gând răzleț … luat de valul 4


Anne Le Citol, Regatele

bucură-te de ziua ce va veni mâine
căci pentru cea de azi e deja prea târziu.

azi ai ratat totul
deoarece ieri ai disprețuit
lucrurile acelea simple care încăpeau
într-o ceașcă de normalitate,
pe care o sorbeai cu ochii ațintiți pe ecran,
căutând nu știu ce informații amețitoare pe fACEBOOK,
dându-ți iluzia, printr-un click, sau un like,
că ești și tu un as într-o carte virtuală a așilor.

deoarece ieri
ai îmbrăcat cămașa docilității – pe față,
iar pe spate ți-ai lipit curcubeul,
furat din neprețuita inocență a copiilor.

de ce te miri ?

bucură-te în avans pentru ziua ce va veni mâine,
pentru că, statistic vorbind, s-ar putea să nu o mai apuci.

timpul se va rostogoli bolovănos înainte.
și poate înapoi, repetând istorii;
deci bucură-te în avans,
pentru că tu nu-i vei mai sta în cale,
numărând fără rost secundele ce ți-au fost date cu un rost.

 

ne …

 

imagine – Marc Chagall

……………………………………….

ne desparte un gand

ne desparte un nor

ne desparte o ploaie

o culoare si-un dor.

 

ne-apropie o gutuie

si-un bizar trubadur

plus toamna ce pleaca

in pasi de calambur.

 

PS.

E prima mea postare scrisa de pe telefon … un adevarat chin 😴.

Sunt la peste doua mii de kilometri distanta dar sunt bine … departe de distopia spre care aluneca zi de zi Romania.

Lumea intreaga pare ca se intoarce cu fundul in sus.

Voi incerca sa scriu de aici de unde sunt cateva (po)vesti din pandemie.

gând răzleț de septembrie


sursă imagine

ce bine ar fi fost ca viața să fie simplă,
mai simplă decât regula de trei simplă ;)
să nu fii mereu nevoit să alegi
între variante rigide
și să ții întruna cont de variabile nu tocmai bine definite.

timpul înaintează din nou în Toamnă,
cu băgare de seamă parcă,
ca într-o tranșee gata să fie lovită de obuze.

fiecare anotimp e un câmp de luptă
iar viața întreagă e un război neconvențional

îmi vin mereu în minte platitudini de genul acesta
… și multe altele.

dacă mâine m-ar lua cineva într-un loc îndepărtat
și mi-ar da voie să iau cu mine un lucru,
un singur lucru,
aș fi într-o mare dilemă
căci nu știu la ce nu aș renunța nici în ruptul capului,
la catrenele lui Khayyam sau la cântecele lui Vîsoțky.

PS. O surpriză plăcută pentru mine e melodia Эх ещё раз ,ещё много раз reinterpretată de Ovidiu Niculescu.

Iar acum și melodia originală.

 

azi(mut)

Palouse – fotograf Hamish Mitchell
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

azi mă simt ca și cum
aș avea toată viața înainte.

vântul trece printre copaci
cercetând fiecare frunză în parte
dacă are nivelul adecvat de clorofilă.

azi tind să cred și mai mult
că axiomele tinereții se repetă haotic de-a lungul vieții
spre a ne dovedi că, deși pare, viața nu e un algoritm.

cu dezamăgire descopăr că, spre deosebire de oameni,
animalele nu cunosc demagogia.
ele sunt bune sau rele, așa cum le-a făcut Natura,
și luptă din răsputeri pentru supraviețuirea speciei,
lucru pe care noi aproape că l-am uitat.

realizez că scandalul de mâine
îl va îngropa pe cel de azi,
că televiziunile ne devorează creativitatea,
logica, bunul simț, sexualitatea …

azi, și nu numai, mi s-a consolidat ideea că
vorbele rele și gândurile meschine
găsesc mereu o spărtură
prin care să iasă din cele mai bine păzite
celule cenușii.

azi, spre seară, se anunță o ploaie cu bulbuci,
de vară.
iar ploaia face ca frumosul să devină și mai frumos.

e singurul lucru care contează … și bine îl știi ;)

nu-mi cere

dacă mi-ai cere azi să uit,
aș face-o –
nu fără o urmă de regret.

dacă mi-ai cere azi să-mi reamintesc,
aș face-o –
nu fără o urmă de diabolică plăcere.

dacă mi-ai cere azi să mă prefac,
aș face-o –
nu fără o urmă de dezamăgire.

dacă mi-ai cere azi să rescriu
o ciudată poveste,
aș face-o –
deși mi-ar lua o veșnicie.

te rog, de o mie de ori te rog,
nu-mi cere nimic din ceea ce nu pot face.

din ceea ce nu pot face,
un singur lucru cu siguranță pot :
să reașez lucrurile așa cum au fost ele odată,
cândva, demult, undeva.