conjugat la "prezentul trecut"

imagine – David Graux 

erai ca un măr verde
ce se rostogolea tăcut prin fâneața proaspăt cosită
înrouată de aburul dimineții,
sau ca o filă de carte veche
cu chenar filigranat si iz de flori presate.

erai mai înverșunat ca o ploaie deposedată de anotimp
ce se dezlănțuise în clipele-n care nu-mi găseam locul.

erai pauza dintre cuvintele pe care acum le scriu
deși acum ești doar punctul ce încheie fraza.

acolo unde-mi sunt gândurile

home-design_182

 

e timpul să lăsăm viitorul în urmă
și să ne trăim trecutul
nu ca victima și criminalul mulțumiți că
au făcut tot ce se poate
pentru a se integra în scena confuză regizată de destin,
ci altfel,
poate ca doi sportivi
care vâslesc la o lungime de barcă
dar în direcții opuse.

azi simt nevoia să vorbesc ce nu trebuie,
exact când nu trebuie și cui nu trebuie.

ar trebui să luptăm cu toate armele
ca să nu ne dezumanizăm
să nu devenim doar un profil pe Facebook
sau o verigă în lanțul de relații
ce ne ancorează în cotidian.

în fiecare zi eu încerc să fiu acolo
unde-mi sunt și gândurile,
acolo unde mă simt în largul meu și nu dau socoteală nimănui
pentru că port o demodată cămașă kaki
cu gulerul bătut în ținte metalice,
pentru că-l ascult pe Vîsoțky, care nici el nu mai e la modă;
să fiu acolo unde aromele îmi amintesc de oameni cu o personalitate puternică
sau de o poveste de dragoste cu sfârșitul în continuă desfășurare.

eu vreau să fiu acolo unde viteza de scurgere a nisipului în clepsidră
nu-mi înfluențează deciziile
pentru că mâine va veni oricum prea devreme
și mi-e teamă cumva să nu provoc o avalanșă în pulberea viselor
atunci când îți spun:
bună dimineața
azi e o nouă și mereu aceeasi zi!

ἐνέργεια

figueiredo1-site-394x400
imagine – Luciano Figueiredo

În timp ce mergeam spre mall simțeam în aer disperarea ultimilor zile de decembrie amestecată cu o vagă aromă de citrice si mirosul relativ pregnant de asfalt proaspăt pe care primăria găsise de cuviință să-l toarne cu patru zile înainte de alegeri.

Mă chinuiam să găsesc o explicație cât de cât logică pentru faptul că în anii impari îmi merge cu mult mai bine decât în anii pari, iar în cei ce au reprezentat numere prime pot spune că mi-a mers excelent.
Chiar și inspirația așa zis scriitoricească se manifestă altfel în anii impari, deci mă aștept ca în 2017 ( număr prim ;) ) să depășesc starea de ”lâncezeală bloggeristică” ce mă caracterizează acum.
Faptul că circul, că mai tot timpul sunt pe drumuri (la propriu), că găsesc tot felul de motive pentru a pleca undeva ar putea fi invocat drept pretext pentru a mă disculpa cumva.
Dar eu știu foarte bine că nu e așa.
Intuiesc faptul că sunt la finalul unui ciclu temporal inhibitor de energii, mai mult sau mai puțin creatoare, constructive sau distructive, benefice sau malefice … de aceea aștept să se răsucească bucla.

ἐνέργεια, iată cheia universală ce învârte acest angrenaj uriaș pe care îl reprezintă Universul.

Și pentru a încheia postarea cu ceva frumos m-am oprit la o scriitoare poloneză în ale cărei rânduri m-am regăsit deseori.




Dragoste la prima vedere

Amândoi sunt convinşi
că dintr-o dată s-au îndrăgostit.
E frumoasă această siguranţă,
dar nesiguranţa e şi mai frumoasă.
Cred că dacă mai devreme nu s-au cunoscut
nimic între ei n-a fost niciodată.
Ce s-o fi întâmplat însă pe străzile,
scările şi coridoarele
pe care de mult s-au tot petrecut?
Aş vrea să-i întreb:
– dacă nu-şi amintesc –
când au stat faţă în faţă
în nişte uşi?
dacă nu şi-au spus scuzaţi într-o îmbulzeală?
dacă nu şi-au spus în receptor, pardon greşeală?
– ştiu totuşi răspunsul lor.
Nu, nu-şi amintesc.
I-ar mira foarte mult,
că de-atâta vreme
întâmplarea le-a făcut festa.
N-a fost încă definitiv acel gata
care să le transforme soarta
să-i apropie sau să-i îndepărteze
să le iasă în faţă
şi amintindu-le chicotul
să se dea la o parte.
Semne, indicii au fost.
Si ce dacă nu erau clare.
Poate acum trei ani
sau marţea trecută
o frunză le-a zburat
de pe un umăr pe altul?
A fost şi ceva pierdut
care se înălţa.
Cine ştie
dacă nu mingea
prin tufişurile copilăriei?
Au fost clanţele de pe la uşi
şi butoanele soneriilor
pe care cândva
urme pe urme s-au aşezat.
In sălile de aşteptare
valizele una lângă alta au stat
Poate într-o noapte acelaşi lucru l-au visat
şi după ce s-au trezit l-au uitat.
Căci fiecare început
înseamnă doar continuare
exact ca şi-n analele
deschise totdeauna la jumătate.

( Wisława Szymborska-Włodek )

te voi uita definitiv până în decembrie …

flori de hartie.jpg

Te voi uita definitiv până în decembrie … ai afirmat într-un septembrie galben-oranj cu o siguranță albastră tăioasă ca de iarnă rece.
În acel moment m-am gândit la doua culori primare complementare aflate mereu în echilibru.

Dar se vede că nu a fost să fie, că nu e așa, dar, cine știe, dacă vei exersa zilnic,  afirmația se va materializa … cândva:)

(re)stanțe de toamnă

*
acolo unde se duc toți anii aceștia
nimeni nu poartă haine Burberry sau accesorii Gucci,
și nici diavolul nu se îmbracă de la Prada.
ca să ajungi acolo trebuie să treci granițe succesive de crizanteme arămii
și mesteceni desfrunziți.

în loc de pașaport îți trebuie o iluzie
după care să fi alergat dintotdeauna,
și-n loc de viză un pahar de vin de culoarea chihlimbarului
iar ca bilet de călătorie
toate strofele vieții
cu rime mai puțin reușite
sau cu parabole pe care nu le ceri nimănui să le înțeleagă
deși dorești nebunește ca cineva să le pătrundă sensul adânc.
*

 

acolo depărtarea e atât de aproape încât
te sufocă prin prezența ei.

acolo oamenii nu sunt mai culți,
nici înfumurați, nici bogați,
nici binevoitori, nici gata să te ajute
să-ți reciclezi greșelile fără de voie.

acolo e atât de ciudat încât îți dai seama
că nici o zi nu e mai bună ca ziua de Mâine,
pentru că nu-i îmbrăcată în haine demodate sau de prost gust;
pentru că ea poartă la rever speranța și ține în mână
un evantai de tentații.

oprește-te, îți spun, sau te rog abia șoptit,
nu alege deocamdată nimic.
mai ai rabdare douăzeci și patru de ore
și vei vedea că nu-ți va lasa nimic din ceea ce ți-ai dorit.
*