regina din tramvai

 

 

 

Erau poziționați chiar în mijlocul tramvaiului, trei bărbați înalți cu pălării negre fedora și ea – cu fustă colorată lungă până în pământ și basma pe cap. Toți patru erau arătoși și total absorbiți într-o discuție în care, după părerea mea, se dezbătea o chestiune pe viață și pe moarte. Nu înțelegeam aproape nimic deoarece vorbeau țigănește dar, din când în când, cuvintele românești strecurate în propoziție îmi dădeau unele vagi indicii.

În aglomerația pestriță a tramvaiului dânsa mi s-a părut frumoasă. Și nu doar mie. Mulți călători se uitau în direcția lor.
Primul impuls a fost să o fotografiez însă eram conștientă că nu aveam cum să o fac fără să fiu observată, chiar dacă aparatul meu foto de atunci era unul relativ mic.

Pe mine una mă impresiona aura ce o învăluia, puterea cu care își impunea punctul de vedere, felul în care cei trei bărbați o ascultau, felul în care ea îi supunea pur și simplu. Avea ceva autoritar și regesc în limbajul trupului.
După toate probabilitățile cei trei îi erau rude, dar și așa, cum bine se știe, în comunitățile țigănești femeile nu prea au multe de spus. Aceasta însă era lidera grupului iar puterea cu care se impunea era cu adevărat fascinantă.
Am remarcat că nu nu purta nici un fel de bijuterii de aur și că avea o piele alba cu o textură sănătoasă.
Buzele senzuale, naturale, forma armonioasă a sprâncenelor și fruntea înaltă compuneau un chip plăcut deși vizibil autoritar.

La un moment dat s-a eliberat un scaun și ea s-a așezat. Bărbații cu mustăți răsucite sub pălăriile fedora s-au strâns în jurul ei. Discuția s-a continuat cu aceeași fervoare.
Profitând de faptul că privirea îi era ațintită spre cei trei aflați în picioare mi-am zis că aș putea avea norocul să o fotografiez.
Am scos pe tiptil aparatul, a durat vreo jumatate de minut până s-a deschis plus alte zece secunde până l-am setat, am făcut zoom și, desprinzându-mă de bara tramvaiului care plutea pe șine ca barca pe Dunărea învolburată, am așteptat ca măcar unul din cei trei să-și schimbe poziția.
Trebuia ca măcar unul din cei trei bărbați să se miște pentru a-i putea surprinde chipul.
După vreu minut lung cât o veșnicie faptul s-a produs.
În vreo cinci secunde am reușit trei capturi. La cea mai reușită vă uitați tocmai acum ;)

Anunțuri

căldură mare mon cher ;)

a refugee girl

 

Cu sora ei ați făcut deja cunoștință. Ambele cu ochi atât de expresivi ;)
https://exergy33.wordpress.com/2017/08/17/o-lume-noua/

mândră avrigeancă

Avrigeancă – Muzeul Satului, București

 

Avea un chip care atrăgea atenția multor străini prezenți acolo în fața scenei Dumitra pe care urma să se desfășoare șezătoarea grupului sosit tocmai din Avrig.
Privindu-i fața încă frumoasă mi-au venit în minte cuvintele unui cântec popular …
”foaie verde de cicoare, mândra-i mândră până moare ” …

După terminarea spectacolului am intrat în vorbă cu dânsa și am fost bucuroasă că a avut răbdarea să-mi explice cu lux de amaănunte toate simbolurile de pe hainele tradiționale și obiceiurile din zonă.
Apoi am rugat-o să-mi pozeze. A zâmbit cumva mirată întrebându-mă la rândul ei de ce nu le pozez pe fetele acelea tinere și frumoase din grupul folcloric și de ce m-am oprit la ea … ea care are peste șaptezeci de ani !

Nu am apucat să-i răspund căci am auzit de peste umăr vocea hotărâtă a unui bărbat : frumusețea nu are vârstă, dealtminteri nici tinerețea !

QED

 

 

adâncime

 

Mă fascineaza adâncimea cu care privesc copiii lumea din jur … oamenii, lucrurile, evenimentele ;)