când


imagine – Elizabeth Karlson

când pleacă cineva important din viața ta
parcă o parte din frumusețea lumii pleacă odată cu el.
primăvara începi să simți mirosul fin de praf
suprapus clandestin peste cel al liliacului înflorit
sau al narciselor.
vara cerul nu mai e atât de albastru pe cât îl știai.
toamna ploaia nu mai cântă melodii romantice pe acoperiș sau pe pervazul ferestrei
iar iarna, iarna,
iarna aduce cu ea un soi de liniște aproape periculoasă
dacă nu te mobilizezi să o gonești la timp.

când pleacă cineva important din viața ta
ordinea lumii se schimbă puțin,
atât cât să-ți dai bine seama
că nimeni și nimic nu mai poate fi așa cum a fost.

intensitatea vieții se reduce pe nesimțite  și ceva din vraja ei
se piede pentru totdeauna …

fata din Yaroslavl

Dintre toate fetele prezente acolo am ales-o pe ea.
Pentru că ea întruchipează in mod natural frumusețea unei fete din popor dar și noblețea unei tinere țarine.
În ea regăsesc Kalinka și Kazaciocul, puterea ucigătoare a Katyushei și vitalitatea Valentinei Tereshkova – prima femeie cosmonaut, născută chiar acolo în regiunea Yaroslavl.
Regasesc la ea spiritul slav, liniștea argintie a mestecenilor, ritmul de balalaică, vântul rece siberian, explozia de culori a șalurilor Posad, aroma ceaiului fierbinte bolborosind descântece pe samovar, năvalnica Volgă umflată de zăpezile topite abia la sfârșit de aprilie și pașii unduitori ai dansatoarelor fragile cu kokoșnic pe cap și sarafane roșii ca niște lalele alunecând ireal prin fața ochilor.

pseudo-răspuns

Cineva se întreabă din când în când de ce nu mai scriu pe blog.

E o întrebare la care nu am un răspuns plauzibil.
Probabil realizez faptul că îmi rămâne tot mai puțin timp de trăit.
Probabil am nevoie de un an sabatic după care să încerc o nouă versiune a persoanei mele … cea din secolul trecut ;) … cea dintr-un secol trecut.

Recunosc că mă încercă un dor neînțeles de a îmblânzi din nou cuvintele.
Când va deveni suficient de puternic voi reîncepe să scriu.
Deocamdată cochetez cu ideea de a surprinde în pixeli ceea ce, nu știu dacă, aș fi capabilă să redau în cuvinte.

parfum de garoafe

O altă încercare dusă la bun sfârșit. Am ales două fotografii pe care le-am sucit, invârtit, editat și repoziționat până am ajuns la rezultatul din imagine.
Fotografia cu fata am făcut-o în 2016 la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran iar cea cu florile doar cu câteva zile în urmă.

genul imposibil

 

era genul acela de persoană
care dădea greș cu mine de fiecare dată.
nu reușeam să înțeleg de ce mereu se întâmpla așa.
într-un final am încetat să mai caut explicații.
și de ce să fi căutat?

știu că există explicații și explicații
… și mai știu că unele pot fi înțelese exclusiv cu inima.