de fandasie.

Apropo … realizez faptul că apar în spațiul public medici care nu folosesc corect termenii.
COVID 19 este numele bolii generate de virusul SARS CoV 2 …  așa cum SIDA/AIDS reprezintă numele bolii generate de virusul HIV.

Una peste alta pot spune că în această perioadă viața mea nu s-a schimbat prea mult.
Am citit câteva cărți noi, le-am recitit pe altele, am experimentat o serie de rețete absolut inedite – ceea ce îl face pe soțul meu să-si dorească ca starea de urgență să se prelungească ;), am reușit să recondiționez două cămăși tradiționale vechi achiziționate încă din toamnă ( pe una am cusut una câte una vreo două sute de paiete fixate pe pânză de tot atâtea mărgele mici de dimensiunea boabei de muștar ) și am vizionat extrem de multe filme românești difuzate pe canalele Cinemaraton și Comedy Est.

Viața merge înainte chiar dacă unele gânduri și amintiri mă trag înapoi.

o zi ca oricare alta

de -X-


Julia Apostolova – The Happy Sol Key

azi e o zi ca oricare alta,
cu nimic mai spectaculoasă decât cea de ieri,
și, poate,
cu nimic mai bună decât cea de mâine.
dar azi, azi, sunt la distanță de o zi în plus față de tine
pentru că azi, azi, deși îmi amintesc
nu mai pot retrăi ceea ce a fost ieri.

din portativul emoțiilor îmi lipsește o linie,
o banală linie,
adică o înșiruire infinită de puncte
de la zero la infinit.

de aceea azi, azi, e o zi ca oricare alta
cu toate că nici o alta nu o poate înlocui.

se ițește din nou Toamna

de -X-


(imagine luate de pe Internet)

din nou se ițește Toamna la fereastră
cu părul pudrat de brumă
și haine încheiate în nasturi grei de aramă
pe care picăturile de ploaie lucesc  provocator.
îi simt parfumul cu note de lemn exotic,
cafea dată în clocot și piper verde
sfărâmat fără grabă în mojarul de piatră.

se ițește din nou Toamna,
vrăjitoare fără vârstă,
cu surâsul ei efemer de păpădie
și descântece rostogolite din vârful buzelor cu gust de must
și miez proaspăt de nucă.

„Autumn Overture” Music by Vadim Kiselev