pauza de fumat

 

 

De la acea distanță am văzut doar o claie de păr roșu și un fir subțire de fum … ca o părere.
În următoarea secundă am avut senzația că persoana în cauză trebuie să aibă unghiile date cu ojă neagra sau una de culoare foarte închisă.

Inițial nu am avut intenția de a face vreo fotografie ci doar cu ajutorul zoom-ului să mă conving că supoziția mea în ceea ce privea oja este una corectă. Era ;)
Uneori, în mod spontan, se deșteaptă în mine porniri din astea … de profiling, Nu le pot opri. Nu fac absolut nimic pentru a le opri. Ba chiar îmi provoacă plăcere acest joc al intuiției
Mi se întâmplă frecvent, fără să vreau, să am astfel de gânduri ceva mai ciudate în legătură cu trecătorii întâlniți pe stradă.

Deși fundalul era dezolant, undeva în Centrul Vechi în fața unei fațade nu prea îngrijite, nu am ezitat să apăs pe declanșator.
De abia acasă am observat un piercing de mici dimensiuni sub buza înferioară și niște ochi expresivi, frumoși chiar ;)

Nu vă lăsați induși în eroare!
Doamna nu se uita la mine ci la colega cu care ieșise la o țigară.
Chiar și de la acea distanță, evitându-i la milimetru pe trecătorii ce se interpuneau între noi, am avut o secundă norocoasă pentru a putea surprinde în mod cât de cât decent momentul.

portretul de joi … publicat vineri ;)

ritmuri sudaneze

 

Dacă vă vine să credeti … eu credeam că azi e miercuri !!!
Noroc cu soțul meu că m-a reintrodus în realitatea cotidiană. Zilele astea cred că am fost într-o altă lume ;)

 

 

faceless portrait – franjuri

Azi propun o dansatoare pe ritmuri latino-americane.
Poate că mișcarea dezlanțuită a franjurilor și energia emanată atât de culoare cât și de balansul lor ritmic vă va ajuta să completați portretul ;)
Spor la treabă !

 

sweet turquoise

 

L-am surprins undeva la umbră în Parcul Jamshidieh ( Geamșidie ) din Teheran.
Sper că nu v-am făcut poftă de o acadea turcoaz ;)

taiko drummer

 

Un român la tobe japoneze reprezintă un lucru rar întâlnit ;)

Tobele taiko i-au însoțit pretutindeni pe japonezi. Au fost utilizate în ceremoniile legate de artele marțiale, în război – pentru a insufla curaj soldaților și a-i speria pe dușmani -, la evenimente ținute în templele shintoiste și budhiste, în teatrul Kabuki … ba chiar și în așa numitele „case ale plăcerii” din regiunea Yukaki, în fond niște bordeluri ceva mai rafinate.

Numele taiko provine din limba chineză și înseamnă pur și simplu tobe.
În Japonia acest termen este folosit pentru a desemna instrumentele de percuție tradiționale.
O clasificaare detaliată poate fi găsită pe Wikipedia.

În grupul de muzicieni patronat de Centrul de Studii Româno-Japonez ”Angela Hondru” au evoluat interpreți din ambele țări care au cântat împreună într-o armonie ritmică superbă.
Mi-a plăcut foarte mult acest gen de muzică bazat doar pe tobe, fără sprijinul nici unui alt instrument muzical.

Vă invit să vizionați o demonstrație grăitoare găsită pe youtube, din păcate filmată de un amator ;)
A se observa trăirea artistică a copiilor, eliberarea de energie, suflul pozitiv amplificat de fiecare băț ce lovește toba, pofta aceea primitivă de viață și sfidare a morții.