ultimul Vineri 13 :)

ierburi de leac

 

În urmă cu câteva minute am realizat că azi e din nou Vineri 13 – una din zilele mele preferate ;), ultima de acest fel pe anul de (dis)grație 2019.
E ca și cum cineva mi-ar fi furat-o.
S-a strecurat pur și simplu prin viața mea cu mare discreție.
Întotdeauna în astfel de zile îmi pun în gând o dorință, iert greșeala cuiva, experimentez un lucru inedit sau iau la întâmplare un mijloc de transport în comun, cobor pe neașteptate într-o stație în care nu am mai coborât niciodată și prospectez zona în căutarea a ceva deosebit.

Acum e prea târziu să mai iau în calcul vreo variantă de acțiune.
Corpul mi-e greu și mintea lucrează la turație minima deoarece nu și-a revenit complet după anesteziile în cascadă făcute în intervenția chirurgicală de ieri seară.
A fost a treia și mai am de făcut încă două. Nu e vorba de operații estetice ;)

Am impresia că doctorului îi pare rău că mă va pierde ca pacientă.
Singur a recunoscut că l-am făcut într-un fel să se spovedească  deoarece de-a lungul a peste jumătate de an am condus discuțiile de așa manieră încât l-am ispitit să povestească multe lucruri mai puțin pozitive pe care le-a făcut, cu discernământ, de-a lungul anilor.

vitrina


imagine (im)proprie

 

Mergeam pe trotuar aruncând din când în când câte o privire în vitrine.
Mă gândeam.
Nu, nu la tine ;)
Mă gândeam că și viața noastră e un fel de vitrină în care își aruncă pe furiș privirea toți cei ce ne cunosc.
Uneori, de te miri unde, intervine cineva schimbând ba un mic amănunt, ba un detaliu, ba o tușă de culoare … nu știu exact ce, dar ceva ce face cu adevărat diferența.


Năzdrăvana din Vicov


Cosânzeana sau Năzdrăvana din Vicov ? :)

Azi e o zi mohorâtă de sfârșit de noiembrie … așa că m-am gândit să înseninez atmosfera cu un chip zâmbitor al unei fetițe ce m-a cucerit prin felul ei de a fi.

Era intr-un grup mare de copii îmbrăcați în costume populare din zona Vicovului ce așteptau să intre pe scenă.
Am urmărit-o de la distanță cu destulă ușurintă, datorită părului roșcat, dar în același timp pot spune că mi-a fost greu să o surprind deoarece se mișca la fel de repede ca argintul viu.
I-am făcut mai multe fotografii însă în momentul în care chiar se pregătea să intre în spectacol am rugat-o să-mi pozeze.

Îmi lasă impresia unui copil foarte isteț, descurcăreț, greu de intimidat cu ceva.
Ba chiar m-am gândit la o mică vrăjitoare rătăcită printre copii obișnuiți.
Privind-o cum se mișca în timpul dansului am invidiat-o pentru clipele acelea de fericire pură pe care le trăia în timp ce zbura ușoară ca fulgul în jurul partenerului ei de dans.
Am realizat că această Cosânzeană bucovineancă are fericirea încrisă în gene.

Zenderoudi … prizonierul cifrelor și literelor


Charles Hossein Zenderoudi – Crowns of Love (1972)

De multă vreme se cuvenea să vorbesc despre Zenderoudi, căci i-am pomenit numele de fiecare dată atunci când am vorbit despre pictorii iranieni din perioada modernă, dar de fiecare dată m-am oprit din motive inexplicabile.
Se cuvenea să vorbesc despre el deoarece e primul pictor iranian pe care l-am remarcat … deși într-un mod neconvențional.

Pe o stradă din Teheran era lipit un afiș mare multicolor.
Venisem doar de vreo trei luni în Iran și nu știam să citesc în persană.
M-am oprit să admir amalgamul de litere și cifre care compuneau fundalul afișului. De undeva din spate am auzit vocea unui bărbat care îmi spunea că afișul se axează pe o lucrare de-a lui Hossein Zenderoudi.
Chiar dacă nivelul meu de cunoaștere al limbii persane era la nivelul de începători bine consolidați am înțeles perfect ce-mi spunea bărbatul acela cu păr alb și dicție de profesor.

Charles Hossein Zenderoudi … i-am aflat mai întâi numele iar apoi am început să-i caut picturile prin muzeele iraniene și prin galeriile de artă de pe Vali-e Asr, Vanak, Farmanieh,
Nimeni nu a putut să-mi explice de ce îl chema și Charles, nume francez ieșind violent în evidență prin alăturarea cu Hossein.
Voi reveni pe marginea acestui aspect insolit.

I-am pomenit adeseori numele în postările mele atunci când am vorbit despre Parviz Tanavoli, Nasser Ovissi, Sadeq Tabrizi, … toți trei personalități marcante ale curentului artistic Saqqa Khaneh, curent Neo-Tradiționalist care a pus bazele picturii iraniene moderne.
Zenderoudi e cofondatorul acestei mișcări artistice. Totul a plecat de la o lucrare expusă în 1960 la Bienala de la Teheran, lucrare premiată ce i-a adus o bursă de studii în Franța.

https://exergy33.wordpress.com/tag/parviz-tanavoli/

https://exergy33.wordpress.com/tag/sadegh-tabrizi/

https://exergy33.wordpress.com/tag/nasser-ovissi/

Nici acum nu știu de unde și cum să încep. Textul acesta îl scriu direct în pagina de WordPress și sunt și eu curioasă să văd ce va ieși la final.
Nu vreau să încarc prima postare cu multe detalii căci sunt conștientă că îmi va fi foarte greu să explic opera lui Zenderoudi deoarece e înțesată de extrem de multe simboluri legate nu doar de lumea islamului.

Voi continua cu două fotografii realizate de mine în 2017 la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran cu ocazia unei ample expoziții intitulată Berlin – Rome Travelers – deschisă în perioada 7 martie – 16 iunie 2017.
Din fericire în acea perioadă mă aflam în Teheran ;)

De la distanță putea să fie confundată cu o pictură realizată de Jackson Pollock … dar privită de aproape descoperi frumusețea unei aglomerări de semne care parcă te întreabă ce cauți tu acolo.

Charles Hossein Zenderoudi, Fără Titlu (1972)
Muzeul de Artă Contemporană, Teheran, Iran

Ceea ce priviți acum în detaliu reprezintă litere din alfabetul persan, derivat din cel arab, stilizate și apoi personalizate în maniera proprie a artistului.
Zenderoudi e un veritabil dresor de cifre și litere.
Dacă aș fi critic de artă aș spune că această pictură de mari dimensiuni reprezintă un fel de Pop Art Iranian ;)

Carles Hossein Zenderoudi s-a născut în 1937 în Teheran.
A studiat la Facultatea de Artă din cadrul Universității din Teheran, secția de Pictură și Caligrafie.
Din copilărie a fost un spirit neconformist … așa că nu e de mirare că multe din cursurile de la facultate nu îl mulțumeau.
Era atras de pictura vestică, în special de pictura modernă și cea abstractă, dar în același timp se simțea legat de moștenirea orientală, de moștenirea străveche ariană, ba chiar și de cultura populară, sătească,  în ciuda faptului că trăia în capitală.
Era convins că în artă trebuie să existe un mod de exprimare care să lege Estul de Vest, Orientul de Occident, Modernul de Tradițional.

Într-un interviu Zenderoudi a mărturisit de unde a început totul.

Era prin 1955 sau 1956, nu-și aduce aminte exact, dar mai era înca student în Teheran, când începuse să colinde bazarele din partea săracă a orașului în căutare de idei care să îl inspire.
Împreună cu prietenul său, Parviz Tanavoli, au început să facă cunoștință cu talismanele și amuletele vândute în bazar – obiecte renegate de religia islamică, cu picturile ce-i reprezentau pe Imam Ali (primul imam al Șiiților), lupta de la Karbalah condusă de Imam Hossein – al cărui nume și el îl purta (toate aceste picturi interzise fiind de religia islamică ce nu permite reprezentarea grafică a personajelor considerate sfinte), cu cei care pretindeau că știu să ghicească viitorul, cu acea lume în care magicul se împletește cu cotidianul.
Descoperă astrolabele vechi persane dar și niște ciudate instrumente folosite în geomanție –  denumite Raml, apoi talismanele conținând numere … numerele Abjad, piesele de teatru stradal denumite Ta’zieh, puse în scenă de oamenii simpli în care se comemorează lupta de la Karbalah ce va avea să ducă la schisma dintre Sunniții majoritari și Shiiții minoritari.
Voi explica totul pe larg într-o viitoare postare.

Charles Hossein Zenderoudi, Miuz SKFE (1971)
Centrul Cultural Pompidou, Paris, Franța

 

Artistul își amintește că se afla într-un muzeu și privea o cămașă de rugăciune inscripționată cu versete din Koran, cu numere, cu vechi simboluri …
În acel moment o nebuloasă îi cuprinde mintea. Vede ceva în ceață, foarte vag, și intuiește drumul pe care avea să îl parcurgă.
Descoperă cu uimire că numerele și literele pot căpăta o multitudine de dimensiuni.
Ele pot fi spirituale, decorative, mistice, filozofice. Pot induce ritm sau poezie, pot aduce liniște interioară sau teama de neprevăzut.
Ele pot ghida acțiunile viitoare sau ne pot conduce spre contemplație sau chiar eliberare.

În acea zi drumul artistic al lui Zenderoudi se va schimba cu 180 de grade. În acea zi a devenit prizonierul cifrelor și literelor.
Restul a venit firesc, de la sine, a venit ca un dar nesperat, neprețuit, pe care însă artistul l-a prețuit la maximum.

Charles Hossein Zenderoudi
lucrare vândută la Shirazi Art Gallery, Melbourne,  Australia

 

Ultima pictură propusă azi îmi place la nebunie pentru verdele ei, pentru adâncimea spirituală, pentru simplitatea ei genială, pentru starea de bine pe care mi-o induce.

Voi continua să scriu despre acest important artist grafic iranian mai multe postări.
Invit pe oricine să mă urmeze într-o lume fascinantă guvernată de litere, cifre și simboluri.
Promit că nu voi dezamăgi ;)

 

in memoriam … Leo Iorga