azi … al câtelea val ?

Katsushika Hokusai  – The Great Wave  (1831)
Metropolitan Museum of Art, USA

Azi platforma WordPress m-a felicitat pentru că în urmă cu cinci ani mi-am înregistrat blogul la ei; în paranteză fie spus, am făcut acest pas nevoită fiind să părăsesc platforma blogu/lu, pe care activam, din cauză că aceasta urma să se închidă.
Deci un „cincinal de realizări mărețe” pe WordPress ;)

Dar azi chiar nu știu despre ce să scriu, căci numai lucruri aiurea îmi trec prin cap, iar mass-media mă ajută din plin să mă enervez chiar de la prima oră a dimineții.
Azi e despre Austria și restricțiile dure luate acolo pentru nevaccinați. Nu mai e vorba de discriminare, e vorba de ostracizarea persoanelor nevaccinate.
Austria, „pre limba lor” Österreich … adică Reichul din Est. În contextul actual ce bine se potrivește denumirea !
În alte zile a fost despre statul Victoria din Australia, despre Letonia, despre Canada, despre Israel sau unele state din răposata democrație a SUA.

Dacă te dai trei pași înapoi de la realitatea imediată, și privești detașat tot ce s-a întâmplat și încă se întâmplă, realizezi faptul că nu este vorba în principal despre boală, despre pandemie, despre salvarea vieților – cum ne bombardează non-stop televiziunile.
Poate că sună prăpăstios, înfricoșător, aberant chiar … dar am ajuns la concluzia că asistăm la o nouă formă de lovitură de stat, multi-statală, ce nu se circumscrie definițiilor din manualele de istorie.
O lovitură de stat poate fi militară sau ne-militară, ea petrecându-se într-un interval de timp foarte scurt în care, un grup, preia prin forță puterea.
Dar acum, cred, asistăm la o lovitură de stat medico-farmaceutică, la o lovitură de stat sanitară.
Medicii reprezintă corpul de luptă , forțat să acționeze pe frontul urban și rural, iar industria farmaceutică, prin intermediul celor mai bogați oameni ai planetei, reprezintă sursa de finanțare.
Nu e o lovitură de stat clasică, acel coup d’État executat cu repeziciune, ci o luptă progresivă, graduală, prin care statele sunt reduse la nivelul de executanți al unor ordine sanitare, prezentate ca literă de lege, care, la capătul fiecărei etape, se dovedesc ori ineficiente ori cu grave fracturi de logică.
E vorba despre o încleștare în societate, despre felul în care fiecare popor își dovedește anduranța, capacitatea de a face față unui război de uzură, asemănător până la un punct cu războaiele de guerilă.

Filozoful și gânditorul italian Giorgio Agamben, în articolul „Medicina ca religie” publicat în luna mai 2020, deci chiar la începutul pandemiei, a luat poziție față de măsurile impuse de către autorități, care ar putea cădea în totalitarisme, și a afirmat că știința medicală are pretenția de a se impune ca religie și că trăsăturile acestei noi religii medicale sunt gnostico-maniheiste. Despre noțiunea de epidemie Agamben a afirmat că reprezintă noul teren de luptă în realizarea unui război civil mondial: „Epidemia, așa cum sugerează etimologia termenului (demos înseamnă în greacă popor în calitate de corp politic, iar polemos epidemos este în Homer numele pentru războiului civil) este, în primul rând, un concept politic, care se pregătește să devină noul teren al politicii – sau non-politicii – mondiale. Într-adevăr, este posibil ca epidemia cu care ne confruntăm să fie realizarea războiului civil mondial care, conform celor mai atenți politologi, a luat locul războaielor mondiale tradiționale. Toate națiunile și toate popoarele sunt acum într-un război de anduranță cu ele însele, deoarece inamicul invizibil și evaziv cu care se luptă se află în noi.

Nicolae Sfetcu, în prezentarea unui articol publicat pe 8 octombrie 2020, deci cu mult înainte de instaurarea psihozei, vorbește despre bioputere :
„Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare. Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației. Giorgio Agamben afirmă că ceea ce se manifestă în această pandemie este tendința crescândă de a folosi starea de excepție ca o paradigmă normală de guvernare.”

Nu vi se pare suspect faptul că epidemia lovește cu precădere țările europene, Israel, Canada, Statele Unite ale Americii ( eu le denumesc Statele Uitate ale Americii ;) ), Australia, Noua Zeelandă … și că aceste țări au cumpărat la greu nenumărate doze de vaccin, teste, medicamente, substanțe dezinfectante și materiale de protecție?
Oare în țările sărace din Africa, din sudul și sud-estul Asiei (Sri Lanka, Bangladesh, Filipine ), în cele mai sărace țări din America Latină și bazinul Mării Caraibilor, virusul este mai puțin activ ?
E vorba de virus sau e vorba oare de potența financiară a statelor ?

Păi nu-mi explic de ce doar în țările potente financiar, sau constrânse să respecte regulamente impuse de Uniunea Europeană – în această categorie înscriindu-se și România, restricțiile sunt cele mai multe, mai dure, vaccinarea cu două sau trei doze trecută la rang de lege, urmând a se purcede și la vaccinarea copiilor mai mari de cinci ani. Certificatele sau așa numitele pașapoarte verzi nu sunt definitive, ele își pierd valabilitatea la câteva luni, ori de câte ori se hotărăște de undeva de sus, reînnoirea fiind condiționată de un profit în plus pentru producătorii de vaccinuri pentru fiecare nouă doză  … nu se știe până când.
Eu văd aici o relație directă cu factorul financiar, nicidecum cu cel de sănătate publică.
Dacă România, cu o populație de circa 15 milioane în interiorul granițelor, din care se scad numărul copiilor cu vârsta mai mică de cinci ani, a antamat 120 milioane doze de vaccin, din care a plătit deja 60 de milione, ar trebui să ne întrebăm cât timp va dura această stare a lucrurilor, și să calculăm câte doze de vaccin pe an, și câți ani de acum încolo, va fi obligat să facă fiecare cetățean pentru a putea merge la muncă și la școală.
Aș putea să calculez și câte miliarde va plăti lunar fiecare țară, în funcție de numărul de doze și de persoane vaccinate, fiecărei companii producătoare de vaccinuri, cu Pfizer în frunte.
Dar nu vreau să-mi pierd timpul … pentru că realizez că timpul e singurul lucru pe care nu-l pot cumpăra de nicăieri. Dacă ar realiza și alții, ar fi nespus de frumos. Lumea ar trăi altfel, sau cel puțin ar trăi … nu doar ar viețui.

În rest ce să spun. Sunt bine. Mai ales în zilele în care nu deschid televizorul și nu intru pe Facebook.
În perioada asta am citit foarte mult, de toate, deoarece am constatat că lectura e cea mai facilă cale în a te rupe de realitatea de după colțul străzii.

Printre multe alte lucruri descoperite țin să o menționez pe Sophie Kinsella și încântătoarele ei romane, scrise cu mult umor, numai bune să-ți amintească de faptul că răsturnările de situație dau haz vieții și pun lucrurile acolo unde trebuie. Prima carte citită a fost Am numărul tău … și m-a cucerit de la primele rânduri.

Sophie-Kinsella-Am-Numarul-Tau

 

ce înseamnă/conține vaccinul ?


Ota Chou – Smallpox Vaccination (1934)
Kyoto City KYOCERA Museum of Art, Japan

O parte din adevăr l-am descoperit într-un text scris de Călin -Liviu Georgescu, publicat pe Facebook.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Eu nu văd cum campania de vaccinare ar mai putea avea ca rezultat vaccinarea a măcar 50% din populația adultă, cu atât mai puțin a 50% din populația generală (adică inclusiv copiii).
În afară de legiferarea vaccinării obligatorii, văd că toate mijloacele de presiune pe care statul le are la dispoziție au fost deja folosite, iar de-acum înainte aceste mijloace nu mai pot fi decât intensificate: interzicerea accesului în magazinele alimentare; interzicerea accesului la locul de muncă; și interzicerea accesului în aer liber, adică arest la domiciliu.
Nu am listat aici și refuzul asistenței medicale, fiindcă acela este un punct critic, de unde poate începe o răscoală, poate chiar și-o revoluție. Nu îl vor folosi.
În plus, nu văd unde se mai poate duce mass media în sus cu prezentările macabre, atâta vreme cât toate programele de știri încep acum cu coșciuge și saci negri. Au atins o limită. Poate doar dacă vor filma și vor difuza live un video cu un biet om care-și dă duhul pe patul de spital. Ar avea efect? Eu cred că nu. Nici măcar asta.
Mie mi se pare că cea mai mare parte a populației a intrat deja într-o îndârjită rezistență, un nou tip de dizidență, de tip românesc, unde vaccinul și-a pierdut complet relevanța ca tratament medical și a devenit un simbol malefic, simbolul adeziunii la un sistem, sau la un nou regim, regim pe care populația îl refuză.
Vaccinul întruchipează azi toate frustrările adunate de populația României peste ani. Vaccinul reprezintă corupția sistemică. Vaccinul reprezintă disprețul și aroganța politicienilor, cu Iohannis în frunte. Vaccinul reprezintă jaful național. Sărăcia. Emigrația de foame. Doctoratele pe bani. Vaccinul reprezintă de-naționalizarea, de la distrugerea sistemului de educație și până la cedarea controlului asupra tuturor domeniilor care contează.
Dacă am dreptate și chiar așa stau lucrurile, nu îmi imaginez ce ar mai putea spune reprezentanții acestui nou regim pentru ca să se producă o răsturnare atât de categorică, de 180 de grade, a mentalității colective, astfel încât marea majoritatea a populației să se vaccineze. E prea târziu.
Ne aflăm deja într-o luptă de uzură, în care românii fac ceea ce fac ei cel mai bine: rezistă. Până când? Până când sultanii pandemiei, nemulțumiți de lipsa de eficență a lui vodă Iohannis, îi vor retrage acestuia domnia, punând în loc un alt vodă, pe care românii l-ar putea accepta, măcar atât cât să-și suflece mâneca pentru a primi vaccinul.
Aud peste tot în mass media expresii ca ”lupta cu virusul”, o luptă unde ”virusul lovește” și oamenii sunt ”răpuși”. E război? Că dacă da, statul român l-a pierdut deja. Conducătorul statului s-a suit sus, pe buza tranșeii, și a strigat: ”După mine, băieți!”, așteptând ca ”băieții” să țâșnească vitejește din adăposturi și să se arunce, eroic, în luptă. Dar ”băieții” n-au marșat. Au simțit că acela nu-i conducătorul lor. Și că nu-i războiul lor.
Așa se întâmplă când îi iei omului totul și îi lași numai războiul. Omul zice ”Nu, mersi, ia-l tu și p-ăsta. Nu-mi trebuie. Lasă-mă așa, pe zero.”

(F)armagheddon


Dragoș Bagia, Armagheddon (2021)

Am visat acest cuvânt. E unul dintre cele destul de multe cuvinte visate de-a lungul vieții.
Mai corect spus, s-a ridicat la suprafață în mintea mea undeva la hotarul imperceptibil dintre starea de somn și cea de veghe.

Farmagheddon. Un cuvânt. Atât. Un cuvânt ca un radical pus peste noi toți, muritorii de rând ai planetei.
Ceea ce ni se întâmplă azi, cu vaxxin@rea și tot restul, e doar efectul a ceea ce a început să ni se întâmple cu mulți ani în urmă, poate pe la sfârșitul anilor ’60, poate mai devreme, atunci când conștiința medicală, la nivelul guvernelor din țările de după Cortina de Fier, a fost coruptă de marile companii farmaceutice.
După evenimentele din ’89 fenomenul s-a extins, mai mult sau mai puțin, și în restul țărilor europene, apoi mai departe.

Îmi reamintesc ce stare de uimire aveam atunci când veneam din Iran în România, în vacanța de vară, și realizam, prin comparație, invazia de farmacii din toate orașele pe care le vizitam sau prin care treceam.
Mă simțeam lovită din toate părțile de niște săgeți invizibile. Nici azi nu mă simt confortabil într-o intersecție în care mă pândesc patru cinci farmacii, înghesuite unele în altele, cu arcurile bine întinse.
Ce să mai zic de posesorii de parafe medicale care, fără să fie cazul, prescriu tone de medicamente. Doctorii adevărați nu o fac, din fericire. Ei prescriu doar ceea ce este nevoie și în cantitatea care trebuie.

Azi dimineață, când m-am trezit, am căutat cuvântul pe net, să văd dacă l-a mai „visat” cineva.
Așa am descoperit un titlu de carte: Pharmageddon, scrisă de David Healy și publicată de Carolina University Press în 2012.
https://www.goodreads.com/book/show/13268364-pharmageddon

Vreau neapărat să o citesc. Sper să găsesc un loc, undeva, de unde să o pot descărca în format electronic.
În cazul în care voi reuși, voi încărca fișierul aici pe pagină.

Cartea este despre un somnifer, Thalidomide, care a provocat o tragedie, conducând la nașterea a mii de copii deformați (fără mâini, cu mâini sau picioare ca niște aripioare de pește, fără picioare)

Cine are nervii tari poate urmări pe youtube unul din cele câteva videoclipuri pe această temă.

 

pandemia educată … oare aceasta să fie lumea viitorului ?

 

Nu am prea multe de spus din moment ce imaginile sunt atât de grăitoare.
Am ales câteva videoclipuri. Vă rog să vă uitați cu atenția la reacțiile, mimica și expresiile faciale ale celor din juriu și ale oamenilor prezenți în sală.

https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=video&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiLq9DshaHzAhUW_rsIHVhnAHIQtwJ6BAgEEAM&url=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fcomedycentraluk%2Fvideos%2F395472847699815%2F%3Ffallback%3D1&usg=AOvVaw1wu7Z8gxVxleD8-Y_kQlNP

https://www.facebook.com/watch/?v=706043699915653

https://www.facebook.com/watch/?v=907525743039074

https://www.facebook.com/watch/?v=84146831993314

https://en.wikipedia.org/wiki/RuPaul%27s_Drag_Race

https://www.facebook.com/watch/?v=255982838826343

https://www.facebook.com/watch/?v=518214902248231

Să mă anunțați dacă linkurile date funcționează cum trebuie.

 

gând răzleț la ceas de seară


imagine proprie

uneori un fir nevăzut de grosimea unui gând la ceas de seară,
leagă două suflete,
peste mări și țări,
peste timp,
peste orgolii,
peste tot ce sălășuiește la granița imposibilului
… și dincolo de ea, mai ales dincolo de ea.