nu-mi cere

dacă mi-ai cere azi să uit,
aș face-o –
nu fără o urmă de regret.

dacă mi-ai cere azi să-mi reamintesc,
aș face-o –
nu fără o urmă de diabolică plăcere.

dacă mi-ai cere azi să mă prefac,
aș face-o –
nu fără o urmă de dezamăgire.

dacă mi-ai cere azi să rescriu
o ciudată poveste,
aș face-o –
deși mi-ar lua o veșnicie.

te rog, de o mie de ori te rog,
nu-mi cere nimic din ceea ce nu pot face.

din ceea ce nu pot face,
un singur lucru cu siguranță pot :
să reașez lucrurile așa cum au fost ele odată,
cândva, demult, undeva.

o zi ca oricare alta


Julia Apostolova – The Happy Sol Key

azi e o zi ca oricare alta,
cu nimic mai spectaculoasă decât cea de ieri,
și, poate,
cu nimic mai bună decât cea de mâine.
dar azi, azi, sunt la distanță de o zi în plus față de tine
pentru că azi, azi, deși îmi amintesc
nu mai pot retrăi ceea ce a fost ieri.

din portativul emoțiilor îmi lipsește o linie,
o banală linie,
adică o înșiruire infinită de puncte
de la zero la infinit.

de aceea azi, azi, e o zi ca oricare alta
cu toate că nici o alta nu o poate înlocui.

se ițește din nou Toamna


(imagine luate de pe Internet)

din nou se ițește Toamna la fereastră
cu părul pudrat de brumă
și haine încheiate în nasturi grei de aramă
pe care picăturile de ploaie lucesc  provocator.
îi simt parfumul cu note de lemn exotic,
cafea dată în clocot și piper verde
sfărâmat fără grabă în mojarul de piatră.

se ițește din nou Toamna,
vrăjitoare fără vârstă,
cu surâsul ei efemer de păpădie
și descântece rostogolite din vârful buzelor cu gust de must
și miez proaspăt de nucă.

„Autumn Overture” Music by Vadim Kiselev

 

haiku … gând răzleț de septembrie

sursa imagine

 

văzduh arămiu
mirosind a gutuie,
cocorul în zbor.

 

din nou vineri 13

ce-mi plac zilele acestea extrem de rare de  vineri  13
căci mă fac să constat cu voce tare
lucruri bizare
sau imposibil de banale
sau nimicuri fundamentale
care te-ar face să le aprobi involuntar
chiar dacă nu mi-ai da dreptate pe moment.

zilele acestea, nu știu datorită cărui hazard meteorologic,
sunt întotdeauna însorite.
din start le presimt că nu vor fi monotone
căci dezamăgirea și speranța
își vor împărți în mod egal
cele douăzeci și patru de ore și o secundă
… și o secundă
căci în viață nici un calcul matematic nu e perfect ;)