doamnele de altădată

*

Dacă vă închipuiți că doamnele din fotografii au fost surprinse undeva în Italia sau Franța, atunci vă pot spune că vă înșelați, sau v-ați lăsat pentru o clipă înșelați de aerul lor parizian, sau poate milanez, și de cochetăria lor nestudiată.
*


Ei bine, mărturisesc că pentru o clipă am crezut la fel.
Doamnele în cauză le-am surprins într-un mic oraș din România, în parc, și pentru a mă convinge că sunt românce m-am apropiat de ele și pozând într-o turistă neștiutoare le-am cerut câteva informații despre oraș, ele confirmându-mi indirect că zona le e perfect cunoscută.

 

 

Am mai spus-o și repet, mă încântă doamnele care în ciuda vârstei și a impedimentelor de tot felul, materiale sau legate de sănătate, nu renunță la cochetărie … la arma aceasta deosebit de eficientă împotriva depresiei și finitudinii.

prima invitație la dans

viața merge înainte !

rămăsesem parcă la pag 88

*

„Ramasesem parca la pag 88”, desi cred ca i s-ar potrivi mai degraba titlul de „universuri paralele”.

In ciuda faptului ca cei doi apartin aceleiasi lumi, aceleiasi perioade istorice franjurate de planuri cincinale si pudrata cu lapte praf chinezesc, imi lasa amara impresie ca vietuiesc in doua universuri paralele.
Un fost sportiv (?), o intelectuala putin severa si un parc la amiaza.

 

Ma deprima sa surprind batrani privind in gol …

cum zboară timpul !


*

Cum zboară timpul !

De câte ori nu am exclamat, cu voce tare sau doar în gând, aceste trei cuvinte.
Le-am exclamat poate cu părere de rău, sau cu un strop de uimire în glas, prinși în năvodul amintirilor sau cu aerul că nu vom capitula niciodată în fața dușmanului de moarte îmbrăcat în zalele de nepătruns ale secundelor, ce ne ademenește cu un vechi șiretlic: chipul necunoscut al zilei de Mâine.

În așteptarea lui Mâine uitam să-l trăim pe Azi, amânăm mereu lucruri care odată amânate nu le vom mai putea înfăptui niciodată, fugim de noi înșine în speranța că a doua zi vom fi altfel.
Dar în oglinda noii zile ne vedem aceiași, cu aceleași tare si neliniști, cu aceleasi vise neterminate sau prost începute, cu aceleași promisiuni fără acoperire, cu același dor de a ieși pentru câteva clipe de pe orbita cotidiană, de a rupe rutina, de a spune cuiva în cuvinte simple esența unui sentiment cu gradul cinci de dificultate, de a ne lăsa pur și simplu duși de val … ca o corabie îndrăgostită de largul azuriu al mărilor.