fata cu părul de aur

Venisem în piață cu gândul de a cumpăra câteva flori și plante aromatice pentru balcon.
Aveam în plan să iau mușcate, crăițe, busuioc, mentă și orice altceva mi-ar fi atras atenția prin colorit, aspect și aromă.
La intrarea în segmentul de piață dedicat plantelor decorative atenția mi-a fost atrasă de o cască de aur care strălucea hipnotic în bătaia soarelui.
Mulți trecători se uitau în direcția ei, și, sunt convinsă, multe doamne îi invidiau culoarea părului.

Fetița stătea rezemată de o mașină de culoare albă, ghemuită într-o poziție contorsionată, mușcând cu poftă dintr-un hamburger și un fir de ceapă verde.
Savura mâncarea aceea nesănătoasă cu o plăcere evidentă.

Am fotografiat-o discret de la distanță urmărindu-i casca de aur a părului susținută de acea codiță împletită ce-i conferea indubitabil un aer special … poate de amazoană în devenire ;)

oare să cred ce-mi spui ?

Oare să cred ce-mi spui?

poet sau muzician ?


……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Poet sau muzician  ? … aceasta-i întrebarea ;)

două generații


Muzeul Satului, Târgul de Mărțișor (2017)

 

Acoperământul de cap, pe care îl găsesc a fi deosebit de rafinat atât ca textură cât și cromatic, dar și floarea roșie prinsă strategic ”la ureche” m-au făcut să mă îndrept în acel colț  unde se desfășura programul artistic.
În curtea Muzeului Satului se punea in scenă  un ritual păgân de alungare a spiritului iernii la care participau câteva zeci de persoane cu chipurile acoperite de măști originale ce se mișcau în pași de dans … așa că mi-a fost greu să-mi împart atenția în mai multe locuri.
Totuși am reușit să-i fotografiez și pe unii și pe alții și, pentru câteva secunde, mi-au apărut așa cum trebuie în cadru personajele arătoase din fotografia de față. Două generații …
Nu a trebuit decât să apăs pe declanșator ;)

 

moroșanca

?????????????

Faptul că România are multe fete frumoase de multă vreme nu mai reprezinta un secret. Pe una din ele am descoperit-o la Târgul de Mărțișor deschis în Piața Universității.

Câteva femei cu fuste si baticuri colorate, cu bluze albe brodate și înfoiate, cu zgărdane din mărgeluțe și zâmbetul pe buze te invitau să guști din bucatele tradiționale pe care le găteau chiar acolo, undeva în spatele standului decorat cu scoarte țesute la război, ștergare cu flori și vase din ceramică.
Invitația tentantă era însoțită de aroma sarmalelor, aburul unei mămăligi aurii și fumul costițelor fripte pe grătar.

Cea care încasa banii, dar și servea vizitatorii rotindu-se pe călcâie mai ceva ca o sfârlează, era tocmai fata din imagine.
Am fotografiat-o de la distanță dar nu numai, căci i-am cerut să-mi pozeze un minut. A acceptat și în câteva zeci de secunde am reușit să o surprind destul de bine.
La început a stat „ca la fotograf”, adică puțin serioasă și ușor înțepenită. Dar de după cortina improvizată din scoarțele cu flori a ieșit un bărbat între două vârste care mai în glumă mai în serios i-a zis să mai și zâmbească și să nu mai stea cu dinții încleștați și buzele strânse pungă.

Ea l-a apostrofat cu multă energie … și chiar mă bucur că am surprins-o și în această ipostază.

?????????????

Apoi bărbatul mi s-a adresat mie pe același ton glumeț
– Doamnă dacă a ieșit bine în poze să o puneți pe Facebook sau pe undeva … că poate așa îi găsim un soț, un milionar mai de doamne ajută ;)

Expresia „un milionar mai de doamne ajută” m-a surprins prin plasticitate. Ba chiar m-a făcut să meditez pe marginea ei. Și întradevăr am ajuns la concluzia că e dificil, ca să nu spun că-i imposibil, să găsești un astfel de milionar.
Că un milionar oarecare, de serie, nu ar reprezenta un lucru greu de obținut de către moroșanca cu șorț înflorat și mult vino-încoace ;)