……………………………………………………………………………………………………………………………
ni s-a spus că vom muri cu sutele de mii,
că nu vor mai fi spitale pentru noi,
așa că va trebui să ne temem pentru viața noastră-
iar teama, frica de moarte ne va salva.
apoi ni s-a spus că apropierea ucide
și că nimic nu e mai periculos decât apropierea de cineva
la modul propriu …
dar mai ales la modul figurat, adaug eu acum în zori de zi.
ni s-au spus multe lucruri
numai că noi, în neștiința noastră ancestrală,
le-am ignorat în mai mare sau în mai mică măsură.
cu uimire am descoperit că, în timp ce fiecare din noi
poate fi prost-grămadă,
la grămadă nu suntem chiar atât de proști.
în ciuda tuturor acestor previziuni apocaliptice,
a mesajelor în rafală la nivel conștient și subliminal,
noi nu reușeam să sesizăm pericolul,
și cu cât trecea timpul deveneam imuni
în fața tuturor scenariilor menite în a ne face
ostaticii fricii.
noi, cu instinctul de supraviețuire ascuțit la maximum,
evadam rând pe rând dintr-o lume virtuală distopică,
realizam că toată presa liberă
încape în debaraua unei garsoniere confort II,
realizam că în timp ce noi stăm la porți
prin multe spitale bate vântul.
uluiți descopeream că, în spatele tabletelor,
copiii suferă mutații afective care,
dacă nu vor fi stopate la timp,
vor duce la atrofierea fondului emoțional
ce face ca, indiferent de condiții,
să simțim frumusețea vieții.
ni s-au spus atâtea lucruri apocaliptice
încât noi, saturați de toate informațiile ilogice
menite să ne jignească zilnic inteligența,
am hotărât să ne reluăm viața,
viața aceea pe care am abandonat-o prea ușor
fiind luați prin surprindere.
data viitoare nu se va mai întâmpla la fel ;)
Later Edit
Rezonanțe Imposibile 