nu, niciodată …

david-barnes-double-profile
imagine, David Barnes

niciodată nu te-am iubit cum te-am iubit azi.
Azi.
azi când cerul e mohorât
când aerul rece ascunde în el arome de citrice si crengi de brad
de zahăr ars și tămâie,
când nu-ți știu chipul
nici visele
nici planurile pentru ziua de mâine sau cea de ieri.
nicicând nu te-am iubit mai mult decât azi,
azi când culorile se răzvrătesc împotriva curcubeului
și curcubeul împotriva ploii
și ploaia împotriva uitării
și uitarea împotriva ta
Tu, legat de un lanț al consecințelor
de care niciodată nu te vei putea elibera.

în timp ce …

zen-garden-shapiro-2-468x351

viața e ca un film fără subtitrare,
spunea cineva în glumă
sau poate că în serios.
nu știu.

știu însă că ”viața e așa cum e” doar în parte
căci viața e și așa cum te străduiești să o faci,
cum ți-o închipui în timp ce se scurg secundele,
în timp ce scade sau crește cursul de referință al dolarului
în timp ce explodează mugurii copacilor
sau bagaje capcană în stații de metrou.
e așa cum e atunci când îți bate inima
pentru făptura ce-ți întrețese poznaș toate gândurile.

e așa cum e în timp ce ploile de noiembrie se preling pe geam
în indescifrabile caligrafii japoneze, de sus în jos,
sau în timp ce te gândești în fugă … ba la una, ba la alta,
la tot scenariul pe care l-ai parcurs până în clipa de față
și al cărui protagonist, mai mult sau mai puțin talentat, ești ;)

înainte !

?????????????

Fotografia asta am făcut-o în București, mai exact în Piața Unirii, în ultima zi de martie a anului 2016.
Chipul fetei mi-a atras atenția poate mai puțin, deși baticul alb legat în acest fel nu lăsa loc nici unei erori de interpretare, cât mersul ei hotărât, agresiv chiar, și înverșunarea cu care privea înainte făcând abstracție de trecătorii ce o priveau cu interes.
Deși fotografia a fost făcută de la o distanță apreciabilă mă declar mulțumită de rezultat ;)
Las pe fiecare în parte să încropească o poveste pe marginea acestei imagini … asa cum am făcut  în acel moment și eu ;)

conjugat la "prezentul trecut"

imagine – David Graux 

erai ca un măr verde
ce se rostogolea tăcut prin fâneața proaspăt cosită
înrouată de aburul dimineții,
sau ca o filă de carte veche
cu chenar filigranat si iz de flori presate.

erai mai înverșunat ca o ploaie deposedată de anotimp
ce se dezlănțuise în clipele-n care nu-mi găseam locul.

erai pauza dintre cuvintele pe care acum le scriu
deși acum ești doar punctul ce încheie fraza.

divagații

man-ray-hands
Man Ray, Hands

Mă întreb : dacă aș avea din nou șapte ani oare cum s-ar desfășura viața mea ?

Aș mai avea parte de aceiași ani inocenți într-un univers limitat la o televiziune națională cu program de câteva ore pe zi, trei televiziuni din țara vecină și bineînțeles prietenă, plus două biblioteci ale căror membră fidelă am rămas până în momentul admiterii la facultate?

Oare într-o lume lipsită de internet bagajul meu de cunoștinte a avut de suferit în sens negativ … sau pozitiv?
Greu de spus …

Dacă aș fi avut din nou optsprezece ani mi-aș fi ales din nou profesia asta?
Dar nici atunci nu pot spune că a fost o alegere bazată pe afinități, cel mult un joc al sorții din care m-am trezit cu un avantaj ;)

Dacă ar fi să am încă o dată douăzeci ți cinci de ani, cu o diplomă în mână, oare aș alege să fiu aici sau oriunde altundeva ?
La întrebarea asta m-am gândit prima oară cu vreo doi ani în urmă atunci când am decis să revin în România.

Dacă prin absurd m-aș trezi din nou la treizeci de ani oare aș mai fi avut curajul nebun de a pleca în Iran, care, în ciuda tuturor distorsionărilor mediatice comandate de cei ce au interese pe care noi le bagăm prea puțin în seamă s-a dovedit a fi o țară cu un fundament social normal, deși chinuit de trufii religioase construite pe același calapod cu trufiile democrațiilor capitaliste ?

Posibil că da, posibil că nu.
Nu aș putea da un răspuns de care să fiu mulțumită.

Oare dacă în viață mi s-ar oferi din nou acele șanse cărora le-am dat cu piciorul, acum le-aș reconsidera cu mai multă seriozitate?
Și dacă le-aș reconsidera ce s-ar întâmpla, în rău sau bine?
Nu voi afla niciodată. Toate astea sunt întrebări retorice, fără răspuns, fără nevoia unui răspuns.

Viața trebuie trăită așa cum ni se oferă ea, cu multitudinea de alegeri ce ne bombardează, cu deciziile greșite, cu vise absurde, cu calcule incorecte, cu iluzii frumoase și realități urâte.
E adevărat că din când în când, atunci când bucla se răsucește, ai impresia că ai ajuns într-un punct zero. Un punct de resetare.

Nu aș putea da Delete lucrurilor pe care le-am trăit și m-au modelat.
Eu, cea de azi, sunt rezultatul tuturor acestor secvențe parcurse în mod voit, sau inconștient, din necesitate sau ghidată de un joc al hazardului pe care nu-ți cer să-l înțelegi.
Fiecare alegere în parte se regăsește în structura mea interioară, mă definește în linii mari însă pe de altă parte face invizibile detaliile pentru ochiul unui curios sensibil dar orgolios și lipsit de răbdare.

Nimănui nu-i place să fie judecat în lipsă. E dreptul persoanei inculpate de a se apăra. Dar e și dreptul ei de a tăcea …