îmi place ploaia,
ploaia în toate formele ei – ca o magică incantație;
crizantemele galben-arămii,
toamna cu cerul ascuțit de albastru
și aerul scrijelit de miresme.
îmi plac fotografiile în sepia
ce-mi aduc în auz melodii desuete de patefon;
casele cu miros de lemnărie veche,
cafeaua făcută pe îndelete într-un ibric greu din cupru
și ciocolata cu caramel sărat.
îmi plac puloverele largi din cașmir:
să merg cu viteză mică, într-un taxi, noaptea,
în timp ce afară plouă … și să ascult un playlist cu melodii de jazz … pian, trompetă, saxofon, banjo, tobe africane, bas, clarinet, iarăși saxofon …
îmi place sentimentul acela de nepăsare în fața știrilor alarmiste;
persoanele cu simțul umorului,
ceștile cilindrice de cafea,
mirosul de pelin, gustul de mure, aroma inconfundabilă de gutui, vibrația corzilor de chitară clasică,
atingerea de mătase naturală pe umeri și brațe,
norii plumburii, verdele de smarald, Omar Khayyam, bărbații care știu să fie eleganți fără cravată și felul în care sună pașii pe pietrișul mărunt.
îmi place gustul succeselor mărunte, vocile grave, privirile directe, iile autentice, oamenii autentici, cărțile fără coperți colorate … pline de conținut dar fără fațadă comercială.
îmi place mersul pe jos, vinul băut dintr-o cană de lut, vitrinele avangardiste, caii în galop, parfumurile cu esență de bergamote și grepfrut, catifeaua violet închis, dangătul clopotelor, vântul de seară … de aprilie sau de început de septembrie.
îmi plac râșcovii făcuți pe jar, povestirile lui Cehov,
oamenii care știu să spună lucruri multe în cuvinte puține, inginerii care se pricep să facă complimente,
bijuteriile în stil brutalist și camerele cu ferestre spre asfințit.
îmi place ceaiul Oolong băut din cești albe și simple de porțelan, în timp ce afară plouă mărunt … așa cum doar pe țărmul Mării Caspice plouă.
îmi place haosul,
alteori ordinea desăvârșită;
să-i ascult pe cei ce povestesc …
și în timp ce-i ascult să le urmăresc intonația vocii, mimica, mișcarea trupului și a mâinilor,
dar mai ales felul în care-și farmecă auditoriul.
îmi plac râurile,
mișcarea hipnotizantă a apei care curge,
la fel cum curge și viața mea … sau a ta.
îmi place la nebunie sentimentul acela ilogic, ireal și repetativ … cum că viața mea adevărată va începe de abia mâine.