(pr)omisiuni

https://41dcdfcd4dea0e5aba20-931851ca4d0d7cdafe33022cf8264a37.ssl.cf1.rackcdn.com/12008654_op-art-gifs_t97543633.gif
imagine – Adam Pizurny

există promisiuni și promisiuni …

promisiuni făcute cu bună credință
dintr-un imbold imposibil de descris
în ciuda faptului că cel ce le face
se îndoiește el însuși că le va putea onora.

există promisiuni lansate din vârful buzelor
sau cu voce hotărâtă, prea hotărâtă uneori,
dar și cele făcute pe un ton indiferent
enervant prin neimplicarea transmisă la nivel subliminal.

există promisiuni făcute cu răceală
semănând mai mult cu o sentință emisă de un judecător placid
dar și cele ce țâșnesc ca o lavă fierbinte, în cuvinte clocotitoare.

există promisiuni simple, concise,
dar și promisiuni complicate
ca un roman polițist cu multe personaje de umplutură.

promisiuni ce sună a promisiuni
sau a minciuni
sau a liste de cumpărături făcute la repezeală.

promisiuni încălcate,
promisiuni duse la bun sfârșit,
promisiuni absurde, de taină,
dar și promisiuni inutile sau de o inutilă frumusețe.

există promisiuni și (pr)omisiuni  ;)

nu, niciodată …

david-barnes-double-profile
imagine, David Barnes

niciodată nu te-am iubit cum te-am iubit azi.
Azi.
azi când cerul e mohorât
când aerul rece ascunde în el arome de citrice si crengi de brad
de zahăr ars și tămâie,
când nu-ți știu chipul
nici visele
nici planurile pentru ziua de mâine sau cea de ieri.
nicicând nu te-am iubit mai mult decât azi,
azi când culorile se răzvrătesc împotriva curcubeului
și curcubeul împotriva ploii
și ploaia împotriva uitării
și uitarea împotriva ta
Tu, legat de un lanț al consecințelor
de care niciodată nu te vei putea elibera.

în timp ce …

zen-garden-shapiro-2-468x351

viața e ca un film fără subtitrare,
spunea cineva în glumă
sau poate că în serios.
nu știu.

știu însă că ”viața e așa cum e” doar în parte
căci viața e și așa cum te străduiești să o faci,
cum ți-o închipui în timp ce se scurg secundele,
în timp ce scade sau crește cursul de referință al dolarului
în timp ce explodează mugurii copacilor
sau bagaje capcană în stații de metrou.
e așa cum e atunci când îți bate inima
pentru făptura ce-ți întrețese poznaș toate gândurile.

e așa cum e în timp ce ploile de noiembrie se preling pe geam
în indescifrabile caligrafii japoneze, de sus în jos,
sau în timp ce te gândești în fugă … ba la una, ba la alta,
la tot scenariul pe care l-ai parcurs până în clipa de față
și al cărui protagonist, mai mult sau mai puțin talentat, ești ;)

de câte ori ?


*

de câte ori să-ți repet că viața-i o iluzie ?
că ceea ce vezi nu e adevărat
iar ceea ce nu poți vedea
nu poți înțelege.

de câte ori să-ți repet
să nu te încrezi în ceea ce poți înțelege
ci doar în ceea ce simți ?

de câte ori să repet
să-ți încui creierul într-un seif de modă veche
apoi, în zorii înrourați,
să arunci cheia pe o pajiște cu margarete ?
*


imagine –  Malika Favre