gând răzleț pluvial


imagine – Veronica Leto
…………………………………………………………

De ce devii bănuitor atunci când în spatele tău cade ploaia?
Oare e pentru că ploaia îți aduce în suflet pe cineva cu ochi verzi, sufletul în bătaia vântului și brățări zornăitoare, ce obișnuia să călătorească pe un nor nărăvaș strunindu-l printre fulgere?

Nu-ți fie teamă. Nu mai călătorește.
S-a așezat pe o pajiște cu păpădii și acum aține calea albinelor.
… sau poate visează că în sufletul cuiva plouă ;)

poet sau muzician ?


……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Poet sau muzician  ? … aceasta-i întrebarea ;)

radiografie din umbră


imagine – Kumi Yamashita

Gesturile binevoitoare nu mă mai induc în eroare, de unde se poate deduce că au existat vremuri în care m-au indus. Dar vremurile alea duse sunt.

Drumurile drepte nu mă tentează de nici o culoare și, sinceră să fiu, nu m-au tentat niciodată.
Le prefer oare pe cele complicate?
În aparență da, în realitate însă nu le pot ocoli. Ele îmi provoacă imaginația, îmi ascut punctele de vedere, îmi scot din hibernare latura poetică, îmi dau șansa de a ieși din tiparele în care mă împinge societatea, îmi activează senzorii primejdiei, îmi pun în mișcare râșnița ideilor … care lucrează zglobie până se alege praful din ele.

Calculele corecte nu mi se mai par greșite, așa cum mi se păreau ori de câte ori încercam să le integrez într-un algoritm.
Vestea bună e că numai cele greșite mă cuceresc prin artificiile meșteșugite cărora le pot da de capăt doar cu inima ;)

două generații


Muzeul Satului, Târgul de Mărțișor (2017)

 

Acoperământul de cap, pe care îl găsesc a fi deosebit de rafinat atât ca textură cât și cromatic, dar și floarea roșie prinsă strategic ”la ureche” m-au făcut să mă îndrept în acel colț  unde se desfășura programul artistic.
În curtea Muzeului Satului se punea in scenă  un ritual păgân de alungare a spiritului iernii la care participau câteva zeci de persoane cu chipurile acoperite de măști originale ce se mișcau în pași de dans … așa că mi-a fost greu să-mi împart atenția în mai multe locuri.
Totuși am reușit să-i fotografiez și pe unii și pe alții și, pentru câteva secunde, mi-au apărut așa cum trebuie în cadru personajele arătoase din fotografia de față. Două generații …
Nu a trebuit decât să apăs pe declanșator ;)

 

viața-i o boală cronică …

vasarely-atom-violet-yellow
imagine, Victor Vasarely

 

viața nu e un drum dus și-ntors
nici o străduță laterală
prin care să te salvezi de evenimente neprevăzute,
sentimente ambigue sau judecăți corecte
făcuta pe baza a ceea ce intuiești
nu pe date supărător de precise
ce tocmai prin asta îți declanșează suspiciuni în cascadă.

viața poate fi și o înghețată de caramel
savurată sub o umbrelă oranj
pe o terasă liniștită într-un oraș de provincie
sau un dans în doi
în care pașii nu se potrivesc nicicum.

viața poate fi orice îți permiți să visezi
chiar dacă Rațiunea te avertizează că-i imposibil.

viața-i o boală cronică,
de lungă sau de mai scurtă durată,
pe care doar moartea o vindecă.