o barbă și-o băsmăluță

… undeva pe Calea Victoriei.

 

Nu mai zic nimic de barba asta originală dar vă invit să dați un click pentru a admira jupa cu portativ muzical și pisicuțe care se zărește sub fustă fetiței  ;)

descoperind lumea

Era absolut adorabilă cu suzeta în gură și mâinile la spate, ca un veritabil savant, analizând una câte una gâștele și rațele de pe lac :)

păr sârmos

Pe tipul ăsta l-am fotografiat în Centrul Vechi. Nu aveam cum să-l ratez ;)

L-am ochit de la mare distanță și l-am așteptat să se apropie. Număram fiecare secundă și căutam un unghi bun care să nu-mi fie obturat de turiștii veniți în grupuri.

L-am fotografiat cu mare calm … căci s-a oprit brusc și s-a uitat într-un punct fix mai bine de un minut.
Avea o privire ușor pierdută iar singurul meu regret e că nu am putut surprinde așa cum trebuie intensitatea albastrului ochilor săi.

în căutarea identității

Mi-am reamintit de fotografia aceasta în urma unui schimb recent de replici de la o altă postare.
A fost pentru prima oară când o persoană necunoscută fotografiată pe stradă ajunge pe blogul meu, loc unde își vede fotografia.

Despre fata din imagine pot spune un lucru … mi-a plăcut felul cum s-a străduit să-și pună în valoare ochii.
La o primă uitătură i-am remarcat ochii, nu coafura inspirată de Bob Marley și nici hainele alese intenționat cu un număr sau două mai mari ;)

Ea aștepta alături de alte șapte opt persoane să se schimbe culoarea semaforului.
Eu mă aflam de cealaltă parte a străzii, la mai bine de zece metri distanță.
Printre mașinile ce treceau în viteză am reușit să găsesc o „secundă liberă” care să mă avantajeze în încercarea de a-i capta privirea,
Mă bucur mult că norocul mi-a surâs și am reușit ;)

 

 

Coreea e cu noi :)

Poate că unii îl cunosc de la emisiunile TV sau de prin diversele târguri tradiționale pe acest personaj insolit coborât parcă de pe Columna lui Traian.
Dacă nu, atunci să îl prezint în câteva cuvinte.

E vorba de Alexandru Gheorghe Ilinca, din Vâlcea, unul din ultimii meșteri opincari ai României.
Eu l-am fotografiat de nenumărate ori însă cele mai interesante fotografii, din punctul meu de vedere, sunt cele din vara aceasta la Muzeul Satului în care pozează încadrat de două turiste din Coreea.
Bineînțeles că nu poza pentru mine ;) … dar fiind la locul potrivit și în momentul potrivit am profitat la maximum de situație.

Partea comică e că dânsul le-a oprit o secundă pe cele două coreence și le-a adus două căciuli din blană de miel. Fetele nu înțelegeau ce se întâmplă. Noroc că cineva din cei ce asistau la scenă le-a explicat în engleză că meșterul popular dorește să dea o notă personală fotografiilor.
Turistele au fost super-încântate de idee.
Am fost pe fază și am reușit vreo câteva instantanee. Sper să vă placă.

Mai multe despre opinci și meșterul opincar puteți citi aici.
Dacă sunteți curioși cum arată o opincă dacică dati click aici.