prima încercare

Sper ca măcar cineva să-și aducă aminte de postarea mea dedicată Alexandrei Chertulova.

Atunci a fost pentru prima dată când am simțit impulsul de a face și eu manipulări fotografice cu tentă artistică. Dar de la „vrut” la „făcut” e cale lungă  ;)

În urmă cu câteva zile am descărcat de pe net niște aplicații gratuite de grafică, editare foto, design de postere și logo-uri & stuff. Niște aplicații relativ simple …  nu din acelea profesionale care, după  cum e și firesc, au prețuri direct proporționale cu complexitatea și posibilitățile tehnice de a efectua lucrări grafice de efect.

Alaltăieri am încercat pentru prima dată marea cu degetul în ceea ce privește manipularea fotografică.
Absolut întâmplător am ales două fotografii ce se aflau în același folder pe laptop.
Fetița negresă am surprins-o în Parcul Cișmigiu iar floarea am fotografiat-o într-o zi innorată în grădina mamei.
Le-am combinat, floarea folosind-o de două ori, iar apoi am prelucrat noua imagine  pentru a obține acel aspect cețos.

Aceasta devine astfel prima mea încercare artistică și sper să nu rămână unica ;)
În limita timpului și mai ales a inspirației voi încerca lucruri noi, interpretări mai complexe, combinații multiple și palete cromatice diferite.

 

gânduri profunde

Simplitate, seninătate și frumusețe … fără machiaj, fără bijuterii, fără buze „augumentate” și gene false sau alte trucuri așa-zis estetice.
Am fotografiat-o undeva in zona Pieței Universității. Era împreună cu o altă fată, colegă de facultate presupun, așteptând să se schimbe culoarea semaforului.
Tentația de a o fotografia era prea mare ca să-i rezist ;)

Îmi lasă impresia unei personalitâți puternice … dar și foarte feminină în același timp.

 

nume și iar nume ;)

Ce spune oare numele nostru de familie despre noi ?
Ideea aceasta mi-a revenit în minte simultan cu alte amintiri despre Iași, amintiri ce mi-au invadat confortul cotidian cu câteva zile în urmă.

Pentru prima oară am remarcat că pe lista fetelor cazate în căminul studențesc unele nume se repeta sau au anumite particularitâți semantice.
Apoi a venit lista colegilor de an, a profesorilor și a studenților de la alte facultăți pe care îi cunoșteam la cantină, bibliotecă sau discotecă.
Fiind dintotdeauna fascinată de cuvinte nu mi-a fost deloc greu să descopăr particularitățile numelor de familie specifice zonei Moldovei si Bucovinei.

Sunt nume interesante, unele ceva mai greu de pronunțat, și ușor de identificat printre celelalte mii de nume românești.
Cele mai vizibile sunt cele construite cu ajutorul prefixului „a”, prefix ce indică apartenența.
Aș putea să le despart în două grupe : o grupă axată pe numele mamei și o alta axată pe ocupația mamei sau pe starea ei civilă/statusul social.

În prima subgrupă intră aceste nume: Amariei, Acatrinei, Aelenei/Ailenii, Asmărăndiței, Adochiței, Airinei/Airinii, Aștefanei, Aioanei, Avarvarei, Afrusinei/Afrusinii, Afloarei, Avictoriței, Asaftei, Astoichiței, Abogdăniței …
De aici se pot deduce numele de botez preferate de moldoveni : Maria, Catrina, Elena, Smaranda/Smărăndița, Dochia/Dochița, Ștefana, Ioana, Varvara, Frusina, Floarea, Victoria/Victorița, Safta, Stoichița, Bogdana/Bogdănița …

Numele din cea de-a doua subgrupă sunt și mai interesante : Avădanei, Acălugăriței (? ;) ), Adomniței, Amorăriței, Acojocăriței, Apreotesei/Apreutesii, Adăscăliței, Avătămăniței, Acrâșmăriței, Aolăriței, Aciubotăriței, Avornicesei, Apescăriței, Achelăriței, Aspătăriței, etc.

A doua mare grupă este compusă din numele de familie care ne dezvăluie meseria tatălui, ca de exemplu : Olaru, Ciubotaru/Ciubotariu, Herghelegiu, Rotaru/Rotariu, Cojocaru, Stuparu, Bodnaru/Bodnariu, Blănaru, Fântânaru, Scriparu/Scripcariu, Potcovaru, Fieraru/Fierariu, Trăistaru/Trăistariu, Dogaru, Răchieru, Prisăcaru/Prisecariu, Harbuzaru, Bordeianu, etc.

O a treia grupă este compusă din numele de familie terminate in „chi „… această terminație fiind specifică zonei Moldovei.
Iată și câteva exemple : Manolachi, Condurachi, Păvălachi, Ursachi, Postolachi, Mandachi, Spirachi, Agachi, etc.

A patra grupă e compusă din numele de familie ce țin cumva de domeniul culinar : Plămădeală, Plăcintă, Chiroșcă. Păsat, Fetecău, Chișleac/Chișleag, Pâinedulce, Pearjă, Gălușcă, Chișcă, Chiseliță, etc.

Alte nume de familie pe care le-am întâlnit în zona Moldovei ar fi : Bejenaru/Bejenariu, Țurcanu. Bălan, Cușmă, …

La examenul de admitere la facultate am fost împărțiți în mai multe săli de examen, în ordine alfabetică.
Pe una din listele lipită pe o ușă am descoperit un nume atipic : Napoleon Chișleac.
În toate cele trei zile de examen am încercat să îl cunosc pe posesorul acestui nume, mânată fiind de curiozitate.
Din păcate respectivul concurent nu s-a prezentat la examenul de admitere.
Am aflat apoi că toți colegii lui de sală s-au angrenat în jocuri de imaginație încercând să-l creioneze pe acest Napoleon moldovean  :)

Postarea de azi nu se vrea un studiu de antroponimie. Nicidecum.
Este doar o rememorare a unei perioade trăită din plin în capitala Moldovei.

Aș mai dori să spun ceva.
Prefer numele si prenumele foarte scurte, dacă se poate dintr-o singură silabă fiecare.
Numele meu de familie, anterior căsătoriei și mai ales după aceea, a dat destulă bătaie de cap celor ce au trebuit să-l noteze undeva sau să îl pronunțe.
Am avut parte de nume de familie complicate … dar nu mai complicate decât numele de domnișoară al bunicii mele. Un nume imposibil de pronunțat chiar și de către polonezi deoarece conținea patru consoane consecutive ;)

chinezoaica

Deși cu întârziere, din cauze diverse, m-am hotărât pentru portretul meu de joi.

Mă grăbeam spre stația de metrou. Atunci am zărit=o sprijinită de peretele unui fast-food … sau ceva de genul.
Ținea telefonul în căușul palmelor, într-un echilibru dansant pe cele două degete mici, în timp ce cu cele două degete mari, simultan, tasta într-un ritm amețitor.
Era total prinsă de schimbul de mesaje.

Lumina era perfectă, fata era cum nu se poate mai interesantă, și nu numai din cauza trăsăturilor extrem-orientale, iar eu aveam camera foto în geantă.
În câteva secunde eram deja cu obiectivul ațintit asupra ei.
Chiar în momentul în care am început să apăs pe declanșator ea și-a închis telefonul.
Privea concentrată trotuarul de sub picioare.
Am sesizat un soi de detașare în ființa ei … dar și o așteptare latentă.

După cum spuneam, lumina era perfectă, iar eu eram acolo, la o distanță de doar câțiva pași, având sentimentul că sosise minutul de aur al zilei.

Acasa mi-am dat seama că am reușit să surprind misterul clipei.
Chinezoaica mi-a adus zâmbetul pe buze.
Am editat fotografia pentru a-i imprima o tentă cinematografică  … iată și de ce ;)

îngândurare … și o gură de cafea

E de-a dreptul fenomenal efectul unui strop de cafea în catalizarea grijilor cotidiene și gândurilor ce ne bântuie peste zi.
Am realizat mai multe fotografii cu persoane ce își beau cafeaua. Surprinderea mea a fost maximă în momentul în care am descoperit un punct comun.
E vorba de acea îngândurare formidabilă, de o concentrare aproape încrâncenată asemănătoare cu îngrijorarea unui mare comandant de oști în zorii unei bătălii decisive.
Poate că în momentul sorbirii unei guri de cafea, undeva în subconștient, punem la punct strategia zilei care de abia începe.