Victor Vasarely … pictorul cu minte de savant


Victor Vasarely, Tehran Contemporary Art Museum

 

Pentru mine Vasarely va fi intotdeauna pictorul cu minte de savant desi intr-o prima postare l-am etichetat drept „poetul volumelor plane”, „geometru al culorilor” si „filozof al artelor vizuale”  :)
Creatia acestui artist maghiar, considerat parintele curentului Op Art, transcede granitele artelor vizuale.

De multe ori i-am folosit operele pentru a intregi sensul unor versuri publicate pe blog dar in acelasi timp am scris trei texte mai ample dedicate exclusiv operei lui (aici, aici si aici).

 


Victor Vasarely,  OB-NEG (1955)
Contemporary Art Museum
– Tehran
*

Postarea de azi se va axa doar pe lucrarile lui Victor Vasarely (1908-1997) de la Muzeul de Arta Contemporana din Teheran.
Daca prima lucrare ma duce cu gandul la niste pasi pierduti, sau mai bine zis la pasii cuiva nehotarat in ce directie sa o apuce, cea de-a doua mi-e greu s-o interpretez.
O simetrie incompleta cred, fracturata, … sau poate ceva mai complex.
*


Victor Vasarely, Basilan II (1951-1958)
Contemporary Art Museum, Tehran
*

Basilan II  are ceva din rigoarea unui haiku, dar totodata si ceva din delicatetea lui, cred eu.
Pe de alta parte pictura imi aminteste de altele realizata de un pictor chinez, Li Yitai, pe care am folosit cu ani in urma aici pe blog.

*


afisul expozitiei comemorative
*

In anul 2000, la doar trei ani dupa moartea artistului, Muzeul de Arta Contemporana din Teheran ii organizeaza o expozitie comemorativa la care si-a adus aportul renumitul colectionar maghiar Tibor Csepej care, pentru o perioada limitata, a imprumutat organizatorilor iranieni mai multe opere din propria-i colectie.
Desi in perioada respectiva eram in Teheran nu am vizitat expozitia din cauza ca nu aveam cunostinta de existenta ei :(
Pe vremea acea nu aveam internet, de abia un an mai tarziu m-am conectat lumilor virtuale.
*


Victor Vasarely,  Quasar-Fugue (1966-1973)
Contemporary Art Museum – Tehran
*

Am reusit sa vad mai tarziu doar cele patru lucrari inserate aici si, fara sa stau mult pe ganduri, pot spune ca aceasta in care artistul a combinat gradual verdele cu violetul imi place cel mai mult.
*

Dupa cum se vede, nu doar mie  imi place, caci si fetita aceasta e tentata sa o capteze … ce sa mai vorbesc despre cei doi fotografi din spatele ei ale caror umbre sunt destul de vizibile pe Quasarul lui Vasarely  :)

 

Anunțuri

puncte

imagine – Paul Klee*
*
Azi mi-am facut timp sa duc la capat ceva.  Nu de alta, dar nu vreau sa ma prinda sfarsitul de an cu prea multe datorii in cont.
Cum G  lasa urme prin virtual la intervale de timp egalate doar de cometa Halley, sper sa nu observe ce-am scris aici :)
Dar sa trec la puncte
Punctul, ca entitate, poate insemna lucruri diferite pentru un matematician, un poet, un pictor, un arhitect sau un fizician. Si totusi punctul reuseste sa-i reuneasca. Orice s-ar zice, stiinta, arta, literatura si filozofia au un punct comun.
Cand spun arta nu ma gandesc nicidecum la pointilism. Nicaieri altundeva punctul nu si-a redescoperit valentele sale uitate asa cum si le-a redescoperit pe taramul picturii abstracte.
Paul Klee spunea ca : O linie e un punct plecat la plimbare.
Ii dau dreptate. Impreuna cu omuletul lui, transformat ad-hoc in mascota blogului de azi,  pornesc la plimbare si eu. Punctele de reper ale traseului sunt luate de la gabilutza, de aici si de aici.
Voi incepe cu Punctul Nichita :
*
“Cand totul devine punct
cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”
imagine – Victor Vasarely
*
Asociez punctul Nichita cu aceasta lucrare executata de Victor Vasarely, deoarece ambii au descoperit ca punctul inseamna de fapt o stare de oglindire, o dualitate necesara pentru ca lumea sa existe.
Pozitiv si negativ, materie si antimaterie, feminin si masculin, Yin si Yang , gravitatie si antigravitatie … si iata cum incep sa inteleg ca punctul reprezinta in primul rand un moment de cumpana izvorat din echilibre sau dezechilibre, ca inseamna un element nodal intr-o retea complexa de decizii, alegeri, refuzuri si stagnari ce ne va infasura viitorul.
In acele momente de cumpana ni se reveleaza  formele primare ale necunoscutului.
Wassily Kandinsky
imagine cu ‘skepsis’ :)
*
Chiar si atunci cand renunta la culori, pictorul rus reuseste sa transmita starea de agitatie generata de miscarea cuantica.
Am ajuns la Punctul Planck, definit astfel de gabilutzacel mai mic, mic …mic punct , cel mai mic si simplu lucru din univers 1,616 x 10 la puterea minus 33, constanta lui Planck. Aici ar trebui ca “lucrurile sa ni se prezinta in maxima lor simplitate”.
Si totusi, acolo, lucrurie nu ni se prezinta la maxima lor simplitate. Exista nivele subcuantice. E posibil ca sufletul sa fie un astfel de nivel. Conexiunile nu sunt intotdeauna usor de facut :)
 „A line cannot connect the upper right point to the lower right point „,  spunea Vasarely convingator.

De ce sa nu le poata uni?, m-am intrebat surprinsa de afirmatia lui.
Raspunsul l-am descoperit mai tarziu privind rigla si compasul de pe biroul meu.

 

imagine – Victor Vasarely
*
Pentru a ma face inteleasa introduc un punct propriu pe care il denumesc  punctul paradoxalei reintoarceri.  E punctul in care, ori de cite ori te reintorci, vii in premiera.
Rigla nu poate intelege necesitatea compasului de a reveni permanent la punctele prin care deja a trecut. Ea nu are de unde sti ca el manifesta inconstient o afinitate patologica pentru Punctul lui Kafka : “Incepand cu un anumit punct nu mai exista posibilitate de a reveni. Acest punct trebuie atins.”
Miscarea circulara obsesiva  il va transforma intr-un psihopat suprasaturat de asteptari trigonometrice greu de implinit, in timp ce, orice deplasare de acest gen va fi perceputa de rigla drept o perpetua retragere, un regres conceptual.
Dar totusi rigla intelege foarte bine de ce Punctul lui Quignard  ii poate fi fatal compasului:

“In orice pasiune exista un punct de saturatie. Cand ajungi la acel punct stii deodata ca e imposibil sa sporesti febra a ceea ce traiesti.”

In acel  punct al paradoxalei reintoarceri   „temporalitatea circulara” se desface si devine „liniara”,
Punctul lui Kafka se suprapune peste Punctul lui Quignard  si din reuniunea lor ia nastere Punctul Nichita.

“Cand totul devine punct
cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”
*
*

√ X

 

imagine -Victor Vasarely

Azi îți voi vorbi despre o cantitate neglijabilă denumită suflet.
Se mai întâmplă ca, introdus sub radicalul sentimentelor, să maximizeze erorile existenței, pentru că sufletul nu-i un număr pătrat iar radicalul nu e întotdeauna de ordinul doi.
Sufletul reprezintă un integru, al lui însuși … deși sunt tentată să-l investesc cu titlul de număr irațional  imaginându-l uneori ca pe o funcție spectaculoasă, de forma asta poate:

Atunci când influențează în mod excesiv precizia necesară integrării în ziua de mâine e suspus unor artificii așa zis „aritmetice”: mai lasă de la tine, mai dau de la mine, căci socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din supermarket deși ne-am trecut conștiincioși (com)promisiunile pe un card cu parola la vedere.

Mâine sau poimâine …
Ce rost mai au limitele  atunci când cantitatea care trebuie integrată e aleatorie ?

Și, la urma urmei, în viața asta ce are, dacă are, rost?

Sufletul, acel număr prim … și ultim.
Dar îți cer prea mult să înțelegi sensul a ceea ce nu vreau să spun.

 

un mister … două mistere

Victor Vasarely, TY – NEU

Supranaturalul reprezintă naturalul ale cărui legi nu au fost deocamdată descoperite.
Iar tot ceea ce nu cunoaștem, sau nu înțelegem,  e învăluit de mister.
Misterul atrage. Misterul atrage înzecit atunci când învăluie lucruri banale. Cu cât mai mare banalitatea, cu atât mai puternică atracția. Realitatea e ca noi suntem cei ce dăruim  banalului  atribute imaginare, fantastice … calități pe care acesta nu l-a avut niciodata.
Noi suntem creatorii de mistere și tot noi victimele lor.

Dar între supranatural și mister nu se poate pune semnul egalității. Nu tot ce-i misterios e și supranatural.
Misterul poate fi de-misterizat. Un proces latent asemănător unei reacții endotermice  foarte încete al cărei produs de reacție îl constituie deziluzia. Raportată la perioada de timp a de-misterizării, cantitatea de energie absorbita e incredibil de mare.

Cândva notasem o idee ce-mi patina obsesiv pe creier : Există mistere pozitive dar există și mistere negative, risipite pe o imensă tablă de șah pe care remiza e imposibilă.

… cineva va pierde. Întotdeauna cineva (se) va pierde.
Iar cel ce va câștiga nu va avea nimic de câștigat din toată povestea asta.

şi mâine e o zi

Unele zile nu aduc raspunsuri, doar alte intrebari …
imagine – Victor Vasarely, colectie particulara