genul imposibil

 

era genul acela de persoană
care dădea greș cu mine de fiecare dată.
nu reușeam să înțeleg de ce mereu se întâmpla așa.
într-un final am încetat să mai caut explicații.
și de ce să fi căutat?

știu că există explicații și explicații
… și mai știu că unele pot fi înțelese exclusiv cu inima.

cale de-o noapte

e cale doar de-o noapte până la tine,
o metaforă, un interval de timp, o provocare …
nici eu nu știu cum să-i spun
fără a denatura sensul acestei sublime absurdități
pentru că atunci când se lasă înserarea
știu că mă aștepți undeva
pe un meridian oarecare
unde soarele ajunge mai târziu,
un meridian țintuit de acul compasului
adânc înfipt în visul rescris cu apă vie și pulbere de stele
în variante greu numărabile
curioase
ilogice
greu citibile.

stare de noiembrie


imagine – Anna Nemoy

 

am o stare din aceea greu de exprimat în cuvinte
în care amintirile vin de-a valma
și pleacă cu greu.

o stare din aceea în care îți vine
să alergi prin ploaie
deși afară nu plouă ;
să cânți la pian
deși nu cunoști nici o notă muzicală
și nici ureche muzicală nu ai.

o stare din aceea în care
simți răceala unei zile cețoase de noiembrie
cum îți taie în două neuronii
și ți se duce Zen-ul pe apa Sâmbetei.

o stare din aceea în care
despre orice ai vorbi
ajungi să vorbești despre unul și același lucru.

o stare din aceea în care ai convingerea că
un pas înainte e imposibil
deoarece el e posibil doar o singură dată
sau niciodată.

trece toamna

trece toamna,
grăbită,
în pași de flamenco
bine țintuiți pe cadarâmul brumat.

trece toamna ca o fetișcană sfioasă
la prima ei întâlnire.
ca un mail de seară scris cu stângăcie
unui admirator real din lumea virtuală.

trece toamna ca aroma unui ceai de Assam,
trece cu eleganța unei doamne desăvârșite
lasând in urmă parfumu-i indescriptibil
și pudra aurie a melancoliei
pe sufletele noastre mai ușoare cu un dram.

 

sâmbătă, vara …

uite cum trece timpul, eșalonat,
zi după zi, noapte după noapte !

nu trebuie să-ți mai spun că
vom coborî din acest carusel al vieții
la un moment dat.
atunci când roata se va învârti mai repede,
când vom avea din ce în ce mai multe lucruri de făcut,
când ne vom aminti tot ce-am dat greș, și de ce,
tot ce-am pus deoparte, pentru „mai târziu”,
un „mai târziu” imprecis abandonat apoi cu inconștiență.

de ce trebuie să-ți vorbesc acum când, mai mult ca oricând,
cuvintele au fost abandonate în favoarea emoticoanelor ?