adâncime

 

Mă fascineaza adâncimea cu care privesc copiii lumea din jur … oamenii, lucrurile, evenimentele ;)

Anunțuri

Schileru versus Valentino :)

creație Valentino, colecția 2015
( prezentată ca o piesă de inspirație rusă )

Oare câte din femeile care au privit această creație vestimentară au avut posibilitatea financiară să o achiziționeze?
Oare câte din cele ce au reușit să o cumpere au auzit vreodată de Oltenia ? … și oare câte din cele ce au privit măcar o dată sacoul și au auzit de Oltenia știu că acest model a devenit cunoscut la București datorită unui personaj cu o biografie de film hollywoodian ?
E vorba de Dincă Schileru/Scheleru – cel ce a purtat acest costum oltenesc (gorjenesc) în Parlamentul României imediat după Războiul de Independență din 1877 … și l-a purtat mereu în toată lunga lui activitate politică.

costum schilerean realizat la Tismana

Iată o biografie concisă scrisă de Alex Bădescu.

DINCĂ SCHILERU, creatorul costumului schileresc. Un personaj de legendă. „Nepot de pandur de-al lui Tudor (n.1846, Schela Gorjului), Dinca Schileru este considerat primul ţăran în Parlamentul României (1879- 1916).A avut doar 42 de zile de scoala, dar asta nu l-a impiedicat sa ajunga o minte luminata, cu larga deschidere spre educatie si comert, catre politica si catre…industrie. El a a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol (1883), a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România si a calatorit si in strainatate pentru a convinge investitori straini sa exploateze zona. In Parlamentul romanesc a purtat costumul gorjenesc-schileresc, ale carui detalii au devenit manual etnografic. Numele sau a fost purtat in timp si prin versuri si acorduri, dovada a uriasei amprente asupra mediului pentru care a muncit toata viata: Foaie verde foi de boj/ Cine-a fost o dată-n Gorj/ A fost Tudor şi Magheru/ Şi neica Dincă Scheleru. Viata l-a dus mai la sud de Targu-Jiu, in Balteni. Acolo a ridicat, alaturi de conacul familiei, si biserica si scoala (a ajutat si elevii saraci), locasuri care exista si in ziua de azi. A ridicat si un monument (la margine de drum european azi) pentru ca a scapat cu viata in urma unui atentat pus la cale chiar de primarul din localitate: invidie fata de reusitele unui venetic plus o datorie de cateva mii de franci.

Dincă Schileru împreună cu soția – portret realizat de I.Niculescu

Personalitatea sa, deosebită, este sintetizată în subsolul tabloului realizat de către I. Niculescu, fotograf din București, Șoseaua Jianu nr. 14: „ DINCĂ SCHILERU CAVALER ŞI OFIŢER AL ORDINELOR COROANA ROMÂNIEI ŞI STEAUA ROMÂNIEI. Născut în comuna Schela în anul 1846. Fost deputat al ţăranilor gorjeni de 9 ori în Parlamentul României, în anii 22 mai 1879 Constituanta, 10 mai 1883, 15 noiembrie 1884, 7 februarie 1887, 29 aprilie 1891, 7 septembrie 1895, 12 ianuarie 1899, 24 martie 1901 până în 1904 şi 30 mai 1907 până în 1911. Ales în Consiliul judeţean la 1876 şi în mai multe legislaturi, ales Vicepreşedinte al Consiliului de mai multe ori. Proprietar al minelor de antracit Schela. Medaliat la Expoziţia din Craiova la 1898 cu medalia de aur, la Expoziţia de la Paris cu medalia de argint, la Expoziţia Agronomică din Bucureşti cu medalie de argint,…Liberal democrat… ţăran de baştină, apărător sincer şi aprig al tuturor ţăranilor, a luat parte la toate actele mari Naţionale de la 1876 până astăzi (data realizării tabloului nn). Dincă Schileru a luat de soţie pe fiica lui Zamfir Opriţoiu din comuna Bâlteni, în anul 1868, care, după o viaţă conjugală de 20 de ani, trăind în armonie, cinste şi vrednicie casnică cu soţul ei, dânsa şi-a dat obştescul sfârşit în anul 1888, luna mai în 10, abia în etate de 34 de ani, fiind născută în 1854. A lăsat în urmă 4 băieţi şi 3 fete, din care trăiesc astăzi (repet precizarea – la data realizării tabloului nn), 3 băieţi – Costică, Aristică, Ilariu şi două fete – Sevastiţa şi Polina; băieţii căsătoriţi, fetele măritate, toţi bine, la care se numără astăzi 16 copii, băieţi şi fete – nepoţi ai bătrânului Dincă Schileru”.

Mai multe informații aici.

Acestea fiind spuse doresc să revin la ideea exprimată într-o postare anterioară, cea în care încercam să prezint case de modă și creatori care s-au inspirat din costumele populare românești, sau și mai rău, le-au copiat pur și simplu, fără să dea nici un credit surselor de inpirație.

Sacoul adus azi în discuție a fost inclus în colecția Valentino din 2015 și a fost prezentat inițial drept o creație vestimentară de inspirație rusească.
Ulterior ucrainenii au inițiat o acțiune pe internet în care promovau ideea că multe piese din acea colecție, inclusiv aceasta, ar fi de inspirație ucraineană.
În unele articole de specialitate au apărut aprecieri diverse din partea criticilor de modă care au caracterizat colecția în cauză, predominată de crem și roșu, drept o colecție ”Bohemian inspiration”.
Alții, ceva mai circumspecți, au apelat la termeni precum  ”inpirație estică”, ”inpirație est-europenă ” sau la un termen mult mai general … ”ethnic inspiration”.
Orice … numai românesc nu !

 

povara cuvintelor

Simt fără voia mea,
la fel cum exist; fără voia mea.
Prizonieră  a clipei
duc cu mine
povara cuvintelor,
pentru ca nu-mi pot accepta
alambicata existenţă
din politeţe
inerţie
sau plictis.

 

equi … libra

echilibru
equilibrium
equilibria
equi-libra :)

identitate regăsită


Arthur Bridgman, Romanian Lady (1882)
……………………………………………………………………………………

Pictura aceasta am postat-o cu mai mulți ani în urmă pe un forum în care eram foarte activă remarcând asemănarea dintre costumul acestei ”armence” și portul popular românesc.
Săptămâna trecută am descoperit un articol din care am aflat că Grațiela Buzic a reușit să convingă conducerea Muzeului de Arte Frumoase din Boston că respectivul portret realizat de pictorul american Arthur Bridgman (1847 – 1928) reprezintă o femeie în straie populare românești.
Ea a îndeplinit cu succes misiunea unui detectiv de artă (post cuprins în organigrama tuturor muzeelor ce se respectă).  Luând foarte în serios obligațiile de art detectiv  Grațiela Buzic a pornit pe urmele tabloului și a descoperit că în catalogul publicat în 1882, la pagina 24, acest tablou e menționat cu numele de Dame roumaine.
Catalogul se găsesște și în varianta online pe situl  Bibliotecii Naționale a Franței.

Munca Grațielei Buzic a fost încununată de succes în momentul în care conducerea muzeului a acceptat probele prezentate și a dispus schimbarea denumirii din Armenian Woman în Romanian Lady ;)
Povestea detaliată poate fi citită aici și aici.