improvizații de octombrie

***
lumina soarelui se scurgea cu mirare pe caldarâm
în urma pașilor tăi
urmărindu-ți umbra nehotărâtă ce pendula
între ceea ce-ti doreai
și ceea ce nu aveai curaj să-ți dorești.

aveam sentimentul că citesc o carte
scrisă expres pentru mine
în care fiecare cuvânt se contopea imperceptibil
cu câte o celulă a trupului
și mă întrebam ce rost avea
să traversezi toate clipele acelea cu gust de miere și pelin
pentru a veni acolo unde
niciodată nu te-aș fi putut aștepta …

improvizații de martie

imagine – Flestaat (?)
Muzeul de Arte Frumoase, Palatul Saadabad, Teheran
*

Dacă ar fi să-mi așez toate cuvintele într-un loc spre păstrare atunci aș alege un loc perfect etanș, securizat până și împotriva ideii de dezamăgire, de mister, de zâmbet complice. Un loc ca o temniță de lux în care motivațiile se pierd în uitare. Un loc așa cum e și inima ta.

unii pretind …


imagine – Francisco Infante-Arana

 

Unii oameni pretind a fi ceea ce nu sunt însă niciodată nu vor fi ceea ce pretind că sunt.
Nu e vorba de impostori sau de cei ce spun în mod deliberat minciuni cu scopul de a se apăra, a induce în eroare sau a obține ceva.
Partea cu adevărat gravă e că ei chiar își închipuie că sunt ceea ce pretind a fi !

divagații


Zanjan – Apus de soare (iunie 2014)

*

Ce poți scrie atunci când nu ai nimic de spus? Când gândurile îți roiesc asemenea unor albine ce s-au rătăcit de stup și când le simți izbindu-se surd de platoșa unei indiferențe convenționale pe care o afișezi la sfârșit de săptămână sau în orice altă zi în care nu ai nimic special de făcut.

Poți divaga … da, cred că poți divaga pe seama unui subiect la alegere, ca de exemplu politica sau fotbalul, la care observ că de la o vreme încoace se pricep toți.
Poți divaga pe seama oricărei informații incendiare vehiculate prin tabloide, așa cum fac și alții care nu au altceva mai bun de făcut :)

Dar asta ar fi prea puțin pentru tine, îndrăznesc să cred, și chiar dacă-ți închipui că poți scrie ceva, orice, numai ca să demonstrezi că poți scrie, vei avea surpriza să descoperi că nu poți scrie nimic despre ceea ce nu-ți stârnește interesul.

Oricum,  e mai plăcut să lâncezești în fața televizorului urmărind vag acțiunea unui serial din care nu reții decât profilul actriței principale, să recitești o carte care cândva îți dădea fiori, să încerci o nouă rețetă de cocktail cu gust ce aduce mai degraba cu o combinație  de sirop de tuse și acetona, să încerci să enervezi persoana cu care-ți împarți viața, sau sa-i ieși în întâmpinarea dorințelor, să rezolvi conjectura lui Goldbach sau să faci curățenie prin sertare reale sau imaginare pentru a descoperi un alt Tu.

" exergyțiu"


*

imagine – Raziel

Tot ce-am scris până aici a reprezentat în cele din urmă un exercițiu de stil, un zâmbet complice aruncat peste cuvinte, uneori peste regrete, o reflexie intermitentă a multiplelor fațete ale unui „eu” în care rareori mă mai regăsesc.

De undeva din străfund străbate dorința unui nou început, a unui nou meridian – nu doar geografic – și a unui loc în care identitatea să-și merite prețul.
La fel și anonimatul :)