Zenderoudi … prizonierul cifrelor și literelor


Charles Hossein Zenderoudi – Crowns of Love (1972)

De multă vreme se cuvenea să vorbesc despre Zenderoudi, căci i-am pomenit numele de fiecare dată atunci când am vorbit despre pictorii iranieni din perioada modernă, dar de fiecare dată m-am oprit din motive inexplicabile.
Se cuvenea să vorbesc despre el deoarece e primul pictor iranian pe care l-am remarcat … deși într-un mod neconvențional.

Pe o stradă din Teheran era lipit un afiș mare multicolor.
Venisem doar de vreo trei luni în Iran și nu știam să citesc în persană.
M-am oprit să admir amalgamul de litere și cifre care compuneau fundalul afișului. De undeva din spate am auzit vocea unui bărbat care îmi spunea că afișul se axează pe o lucrare de-a lui Hossein Zenderoudi.
Chiar dacă nivelul meu de cunoaștere al limbii persane era la nivelul de începători bine consolidați am înțeles perfect ce-mi spunea bărbatul acela cu păr alb și dicție de profesor.

Charles Hossein Zenderoudi … i-am aflat mai întâi numele iar apoi am început să-i caut picturile prin muzeele iraniene și prin galeriile de artă de pe Vali-e Asr, Vanak, Farmanieh,
Nimeni nu a putut să-mi explice de ce îl chema și Charles, nume francez ieșind violent în evidență prin alăturarea cu Hossein.
Voi reveni pe marginea acestui aspect insolit.

I-am pomenit adeseori numele în postările mele atunci când am vorbit despre Parviz Tanavoli, Nasser Ovissi, Sadeq Tabrizi, … toți trei personalități marcante ale curentului artistic Saqqa Khaneh, curent Neo-Tradiționalist care a pus bazele picturii iraniene moderne.
Zenderoudi e cofondatorul acestei mișcări artistice. Totul a plecat de la o lucrare expusă în 1960 la Bienala de la Teheran, lucrare premiată ce i-a adus o bursă de studii în Franța.

https://exergy33.wordpress.com/tag/parviz-tanavoli/

https://exergy33.wordpress.com/tag/sadegh-tabrizi/

https://exergy33.wordpress.com/tag/nasser-ovissi/

Nici acum nu știu de unde și cum să încep. Textul acesta îl scriu direct în pagina de WordPress și sunt și eu curioasă să văd ce va ieși la final.
Nu vreau să încarc prima postare cu multe detalii căci sunt conștientă că îmi va fi foarte greu să explic opera lui Zenderoudi deoarece e înțesată de extrem de multe simboluri legate nu doar de lumea islamului.

Voi continua cu două fotografii realizate de mine în 2017 la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran cu ocazia unei ample expoziții intitulată Berlin – Rome Travelers – deschisă în perioada 7 martie – 16 iunie 2017.
Din fericire în acea perioadă mă aflam în Teheran ;)

De la distanță putea să fie confundată cu o pictură realizată de Jackson Pollock … dar privită de aproape descoperi frumusețea unei aglomerări de semne care parcă te întreabă ce cauți tu acolo.

Charles Hossein Zenderoudi, Fără Titlu (1972)
Muzeul de Artă Contemporană, Teheran, Iran

Ceea ce priviți acum în detaliu reprezintă litere din alfabetul persan, derivat din cel arab, stilizate și apoi personalizate în maniera proprie a artistului.
Zenderoudi e un veritabil dresor de cifre și litere.
Dacă aș fi critic de artă aș spune că această pictură de mari dimensiuni reprezintă un fel de Pop Art Iranian ;)

Carles Hossein Zenderoudi s-a născut în 1937 în Teheran.
A studiat la Facultatea de Artă din cadrul Universității din Teheran, secția de Pictură și Caligrafie.
Din copilărie a fost un spirit neconformist … așa că nu e de mirare că multe din cursurile de la facultate nu îl mulțumeau.
Era atras de pictura vestică, în special de pictura modernă și cea abstractă, dar în același timp se simțea legat de moștenirea orientală, de moștenirea străveche ariană, ba chiar și de cultura populară, sătească,  în ciuda faptului că trăia în capitală.
Era convins că în artă trebuie să existe un mod de exprimare care să lege Estul de Vest, Orientul de Occident, Modernul de Tradițional.

Într-un interviu Zenderoudi a mărturisit de unde a început totul.

Era prin 1955 sau 1956, nu-și aduce aminte exact, dar mai era înca student în Teheran, când începuse să colinde bazarele din partea săracă a orașului în căutare de idei care să îl inspire.
Împreună cu prietenul său, Parviz Tanavoli, au început să facă cunoștință cu talismanele și amuletele vândute în bazar – obiecte renegate de religia islamică, cu picturile ce-i reprezentau pe Imam Ali (primul imam al Șiiților), lupta de la Karbalah condusă de Imam Hossein – al cărui nume și el îl purta (toate aceste picturi interzise fiind de religia islamică ce nu permite reprezentarea grafică a personajelor considerate sfinte), cu cei care pretindeau că știu să ghicească viitorul, cu acea lume în care magicul se împletește cu cotidianul.
Descoperă astrolabele vechi persane dar și niște ciudate instrumente folosite în geomanție –  denumite Raml, apoi talismanele conținând numere … numerele Abjad, piesele de teatru stradal denumite Ta’zieh, puse în scenă de oamenii simpli în care se comemorează lupta de la Karbalah ce va avea să ducă la schisma dintre Sunniții majoritari și Shiiții minoritari.
Voi explica totul pe larg într-o viitoare postare.

Charles Hossein Zenderoudi, Miuz SKFE (1971)
Centrul Cultural Pompidou, Paris, Franța

 

Artistul își amintește că se afla într-un muzeu și privea o cămașă de rugăciune inscripționată cu versete din Koran, cu numere, cu vechi simboluri …
În acel moment o nebuloasă îi cuprinde mintea. Vede ceva în ceață, foarte vag, și intuiește drumul pe care avea să îl parcurgă.
Descoperă cu uimire că numerele și literele pot căpăta o multitudine de dimensiuni.
Ele pot fi spirituale, decorative, mistice, filozofice. Pot induce ritm sau poezie, pot aduce liniște interioară sau teama de neprevăzut.
Ele pot ghida acțiunile viitoare sau ne pot conduce spre contemplație sau chiar eliberare.

În acea zi drumul artistic al lui Zenderoudi se va schimba cu 180 de grade. În acea zi a devenit prizonierul cifrelor și literelor.
Restul a venit firesc, de la sine, a venit ca un dar nesperat, neprețuit, pe care însă artistul l-a prețuit la maximum.

Charles Hossein Zenderoudi
lucrare vândută la Shirazi Art Gallery, Melbourne,  Australia

 

Ultima pictură propusă azi îmi place la nebunie pentru verdele ei, pentru adâncimea spirituală, pentru simplitatea ei genială, pentru starea de bine pe care mi-o induce.

Voi continua să scriu despre acest important artist grafic iranian mai multe postări.
Invit pe oricine să mă urmeze într-o lume fascinantă guvernată de litere, cifre și simboluri.
Promit că nu voi dezamăgi ;)

 

in memoriam … Leo Iorga

gând răzleț de noiembrie


imagine – Silent Autumn, Graham Gercken

de ce sufletul tău încă mă cheamă ?
de ce nu pot să-ți răspund ?
în toamna aceasta, parcă cu teamă,
în visele tale pe vârfuri pătrund.

Viktor Lazlo, Long Distance

broderii de toamnă … în Bucovina

 

Ar fi trebuit ca azi să vorbesc despre toamnă, căci avem parte de o toamnă frumoasă cu accente de vară târzie, dar mă tem să nu devin plictisitoare.
Tot căutând un subiect care să mă mulțumească mi-am amintit de o superbă cămașă tradițională cusută în culorile toamnei.

Și dacă tot am început să prezint piese vechi din colecția Muzeului de Etnografie din Rădăuți, e de la sine înțeles că nu trebuie să abandonez subiectul … așa că revin acolo pentru a prezenta o adevărată bijuterie pe pânză.

Cămașă din Ulma (1901) – Muzeul Etnografic Samuil și Eugenia Ioneț, Rădăuți, Suceava, Bucovina

Acolo am descoperit o altă comoară din Bucovina.
Cămașa e foarte veche dar cu toate astea culorile s-au păstrat foarte bine de-a lungul timpului.
Și ce culori !
Paleta cromatică în tonuri de pământ ars, de păduri de foioase la mijloc de toamnă, de chihlimbar si miere, e tocmai pe placul meu.
Pare incredibil că deși a fost cusută în 1901 –  probabil că se știe data exactă deoarece cămașa în cauză a fost purtată la un eveniment special cum ar fi logodna, nașterea primului copil, etc – atât pânza cât și firele de ată folosite arată atât de bine.

Nu numai culorile dar și geometria riguroasă, echilibrată, transformă  mânecile acestei cămâși în veritabile opere de artă.
Mâ duc cu gândul la veșmintele regești din perioada Cruciadelor … nu știu exact de ce.
Poate mă va lămuri cineva cunoscător în ale istoriei ;)

evoluție

Prima înregistrare e făcută la Clejani în 2015.

Cea de-a doua e din luna aprilie a anului 2019.
Gheorghe Anghel aka Caliu a concertat pe scena Filarmonicii din Praga la invitația Idei Kelarova.
Prima parte a concertului, cea cântata la vioară cu fir din păr de cal, a uimit auditoriul

Dacă aveți timp citiți și comentariile de pe youtube ;)