în podul palmei

dacă iar(ăși) mai treci pe aici
te rog răsfoiește cu grijă paginile
ca nu cumva să cadă pe jos pixelii
așezați acolo într-o geometrie precisă,
dar fragilă,
aidoma gândului care te-a adus la această adresă …
nu, nu pe strada Speranței la parter,
nici pe lângă plopiii fără soț.

e o adresă complicată pe care
te sfătuiesc să nu o notezi cu pixul
în podul palmei
căci s-ar intersecta definitiv cu linia vieții
sau a destinului …
dacă nu cumva asta s-a întâmplat deja.

Reclame

solstițiu peste echinocțiu

E primăvară calendaristică, și totuși e iarnă în realitatea ce ne înconjoară.
Pare-se că solstițiul de iarnă s-a suprapus peste echinocțiul de primăvară, brutal, ca un bărbat izgonit de iubita lui ce se săturase să-i scuze minciunile ambalate în cutii cu inimioare și sclipici.

Oare e primăvară ?
În mod cert da, în ciuda cerului plumburiu din care se cerne zăpada alba, în ciuda drumurilor cu polei, a străduțelor înzăpezite, a vântului ce ne da peste cap glugile, a parbrizelor înghețate sau a inimilor înfierbântate de gândul că primăvara e atât de aproape …

E primăvară … chiar dacă tu nu o vezi.
Sper să o simți în suflet exact așa cum o simt eu, exact așa cum o simt eu ;)

confruntare


sursă imagine

 

Nu, nu eu trebuie să-mi urmez destinul ci destinul să mă urmeze pe mine, exact acolo unde vreu eu … nici un centimetru mai la stânga sau mai la dreapta.
Cu ideea asta m-am trezit undeva după miezul nopții când huruitul tramvaielor încetase și stelele sclipeau indiferente pe cer.
Poate că într-o noapte ai gândit la fel, sau poate că nu, sau poate că ți-a fost cumva teamă să iei totul de la capăt și să-i trântești ușa în nas destinului.

PS. Vă doresc ca anul 2018 să vă meargă din plin ;)

portret fără retuș

 

Niciodată nu mi-am dorit să găsesc pe cineva căruia să-i placă ceea ce-mi place mie … nici să-mi cadă la picioare, nici să-mi ghiceasca dorințele și nici să-mi treacă cu vederea greșelile.

Nu mi-ar place ca cineva să înțeleagă de unde vine valul de tristețe căruia îi cad pradă uneori; ideal ar fi ca în acele momente să fiu ironizată sau ignorată.
Complimentele induc în mine o undă de violență pe care cu greu pot să mi-o reprim.
Vorbele compătimitoare au darul de a mă irita … dar mi-ar place ca cineva, cu un deosebit simț al umorului să mă ironizeze … nu așa oricum ci într-un asemenea hal încât să aud noaptea cum îmi țiuie liniștea neagră în urechi și cum îmi zvâcnește prostia sub tâmple.

Și ar fi culmea ca cineva să accepte toată caravana mea de defecte fără să se întrebe dacă am și ceva care să le contrabalanseze. Să-i placă de mine fără să știe de ce. smile.gif

………………………………………………………………………………………………………………………………..

PS.
Forma gramaticală corectă este mi-ar plăcea/nu mi-ar plăcea … dar îmi place mai mult cum sună forma greșită deoarece transmite mai multă hotărâre ;)

(p)referințe

imagine găsită mai demult pe net

 

prefer zilele ploioase,
ca cea de azi,
în care norii plumburii se răsfață pe cer
spre disperarera multora,
dar și luciul apelor imediat după apusul soarelui,
atunci când negura nopții nu s-a instalat pe deplin.
în acele momente am sentimentul că timpul stă în loc.

în astfel de zile cu ploaia șiroind pe geam
prefer un ceai de Assam fierbinte
băut dintr-o ceașcă delicată de porțelan,
înflorată și cu toarta cât mai subțire.

prefer cărțile care mă lasă să-mi imaginez și altceva
nu numai să le urmăresc cuvintele scrise negru pe alb,
bluzele de mătasă cu mâneci ample strânse în bumbi minusculi
pe încheietura mâinii
și bărbații cu ochii verzi înzestrați cu simțul umorului.

prefer colierele vechi și grele din pietre semiprețioase,
grilajele din fier forjat cu modele alambicate,
crizantemele într-un vas înalt de lut smălțuit
și fetițele îndrăznețe cu pistrui.

prefer parfumurile cu tonuri de bergamotă,
ciocolata amăruie,
călătoriile în miez de noapte
și amintirile în miez de zi.