gând răzleț la ceas de seară


imagine proprie

uneori un fir nevăzut de grosimea unui gând la ceas de seară,
leagă două suflete,
peste mări și țări,
peste timp,
peste orgolii,
peste tot ce sălășuiește la granița imposibilului
… și dincolo de ea, mai ales dincolo de ea.

îngerii în miniatura persană


Îngerul Ruh în Ziua a Șaptea a Sosirii Judecății
miniatură persană, autor anonim, stil caracteristic vestului Iranului
filă de manuscris, cca 1550
cartea Minunile Creației și Ciudatele Miracole ale Existenței de Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283)
Colecția Muzeului Ashmolean, Oxford

Azi simt nevoia să scriu o postare așa cum o făceam de obicei, cu multe imagini și explicații în care cititorul să se piardă ;)
Tema propusă e interesantă din mai multe motive.
Înainte de orice vreau să spun că în religia zoroastriană fondată de Zoroastru (Zarathustra  în limbile europene, Zartosht în persană) cu aproape două milenii îdH, existau îngeri și exista Grădina Paradisului în care ajungeau cei ce  luptau contra forței răului ( Ahriman) ajutând forța binelui (Ahura Mazda) să câștige lupta.
În Avesta, limba persană avestană, această grădină minunată împrejmuită cu ziduri înalte de piatră, în care nu putea intra oricine, se numea Pardis.
De la acest cuvânt a derivat în limbile indo-europene termenul de paradis.

Azi, în Iran, orice grădină protejată cu ziduri din piatră se numește pardis. În Teheran există în zona de nord un cartier denumit Pardis.
Pentru a desemna Raiul, conceptul de rai,  se utilizează termenul Beheshti (în două silabe) iar îngerul este denumit Fereshteh (în trei silabe), la plural Fereshtegan.
Fereshteh reprezintă totodată un nume feminin echivalent cu numele de Angela din limbile europene.

În religia zoroastriană există mai multe categorii de îngeri ;
– Yazatas (Yazads), îngerii cei mai mici în grad
– Farohars (Furuhars), îngerii păzitori
– Amesha Spenta, arhanghelii

Acestea fiind spuse cred că va fi mai ușor de înțeles faptul de ce, în ciuda restricțiilor impuse de religia islamică după islamizarea Persiei în ceea ce privește reprezentarea chipurilor în toate formele artei vizuale, artiștii persani nu s-au conformat. Ei aveau în spate o religie mai veche în care reprezentările vizuale erau obișnuite, la fel cum, spre deosebire de arabi, persanii erau familiarizați cu noțiunile de îngeri, paradis/rai și iad.
Ei au reprezentat în miniaturile lor chiar pe profetul Mohammad, fapt echivalent cu o blasfemie, acoperindu-i totuși fața cu un văl alb sau o vălvătaie din limbi de foc.

Vreau să fac o distincție între îngerii preluați de islam din religia iudeo-creștină, despre care voi vorbi cu precădere azi, și îngerii sau personajele cu puteri supranaturale introduse de islam  – despre care îmi propun să vorbesc, nu se știe când, într-o altă postare.

Am început postarea cu o miniatură de manuscris în care îngerul Ruh călătorește în timp și spațiu. În limba persană ruh înseamnă spirit, suflet.
Aceste reprezentări cosmogonice au ilustrat o copie a cărții Minunile Creației și Ciudatele Miracole ale Existenței scrisă de cosmograful și savantul  Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283).
     Această carte, cunoscută sub numele  prescurtat de Minunile Creației, și-a lăsat amprenta asupra culturii persane din Evul Mediu dar și a întregii lumi islamice.

Qazwini reprezintă un adaos la numele original, care arată locul de naștere al persoanei, în acest caz orașul Qazvin/Qazwin din Iran.
A nu se confunda Zakariya al Qazwini cu foarte celebrul savant persan Zakariya Razi (Razes în limba latină), care alături de Ibn Sina (Avicenna) au influențat din temelii știința și medicina din Evul Mediu timpuriu european.

Tot din manuscrisul mai sus menționat este și următoarea miniatură ce îl reprezintă pe Îngerul Păzitor al Pământului.

Îngerul păzitor al Pământului
miniatură persană, autor anonim, de pe o filă de manuscris (cca 1550)
Minunile Creației și Ciudatele Miracole Existenței de Zakariya al Qazwini  (1203 – 1283)

O miniatură excelent realizată, cu foiță de aur și culori pline, contrastante, înfățișează niște îngeri grațioși care, în mod ciudat, par să participe la un ospăț. Asta în ciuda faptului că textele sfinte spun că ei aparțin sferelor celeste, nu au dorințe trupești, nu beau și nu mănâncă, nu se murdăresc. nu obosesc și nu mor, fiind imortali.


miniatură de manuscris lucrată cu foiță de aur
autor anonim, începutul sec al XVI-lea
perioada timuridă
Habib al-Siyar (prietenul biografilor) de Mohammad Khwandamir (din Herat)

 

În următoarea miniatură din perioada safavidă asistăm la un Consiliu al Îngerilor, o adunare a îngerilor.
De remarcat ierarhia lor, îngerii cu capul descoperit fiind mai mici în rang decât cei cu capul acoperit.


Consiliul Îngerilor
miniatură persană pe manuscris
prima jumătate a sec al XVI-lea, perioada safavidă

 

La British Museum se află foarte multe miniaturi persane, unele unicat, capodopere care definesc arta iraniană, multe ajunse pe căi neortodoxe în celebrul muzeu londonez.

Fundalul miniaturii are o delicatețe și o căldură aparte, transformând îngerul, apropiindu-l de ființa umană.


Înger în genunchi – miniatură persană, autor necunoscut
cca 1555 – 1560, epoca safavidă
Școala din Bukhara
Colecția British Museum

Tot la British Museum se găsește și următoarea miniatură în care e de remarcat covorul persan pe care stă îngerul.
El nu mai este reprezentat în sfere înalte, interzise muritorilor, ci este așezat în lumea materială, fapt ce contravine textelor coranice.


Înger așezat pe covor persan (pagină de manuscris)
sec al XVI – lea, Școala din Bukhara
Colecția British Museum

 

În următoarea miniatură este reprezentată o scenă în care un înger cu două capete, și doi îngeri cu capete de animale, îi atacă pe  cei doi demoni care atentau la viața unui muritor de rând.


Demoni atacați de îngeri
cca 1580-1590, perioada safavidă
Școala din Qazvin (probabil)

Acum vă voi prezenta miniatura care m-a uimit cel mai mult deoarece atunci când am văzut-o pentru prima oară nu știam pe cine reprezintă și ce semnificație are uriașul pește din imagine.
Nu mai spun nimic de frumusețea compoziției, de culorile alese, de fundalul decorat cu elemente florale fragile care, pe mine personal, mă trimit cu gândul la porțelanurile chinezești sau cutiile din lemn lăcuit japoneze.


Arhanghelul Rafael (Esrafil în persană)
miniatură persană, cca 1590, Școala din Bukhara
scena ilustrează povestea lui Tobias din Vechiul Testament

Am văzut că în unele surse miniatura aceasta este prezentată ca aparținând Școlii Mughale (India).  Exclus, deoarece miniaturiștii Școlii Mughale au un stil caracteristic de a reprezenta fizionomiile. O căutare pe net lămurește pe oricine.
Mai mult ca sigur este vorba despre un miniaturist persan al Școlii din Bukhara care a activat o perioadă într-un centru de miniatură din India, ca profesor sau angajat de vreun prinț indian în vederea realizării unor comenzi artistice.
Stilul școlii din Bukhara e recognoscibil și e evidentă asemănarea cu două miniaturi prezentate chiar în această postare. E vorba de Înger în genunchi și Înger așezat pe covor persan, din colecția British Museum.

Va trebui să dedic o postare separată miniaturiștilor iranieni care au trăit și pictat ani buni de zile în India.

Arhanghelul Rafael, Israfil sau Esrafil în persană, este cel mai bine reprezentat personaj din angelologie în miniatura iraniană.
Religia islamică îi consemnează pe cei patru arhangheli din iudeo-creștinism astfel ;
– Jebrail/Gebrail, adică Gabriel/Gavriil – supranumit și cel care aduce vestea cea bună
– Mikhail/Mikail, adică Mihail – cel ce aduce ploaia, face roadele și ține socoteala anotimpurilor, dar și ca protector al oamenilor cu talente artistice
– Esrafil/Israfil, adică Rafael – cel ce va suna din trâmbiță pentru a anunța Ziua Judecății de Apoi
– Azrail/Izrail, adică Azrael – Îngerul Morții

Cea mai cunoscută interpretare a arhanghelului Rafael/Esrafil din arta miniaturală iraniană este aceea în postura de vestitor al zilei în care se va face judecata tuturor muritorilor.

Arhanghelul Rafael sunând din trâmbiță, cca 1580-1590
folie desprinsă dintr-un manuscris neidentificat
Galeria de Artă Freer, Muzeul Smithsonian, SUA

 


Înger suflând  în trâmbița cu șapte guri ( arhanghelul Rafael)
miniatură persană, cca 1500, cerneală și acuarelă opacă
Academia de Artă din Honolulu

Pe următoaarea pagină de manuscris sunt reprezentați cei patru arhangheli : Mihail (Mikail), Gavriil/ Gabriel (Jebrail/Gebrail), Rafael (Esrafil/Israfil) și Azrael (Azrail/Izrail).


Mikail, Jebrail, Esrafil și Azrail
pagină de manuscris (Qoran)
Muzeul de Artă Harvard

Acest înger cu rozariu, ca tehnică de execuție și stil, seamănă cu cel prezentat în prima imagine a postării. Mie așa mi se pare ;)
De aceea am și ales-o ca imagine de final, pentru a păstra o fragilă simetrie și a închide un cerc ideatic.


Îngerul cu rozariu
Muzeul de Artă din San Diego, SUA

 

În speranța că subiectul va capta atenția, și aș vrea să fie așa, includ o galerie virtuală pentru a putea privi în detaliu miniaturile.

gând răzleț … luat de valul 4


Anne Le Citol, Regatele

bucură-te de ziua ce va veni mâine
căci pentru cea de azi e deja prea târziu.

azi ai ratat totul
deoarece ieri ai disprețuit
lucrurile acelea simple care încăpeau
într-o ceașcă de normalitate,
pe care o sorbeai cu ochii ațintiți pe ecran,
căutând nu știu ce informații amețitoare pe fACEBOOK,
dându-ți iluzia, printr-un click, sau un like,
că ești și tu un as într-o carte virtuală a așilor.

deoarece ieri
ai îmbrăcat cămașa docilității – pe față,
iar pe spate ți-ai lipit curcubeul,
furat din neprețuita inocență a copiilor.

de ce te miri ?

bucură-te în avans pentru ziua ce va veni mâine,
pentru că, statistic vorbind, s-ar putea să nu o mai apuci.

timpul se va rostogoli bolovănos înainte.
și poate înapoi, repetând istorii;
deci bucură-te în avans,
pentru că tu nu-i vei mai sta în cale,
numărând fără rost secundele ce ți-au fost date cu un rost.

 

nedumerire … și nu doar atât

 

This image has an empty alt attribute; its file name is abstract-woman-011-corporate-art-task-force.jpg

      De când m-am reîntors acasă am parcurs, pas la pas, o distanță marcată de două jaloane : ciuma roșie și România (ne/re) educată, ca în final să ajung pe malul egalității de gen.

      Compania de aviație Lufthansa a anunțat că personalul de zbor va renunța la clasicele interpelări  „doamnelor și domnilor” în favoarea impersonalului stimați pasageri/călători.

      Stau și mă întreb: pe cine discrimina formularea anterioară?
Oare pe bărbați, deoarece apelativul doamnelor era trecut înaintea domnilor ?
      Cred că asistăm la ceva ce are tangență cu dezrădăcinarea ființei umane.
Nu mai suntem fată și băiat, nu mai suntem bărbat și femeie, nu mai suntem mamă și tată (eventual părinte 1 și părinte 2), nu mai suntem domni și doamne, de fapt vom ajunge să nu mai fim nimic din ceea ce, fără să ne învețe nimeni, simțeam că suntem, într-o ordine naturală a lucrurilor, fără suportul ideologic al nici unei teorii.
      Stau și mă întreb : dacă mâine, în autobuz sau tramvai, spre exemplu, un bărbat mi-ar ceda locul său, ar trebui să mă simt lezată, discriminată?
Poate că mai există femei care ar dori să se simtă „lezate” și bărbați capabili să „lezeze” femeile în acest fel ;)

      Nedumerirea mea nu e lipsită de fundament. Noi nu  trăim în democrație, nici în post-democrație, nici în post – modernism sau progresism. Trăim în idiocrație, altoită pe un fond de apartheid sanitar/medical, susținută de o clasă politică în mare parte disgenică, stropită din belșug cu corupție și tolerată prin tăcerea și lipsa de reacție a celor mulți.

      Îmi pare rău că nu am putut posta o perioadă de timp, după ultimul text, cel cu așa numitul certificat medical, dar, fără nici o atenționare prealabilă din partea WordPress, m-am trezit că nu mai am butoanele care să-mi permită să adaug o postare nouă pe blog.

 

Ahnenpaß

Ahnenpaß (Ahnenpass în grafia modernă a limbii germane) este un pașaport genealogic – un act de identitate ancestrală, un permis de puritate a rasei – emis de regimul nazist, care certifica faptul că posesorul este arian.
Documentul era necesar pentru înscrierea la liceu și universitate sau încheierea căsătoriei cu o persoană ariană, permitea accesul în teatre, muzee, cluburi, bazine de înot, cinematografe, restaurante și asigura accesul în spitale și policlinici pentru a beneficia de servicii sanitare.
Era de asemeni necesar pentru deschiderea unui cabinet de avocatură, cabinet medical, etc.

Această postare atipică este cauzată de o știre incredibilă: azi am aflat că în Germania funcționează magazine, inclusiv magazine alimentare, care nu permit accesul persoanelor nevaxxinate.
Vrei să cumperi pâine și niște mere … trebuie să fii vaxxinat.

Ceea ce se întâmplă azi în Europa în legătura cu pașaportul de vaxxinare, prezentat într-o lumină mai blândă drept certificatul de vaxxinare, reprezintă un iceberg de ipocrizie. Ceea ce se vede e doar vârful.

Mi-e așa o lehamite să mai trăiesc în lumea asta!