jocuri genetice – 2

fotografie realizată în București

 

Prima dată când am zărit-o în marea de copii care a inundat scena improvizată în aer liber m-am gândit că nu e posibil ca un copil sa aibă ochii atât de mari și încărcați de o asemenea hipnotică frumusețe.
Culoarea mi se părea ireală și mă bucur mult că am reușit să o redau cu destulă acuratețe.
Am remarcat-o deoarece era mult mai mare decât restul copiilor ce se pregăteau de concurs … și aveam impresia că are grijă de un băiețel, probabil fratele ei.

Am fotografiat-o de la distanță fără să-mi fac simțită prezența dar, la un moment dat, m-am gândit că ochii aceștia ca două nestemate, ca două safire atent șlefuite, merită mai mult.
Mâ intriga și pielea alba acoperita parcă de un praf de funingine ce nu a ieșit la o simplă spâlare cu apă rece, părul acoperit de o pulbere argintie – în realitate destule fire albe arcunse parțial de celelalte fire de păr castaniu închis, nasul nubian (nasul Obama) ce îmi indica și o posibilă moștenire africană dar și agilitatea cu care se mișca, făcând aproape imposibilă o focalizare corectă pentru a realiza fotografii bune.

M-am apropiat de dânsa și i-am zis că aș vrea să o fotografiez, mai ales ochii, si nu am apucat să termin ce am avut de spus pentru că a răspuns scurt : Fotografiați-mă.
I-am zis că nu pot așa și că fiind minoră am nevoie ca mama sau tatăl ei să-mi dea voie.
S-a uitat puțin mirată la mine … apoi mi-a zis să aștept.
S-a întors cu două persoane, un domn și o doamnă care nu semănau absolut deloc cu ea, și le-a zis că eu sunt cea care vreau să o fotografiez.
Mi se părea aproape comic ca ei să fie părinții …
Doamna mi-a zis că pot să o fotografiez și chiar, din spatele meu, îi dădea indicații fetei cum să stea ca să-și pună ochii în evidență.
Dar așa cum se întâmplă de fiecare dată când pui un copil în fața camerei foto, pierzi naturalețea și emoția trăirilor personajului, se inhibă știind că este privit.
Dânsa privea mereu în lateral, niciodată direct în cameră, abia așteptând să scape de corvoada la care o supuneam.

Am fotografiat-o totuși și i-am zis cu sinceritate că nu am reușit să obțin ceea ce doream și că îi voi mai face fotografii în timp ce se va amesteca cu restul copiilor de pe scena improvizată.
A înțeles imediat ce vreau să spun.

M-am plimbat în stânga și-n dreapta așteptând să înceapă concursul … dar la un moment dat am zărit-o stând turcește pe scenă, față în față cu acel băiețel, explicându-i ceva … parcă desenând ceva jos cu degetul.
M-am apropiat foarte mult și am reușit să surprind câteva cadre cu o bună focalizare.
Probabil că zgomotul aparatului foto a făcut-o să-mi remarce prezența.
A ridicat privirea și, în acel minut de aur, am reușit să surprind toată frumusețea ei ingenuă.

E unul din portretele mele foto la care țin mult.
Regret faptul că nu am întrebat-o cum o cheamă …

Free website hit counter

jocuri genetice – 1

Marcia și Millie Biggs (născute în 2006)

Științele Naturii, cu atât mai puțin Genetica, nu se numără printre punctele mele forte. Acest fapt însă nu mă face să nu mă bucur atunci când descopăr lucruri uimitoare despre orice formă de viață existentă pe planeta noastră.
Așa am descoperit aceste minuni ale Geneticii, rod al unui algoritm precis nu al întâmplării, pe care mă grăbesc să le împărtășesc tuturor celor ce vor nimeri pe blogul meu.
Deci azi voi vorbi despre biracial twins sau mixed twins … gemeni bicolori – aș fi tentată să-i definesc eu.

Prima imagine le înfățișează pe gemenele Marcia și Millie Biggs.
Mama este britanică iar tatăl de origine jamaicană.
Iată cum arătau fetițele în prima lor zi de școală.

Marcia (albă) și Millie (neagresă) în prima zi de școală

Interesant e că la naștere arătau aproape identic dar la aproximativ zece luni degetele și urechile lui Millie au început să se închidă la culoare iar când au împlinit un an diferențele deveniseră izbitoare.
Pielea Marciei s-a albit foarte mult dar e de remarcat forma nasului, așa numitul nas nubian sau mai nou nasul Obama, identic cu cel al surorii ei cu aspect Afro.

 

Alicia și Jasmine Singerl (născute în Australia)

 

Cele două fetițe au o mamă cu descendență mixtă, jamaicană și britanică, și un tată de origine germană.
Alicia (neagresă) și Jasmine (albă) mai o soră, mai mare, cu ochi albaștri, părul blond cârlionțat și tenul ușor măsliniu.
În timpul sarcinii, aflând că vor avea gemeni, cei doi părinți au glumit pe seama unei întrebări puse de mamă … ce ar fi ca un copil să iasă negru și celălalt alb?
Culmea culmilor e că încredibilul s-a produs !

Cui i-ar veni să creadă că o roșcată și o brunetă pot fi surori gemene?

Lucy and Maria Aylmer (născute în 1997)

Lucy (albă) și Maria (neagresă) au fost născute dintr-un tată britanic alb și o mamă pe jumătate jamaicană.
Ele mai au doi frați și o soră, cu diferite nuanțe ale pielii și părului, dar culmea e că Lucy și Maria se află la cele două capete extreme ale curcubeului familiei, încluzându-i chiar și pe părinți.

Lucy și Maria în copilărie

Dar să prezint și o pereche de gemeni băieți.
Este vorba de James și Daniel Kelly născuți dintr-o mamă albă și un tată cu descendență jamaicană.

James și Daniel Kelly (născuți în 1993)

James (negru) și Daniel (alb) fac parte dintr-o familie extraordinară.
Iată de ce.
Atât mama căt și tatăl lor mai au dintr-o relație anterioară copii.
De necrezut e faptul că ambii părinți mai au fiecare în parte câte o pereche de gemeni, tot băieti.
Familia lor extinsă cuprinde trei cupluri de gemeni, băieți, într-o combinație de zile mari.
Mama are incă doi gemeni de culoare albă, tatăl doi băieți gemeni de culoare neagră, și, împreună, pe aceștia doi care unesc familia într-o complicată geometrie genetică.
Singurul copil negeamăn al familiei este Katie, sora lor … unica soră al celor 3X2 gemeni băieți ;)
De remarcat e faptul că James e gay iar Daniel hetero.

Și gemenele Hodgson au o poveste interesantă.

Kian și Remee Hodgson (născute în 2005)

Atât mama cât și tatăl lor provin din familii mixte. Ambii însă au o mamă albă și un tată negru.
Atunci când au venit pe lume fetițele erau aproape identice, amândouă cu ochi de culoare albastru închis.
Apoi au început diferențierile.
Părul lui Ramee a început să se încrețească și să devină blond iar pielea să se deschidă la culoare.
Pielea  lui Kian a început să se închidă la culoare.
Cele două fetițe sunt extrem de atașate una de cealaltă dar cu toate astea merg la școală în clase diferite și au cercuri diferite de prieteni.
Mama e uimită de comunicarea non-verbală, afinitatea și întrajutorarea dintre ele în ciuda faptului că au abilități și talente diferite, personalități total diferite și prieteni diferiți.

Las pentru sfârșit un caz unic în lume. E vorba de gemenele Durrant.
Este vorba despre un miracol genetic și un joc al hazardului dacă e să ținem cont că probabilitatea ca intr-o familie mixtă din punct de vedere rasial să se nască doi gemeni bicolori este de unu la un milion …1/1 000 000.
Ei bine, în familia Durrant acest lucru incredibil s-a întâmplat de două ori.
Prima oară a fost în anul 2001 atunci când au venit pe lume Hayleigh și Lauren.
Fetele au împărțit între ele orice au avut … dormitor, haine, cărți, jucării.
În ciclul primar au învățat împreună dar în ciclul secundar au fost înscrise în clase diferite deoarece aveau aptitudini și interese diferite.
Hayleigh (negresă) studiază arta teatrală și sociologia iar Lauren (albă) e interesată de Business.
În 2009 în familia lors-a produs imposibilul. Au mai venit pe lume două surori gemene, și, culmea probabilității și statisticii, tot una de culoare neagră și celaltă de culoare albă.
În ambele cazuri diferențele dintre ele au fost perfect vizibile încă de la naștere.
Micuțele Miya și Leah le idolatrizează pe surorile mai mari considerându-le cele mai bune ființe de pe lume, încercând să le copieze în atitudine și felul lor independent de a se comporta în societate.
Miya (negresă) și Leah (albă), îmbrăcate în roz în fotografie, au o siguranță de sine care i-a uimit pe jurnaliști.
Ele își dau seama foarte bine de unicitatea lor, de unicitatea familiei și de șansa de a se naște așa cum s-au născut.
Gemenele mai mari au avut încă de la început grijă de cele mici. Între cele patru surori s-a născut o afinitate specială, un spirit de echipă, o afecțiune vibrantă sesizabilă imediat de oricine vine în contact cu una din ele.

mm

Hayleigh și Laureen (gemenele mari născute în 2001) împreună cu Miya și Leah (gemenele mici născute în 2009)

Mai trebuie spus faptul că fetele provin dintr-o mamă albă și un tată cu ascendență mixtă jamaicană & britanică.

Oamenii de știință care au studiat cazurile de mixed racial twins au ajuns la niște concluzii, unele surprinzătoare :
– în toate cazurile studiate gemenii prezentau trăsături de personalitate in mod evident distincte
– în toate cazurile ei au prezentat abilități și talente diferite
– în toate cazurile ei nu au avut nici cea mai mică părere de rău că au o soră sau un frate total diferit, dimpotrivă chiar, se simțeau încântați că sunt diferiți.
– în toate cazurile gemenii au cercuri diferite de prieteni în care preponderenți sunt copiii/adolescenții apropiați ca aspect rasial cu cel în cauză.
– în toate cazurile geamănul de o anumită culoare a încercat să îl introducă în cercul lui de prieten pe cel de culoare diferită.
Surprinzător e faptul că cercurile de prieteni preponderenți albi l-au acceptat ușor pe cel diferit de ei în timp ce grupurile de prieteni preponderent Afro au avut tendința de a nu-l băga prea mult în seamă sau chiar de a-l respinge pe geamănul diferit de ei.
– în toate cazurile copiii erau foarte legați de ambii părinți, indiferent de aspectul rasial al părinților, fiind considerați mult mai ascultători decât copiii proveniți din familii de același tip rasial.

Free website hit counter

nume și (p)renume

Mă întrebam despre ce să scriu astăzi. Despre multe aș fi putut scrie dar m-am gândit să ies puțin din specificul blogului ;)
Așa că am ales să scriu despre nume.

Într-o zi, butonând canalele TV, am realizat faptul că multe din vedetele de la Antena 3 au un punct comun foarte ciudat.
Ei au numele și prenumele compuse din câte două silabe … deci în total patru silabe.
Chiar dacă nu vă plac, sau poate că da, îi știm cu toții … Mihai Gâdea, Carmen Avram, Mircea Badea, Radu Tudor, Bianca Nae, Ana Iorga, Ela Crăciun.
Ba chiar am fost surprinsă să constat că și după căsătorie echilibrul fonetic al numelor lor nu s-a schimbat.
Oana Stancu a devenit Oana Zamfir iar Dana Grecu s-a transformat în Dana Chera.

Mergând pe firul acestei logici am căutat în memorie și alte celebrități sau oameni faimoși care, prin prisma numelui,  pot intra în acest ”club patrusilabic”.
Pe moment mi-au venit în minte Greta Garbo, Brigitte Bardot, Marylin Monroe, Tina Turner, Charlie Chaplin, Boris Becker, Janet Jackson, Robert Redford, Bela Bartok, Cindy Crawford, Ana Aslan – inventatoarea Gerovitalului …

Aceștia nu numai că au numele și prenumele bisilabice, dar, după cum bine se observă, ele încep cu aceeași literă.
Am intrat pe net pentru o documentare suplimentară.
Așa am aflat că acest tip de nume, indiferent de numărul de silabe din componența lor, poartă  denumirea de alliterative names.
Alți și alți oameni faimoși, cu nume compuse dintr-un număr variabil de silabe, s-au ivit pe paginile virtuale deschise în ritm alert … Kim Kardashian, Claudia Cardinale, Sharon Stone, Danielle Darieux, Valentina Vidrașcu – cea mai cunoscută creatoare de modă din Republica Moldova.

Chiar și în România au existat și există personaje cu nume aliterative. Îmi vin în minte Corina Chiriac, Mihai Mălaimare, Gala Galaction, Ana Aslan (pomenită anterior), Alexandru Arșinel, Manea Mănescu (ministru în timpui regimului Ceaușescu), Tristan Tzara, Iosif Iser, Marin Moraru, Tudorel Toader, Marian Munteanu,  …

Multă lume împărtășește ideea că numele de botez influențează viața și cariera.
Nu știu dacă e chiar așa ;)
Principalul lucru e să te simți bine în pielea numelui pe care îl porți.

Și eu intru în acest club al ”aliterativilor”, dacă îmi e îngăduit să mă exprim așa. E compus din mai multe silabe, nu doar din patru, și cred că și de aceea subiectul mi-a captat ceva mai mult atenția.

Mi-ar fi plăcut ca numele de botez să fi fost altul  ;)
Mama ar fi dorit să mă cheme Gabriela … dar bunica s-a opus pe motivul că e un nume greu de pronunțat și copiii, la grădiniță, îl vor stâlci.
Avea o vecină cu o fetiță mică pe care copiii o strigau Găbela în loc de Gabriela. Dar și Găbela mi se pare că sună bine … parcă ușor italian. Nu m-ar fi deranjat absolut deloc.

Prin clasele primare îmi doream să mă cheme Mădălina, Călina sau Mălina … îmi plăcea muzicalitatea generată de pronunția lor.
Apoi, prin liceu, trăiam cu impresia că numele Diana mi se potrivește foarte bine.

Acum însă am convingerea ca exergy îmi vine ca o mănușă și nu l-aș schimba cu nici un alt nume din lume ;)

Later Edit:
Mădălina Manole, Steven Seagal, Sylvester Stalone, Ronald Reagan, Nick Nolte, Pablo Picasso …

Free website hit counter

logo … un fel de ego ;)

Pentru început bun găsit în 2019 !

După cum se știe, România a preluat conducerea rotativă a Consiliului Uniunii Europene.
Timp de șase luni va fi în lumina reflectoarelor și va avea șansa să dovedească euro-cârcotașilor că nu este Cenușăreasa Europei.
Ioan Nicolae Dobrinescu, elev la Colegiul Național ”I.L.Caragiale” din București, a câștigat concursul de creație a logo-ului pentru acest important eveniment.
Lupul Dacic l-a inspirat pe elevul de cincisprezece ani.

Varianta lui a fost îmbunătățită și stilizată cu scopul de a face mai clar mesajul transmis.

”Logo-ul indică o Uniune Europeană în mișcare, sigură pe sine, dinamică, dar și atașată valorilor sale. Din punct de vedere estetic, Uniunea Europeană a fost ilustrată prin intermediul unui lup, animal prezent în mitologiile majorității culturilor europene. Suplimentar, desenul ilustrează o Uniunea Europeană care își afirmă atașamentul față de protecția biodiversității.”
(sursa)

Un logo reprezintă mai mult decât o imagine. Reprezintă o cheie pentru a pătrunde în mentalul unei persoane sau al unei societăți.
Un logo bine gândit și bine executat cred că trebuie să fie simplu, cât mai simplu, ușor de recunoscut și cu puterea de a se întipări instantaneu în mintea privitorului.
Un logo reușit e ca o dragoste la prima vedere.

Tehnic vorbind se poate spune că logo-ul reprezintă un concept grafic cu ajutorul căruia identificăm un produs, o companie, un brand, o organizație sau un eveniment.

Plecând de la acest pretext m-am gândit să aduc în discuție câteva logo-uri din Iran. Sunt convinsă că vă vor capta atenția.

Iranienii afirmă că imaginea lui Faravahar (Fouruhar), simbolul religiei lui Zoroastru – Zarathustra in limba persană, reprezintă primul logo din lume din moment ce produsele manufacturate în Imperiul Persan din perioada preislamică erau poansonate cu acest simbol.

Reprezenta în fond simbolul prin care era certificată calitatea produsului manufacturat.

Actualul logo pentru certificarea standardelor de calitate arată astfel ;

În interior e scris cu litere persane stilizate numele Iran. S-au omis punctele de sub litera ye –یـ  și punctul de pe litera nun –ن .  Se citește de la dreapta la stânga.

Unul din cele mai cunoscute logo-uri, dar și unul dintre cele mai vechi, conceput în perioada Iranului modern îl reprezintă logo-ul Liniilor Aeriene Iraniene ce a fost folosit in premiera in anul 1961.

A fost inspirat de o pasăre mitică pe nume Homa. O statuie imensă a acestei păsări am admirat-o la Persepolis, capitala regilor ahemenizi, capitala lui  Cyrus și Darius.
Creatorul logo-ului e Edward Zahrabian, un iranian de origine armeană.

Iranul are șaisprezece linii aeriene, de stat și private, cele mai cunoscute fiind  Iran Air, Caspian  Airlines. Kish Air, Mahan Air, Iran Aseman Airlines

Logo-ul primei universități particulare din Iran, Universitatea Liberă Islamica, are un mesaj clar.
Două aripi se întretaie în zbor dând naștere unei penițe.
Cu alte cuvinte … scrie și vei fi liber.

Alt logo, interesant prin bilingvismul lui, este cel al Autorității Iraniene de Ajutorare.
Se știe că S.O.S reprezintă strigătul de ajutor.
Designerul imaginii a dat dovadă de multă imaginație deoarece a scris cuvântul komak (compus din literele kafک –   , mim – م  și kaf –  ک … citite de la dreapta la stânga) într-o manieră ce, din punct de vedere vizual, va fi citit S.O.S de către un cititor al unei limbi cu alfabet latin.
În limba persană komak –کمک  înseamnă ajutor.

Anul trecut am văzut pentru prima oară într-un pasaj comercial un magazin Koton.
Logo-ul în limba persană nu cred că mai are nevoie să fie explicat.
Litera vav –و  a fost scrisă în același fel ca litera O din varianta cu litere latine.

Chiar și fără a ști limba persană sau arabă acest logo poate fi citit cu ușurință la primul contact vizual.

(un magazin Koton din Shiraz)

Am început cu un logo din România și voi încheia tot cu unul de la noi.
E vorba de unul conceput de Miklos Lehel, bijutier de inspirație minimalistă și cu execuție neconformistă, atipă, bijutier descoperit anul trecut cu ocazia unui eveniment în Parcul Herăstrău.

E un logo în oglindă, simetric, elegant și inteligent conceput.

Chiar și avatarul ales în spațiul virtual joacă rolul de logo. El transmite un mesaj despre persoana ascunsă în spatele imaginii de profil.

Am observat că logo-urile cu puțin roșu îmi atrag imediat atenția.
Forma predominant curbilinie sau rectilinie a conceptului grafic e deasemeni importantă. Prefer logo-urile cu formă ușor curbilinie sau combinații curbilinii-rectilinii, dar cât mai simple din punct de vedere grafic.
Nu cred să reprezinte un secret faptul că prefer fondul de culoare neagra ;)
Deci o combinație cromatică negru-roșu, cu o reprezentare minimalistă, ușor curbilinie, mi se pare una bine aleasă pentru un logo reușit.

Dintre logo-urile celebre am o slăbiciune pentru cel al companiei Nike ;)
Induce optimism. Cred că optimismul reprezintă mesajul subliminal transmis de acest logo elegant, minimalist și ușor de reținut.

Optimism vă doresc și eu pentru noul an !

Free website hit counter

 

suntem oameni de leje, nu de găteje

”Suntem oameni de leje (lege), nu de găteje.”

Vorba asta am auzit-o din gura Mariei Casandra Hauși, o voce superbă din Maramureș. O voce la superlativ și o interpretare așijderea.
Nu, ea nu va aduna niciodată atâtea vizualizări pe youtube pe cât au adunat Salam, Guță sau Taraful de la Clejani.
Am ascultat-o live, la Muzeul Satului, și credeți-mă că și Maria Callas ar fi ascultat-o cu încântare.

Vocea ei vibra cu o intensitate neobișnuită, nu avea nevoie de microfon. Vocea ei e făcută să răsune peste munți, să se rostogolească peste dealuri și să se stingă în intensitate peste apele line de la șes.
Vocea ei nu are nevoie de scenă. Are nevoie de un cer albastru, de frunze galbene așteptând să cadă de pe ramuri, de dealuri acoperite de struguri, pieptănate de vânturi șturlubatice, de verdele câmpiei acoperite cu mantii mătăsoase de grâu și porumb sau țintuite cu floarea soarelui.

Surpriza cea mai mare avea să vină după spectacol, acasă, încercând să aflu mai multe despre această voce profundă. Așa am descoperit că a susținut un concert alături de muzicianul iranian Mehdi Aminian, un proiect intitulat  Doina Revival – Roots Revival  în care s-a încercat alăturarea muzicii maramureșene de muzica veche persană, muzică marcată și ea de influențe pastorale.

Vorba asta cu mult tâlc Maria a auzit-o de la moș Nicolae Pițiș, cioban din Țara Lăpușului, cel ce a învățat-o să horească și să doinească. Cel care a pus-o să cânte în coliba lui spunându-i că acolo e cea mai importantă scenă din viața ei. Pe vremea aceea ea nu cântase nicăieri în lume. Nu se simțea pregătită.
De abia după ce a cântat a realizat pe deplin că, întradevăr, coliba lui moș Pițiș rămâne cea mai importantă scenă. Dacă acolo nu e lăudată nu mai are importanță câte aplauze ar primi în alte părți.
Tot moș Pițiș l-a învățat să cânte și pe Grigore Leșe. Cântecul acela cu noduri, vechi și greu de înterpretat, care nu iese așa cum trebuie din gâtlejul oricui.

Apoi a venit o zi în care a câștigat marele premiu al Festivalului Maria Tănase. Viața i s-a schimbat într-un fel. Nu a ajuns însă niciodată o vedetă. Nu a cântat la nunți sau petreceri deoarece ea nu știe să cânte.
Ea știe doar să horească și să doinească. Cine oare ar asculta la o nuntă Balada lui Pintea ?
Nici nu e locul unei balade la nuntă.

Vă mai aducețti aminte de filmul Pintea cu Florin Piersic în rolul principal.
Una din vocile de pe coloana sonoră a filmului îi aparține acestui rapsod din Țara Lăpușului, azi în vârstă de șaptezeci și nouă de ani.

În vorba asta spusă de moș Pițiș, cunoscut de localnici sub numele de Mniculaie a lui Ion a lui Iacob din Fundatura din Lapusul Romanesc, rapsod popular declarat de UNESCO drept tezaur uman viu, mi-a produs o revelație.
Dacă noi, ca țară, suntem acum unde suntem, e pentru că nu avem politicieni de leje ci de găteje.
Iar gătejele se pun pentru a aprinde focul.

Free website hit counter