stare de septembrie

Toamna miroase fantastic …

Atunci când trec prin parc lumina înserării se strecoară parcă printre copacii din care frunzele au început să cadă.
Vântul se strecoară și el printre frunze iar cele deja uscate scot un sunet metalic înfundat ca și cum un negustor bogat cu buzunarele doldora de monezi din aur s-ar îndrepta grăbit spre un loc de unde ar putea cumpăra ceva care să-i aducă un câștig nesperat de mare.

Toamna miroase fantastic …

Miroase în primul rând a frunze uscate.
Un miros liniștitor.

Miroase ușor a ploaie.
Un miros catifelat.

Miroase a povești romantice.
Un miros periculos.

Ieri am perceput toamna ca pe un flacon minuscul, prețios, plin cu un parfum vrăjit de culoarea chihlimbarului.
Dacă îl voi deschide te voi înrobi pentru totdeauna ;)

Tatiana Stepa … Și totuși vine toamna

poate că …

a mai trecut o vară,
una ca oricare alta,
sau poate că nu.

poate că vara aceasta,
privind prin ferestre închise ce dor,
ai numărat altfel zilele.
știi … zilele acelea cărora nu le-ai pus preț
socotindu-le plictisitoare.

zile abandonate la două capete de depărtare
pe care doar noaptea le unea printr-un vis,
firește că absurd.
dar tot era ceva.

îmi vin întruna în minte nume de buruieni de leac
cu puteri ascunse muritorilor de rând :
busuioc, mătrăgună, mentă, pelin,
măghiran, levănțică, verbenă,
soc, usturoi, păpădie, rozmarin,
caprifoi, iasomie, vâsc, ienupăr, ghimbir …

simpla lor enumerare mă poartă cu gândul
printr-un bazar oriental
sau în locuri de taină ale druizilor
sau în dulapul cu multe sertare și sertărașe al bunicii.

poate că mă vei urma
prin toate acele locuri
ori de câte ori vei găsi o fărâmă parfumată de timp.

genul imposibil

 

era genul acela de persoană
care dădea greș cu mine de fiecare dată.
nu reușeam să înțeleg de ce mereu se întâmpla așa.
într-un final am încetat să mai caut explicații.
și de ce să fi căutat?

știu că există explicații și explicații
… și mai știu că unele pot fi înțelese exclusiv cu inima.

toamnă în culori de toamnă ;)

toamna e anotimpul care-mi amintește cel mai mult de tine,
subtil,
prin culori ce-mi intră direct prin pori
ajungând în final la inimă.
prin mirosuri imposibil de descris
asociate mereu în combinații noi,
asemenea parfumierului în căutarea unei esențe perfecte:
gutui, crizanteme, pelin,
lemn de salcie ud de ploaie alintat pe ritmuri de chitară
și frunze arse în livezi la ceas de seară.

toamna e și anotimpul care te desparte cel mai mult de mine …
precum bine o știi :)

luni … ziua când nici iarba nu crește

 

 

Uneori am impresia că trăiesc într-un plan abstract nepoluat de mărunțișurile vieții.
Sunt destule clipe în care mă bucur de tihna privirii, fără graba, fără interferențe, fără vreun plan în ceea ce privește ziua de mâine.
Uneori ador ziua de luni … ziua când nici iarba nu crește ;)