Lavinia Fontana … fashion la superlativ

<

div>


Lavinia Fontana, Portrait of a Lady at the Court
(private collection)
*

Despre pictorita manierista italiana pe nume Lavinia Fontana – Zappi (1552 – 1614) am mai scris pe blog. Viata ei, inedita pentru femeile din epoca respectiva, m-a facut curioasa in sensul pozitiv al cuvântului :)

In prima postare i-am facut un succint portret biografic si tot acolo aminteam de faptul ca dânsa a fost apreciata in primul rând datorita portretelor feminine si felului in care a redat vestimentatia sofisticata si accesoriile scumpe.

Azi voi exemplifica cu unul ce exceleaza prin finetea detaliilor.
Sper sa continui prezentarea lor, cu atât mai mult că așa promisesem cu mai multi ani in urma :), dar si pentru a readuce in atentie linia vestimentara adoptata de doamnele din inalta societate italiana.

Pictura propusa, intitulata Portretul unei doamne de la curte, reprezinta un exemplu perfect si o bijuterie in ceea ce priveste atat designul cât si execuția costisitoarei toalete.
Dar pe mine m-a atras in egala masura, poate chiar ceva mai mult, fizionomia tinerei doamne. Severitatea si răceala afisata pe chip contrasteaza intr-un mod interesant cu varsta ei, dar si cu obrajii imbujorați … însă nici o umbra de zâmbet nu-i infloreste pe buze.

Se stie ca pictorii utilizau o serie de simboluri si obiecte cheie pe care le plasau in prim plan, sau uneori foarte discret in fundal, pentru a da informatii despre personajul pictat. As putea enumera printre ei pe Leonardo da Vinci, Vermeer, Fragonard …
Fara a cunoaste simbolismul obiectelor introduse nu se poate face o interpretare corecta a tablourilor respective.

Acest limbaj codificat mi se pare interesant mai ales ca fiecare epoca si fiecare centru artistic european din perioada medievala isi dezvoltase propriul limbaj codificat.
De exemplu in picturile baroce olandeze o matura plasata intr-un tablou in care personajul principal e o femeie face trimitere la adulter. Perlele semnificau castitatea si virginitatea iar pasarile exotice  dadeau de inteles ca persoana in cauza avea o situatie financiara buna.
In functie de context, crinul sau iedera, oglinda sau carafa cu apa, busola, lupa, un anume instrument muzical sau o anumita piatra pretioasa, codificau o informatie inaccesibila necunoscatorilor.

In tablourile Laviniei Fontana foarte multe din doamnele pictate au lângă dânsele câte un cățeluș. Acesta semnifica fidelitatea conjugala. Perlele cusute pe hainele scumpe din catifea, brocart sau atlas semnificau in primul rand puritatea si castitatea, nu doar excelenta stare materiala a posesoarelor lor.

Dar sa ma opresc aici cu interpretarile și să caut un alt portret … o alta toaleta.

 

 

afinități


Tamara de Lempicka, Girl with Pansies ( cca 1945 )

 coll. Richard and Anne Paddy private collection, USA
*

Cred ca acest tablou in culori pastelate, in care Tamara de Lempicka incearca o reinterpretare a celebrei picturi Fata cu cercel de perla ( aka Fata cu turban ) a lui Johannes Vermeer, rezoneaza perfect cu primavara si florile pe care le zaresc din ce in ce mai colorate de-a lungul aleii pe care o parcurg aproape zilnic.

Pictura a fost realiza in 1945 (aproximativ), deci cu cateva decenii inainte de celebra ecranizare a romanului de fictiune scris de Tracy Chevalier, ceea ce ma face sa cred ca, oricat ar parea de straniu, acesti doi artisti din epoci si tari diferite au in creatia lor un filon comun.

Jan Vermeer si Tamara de Lempicka … o paralela tentanta pentru un critic de arta, zic eu.

Nefiind critic ma multumesc sa admir operele si sa constat unele influente, puncte comune, tendinte sau afinitati.

Ca multe altele din operele ei, si aceasta extrem de putin mediatizata, se afla intr-o colectie particulara din Statele Unite.

Tamara de Lempicka a realizat intr-o nota personala cateva reinterpretari inspirate de operele unor mari maestrii ai picturii europene din perioada medievala, reinterpretari despre care ma voi ocupa in mod sigur.
Deasemeni a realizat zeci de tablouri si schite ce pot fi grupate sub titlul “Femeia cu turban”. Si despre acestea imi doresc sa vorbesc candva.
Toate la timpul lor :)

 

doamna de la Palazzo Madama :)


Giovanni Boldini, Ritratto di Signora

Colecția Lorenzo Pellerano, Buenos Aires
– actualmente expus la Palazzo Madama, Torino –
*

Uneori, și nu de puține ori, netul mi-a oferit surprize plăcute.

Una din acestea vine din partea unui pictor italian bine cunoscut în epoca sa pentru portretele de ”doamne bine” realizate unor personaje feminine ce aparțineau cremei societății.
Dar portretele în cauză nu mă ating deoarece aerul lor comercial și repetivitatea obositoare dau senzația de kitsch deși, ca tehnică, sunt bine realizate.

Probabil că iubitorii artei lui Giovanni Boldini (1842-1931)  vor fi supărați în cazul în care îmi vor citi remarcile.
Acest pictor italian de succes a realizat (și) portretul prințesei Martha Bibescu. Azi însă nu despre acest portret voi vorbi.

Surpriza de care pomeneam la începutul postării se află expusă la Torino, mai exact la Palazzo Madama, despre care ca sa fiu sinceră nu am auzit niciodată :), și a avut ca muză inspiratoare o frumoasă necunoscută.

Pictura face parte din colecția Lorenzo Pellerano din Buenos Aires – Argentina și deși am încercat nu am reușit să găsesc referințe mai multe din care să aflu cum de a ajuns să fie expusă la Torino.
Singura semi-explicație logică ar fi că în Argentina se află o puternică comunitate italiană ( s-a aflat încă de la începutul colonizării) și că familia posesoare e posibil să aibă rădăcini în Torino.

Dacă picturile lui Giovanni Boldini nu-mi produc impresii deosebite, pe unele chiar le privesc ca pe niște cărți poștale, acest portret de mici dimensiuni mi-a plăcut.

Mi-a placut bărbia voluntara, ochii limpezi si părul răvășit al necunoscutei care i-a pozat pictorului italian și, privind centimetru cu centimetru, m-am întrebat în mod firesc : Oare cine a fost dânsa ?

 

rugă-minte


Tamara de Lempicka, Orchidée dans la forêt de Cuernavaca (1947)

colecție particulară, Italia
*

spune-mi o minciună
una din acelea pe care o spui tuturor
cum că totul e perfect
că ai obținut împrumut de la o bancă falimentară
că ți-ai disciplinat gândurile nocturne
că ți-ai deschis o expoziție personală cu dezamăgirile ultimului sezon

că soarele răsare de la apus
și noaptea curge în zi
decolorându-și misterul în ploaia solară
chiar dacă afară e ceață sau viscolește ca la Magadan

spune-mi o minciună ca un măr verde
ca o cunoaștere fără sens
ca un rând dintr-o poveste nescrisă
ca o iederă ce se întinde peste zilele scurse … destule.

spune-mi o minciună pe care să n-o cred din prima
și atunci
spiritul zădărniciei ce sălășuiește în mine
ți se va supune.

 

a venit, a venit Toamna


William James Glackens,  Julia’s Sister, ca. 1915

Daniel J. Terra Collection

 

Navigam fără țintă pe net, mai bine zis eram în derivă :), când am descoperit-o pe această fată în pletele căreia s-a ascuns Toamna.
O pictură necunoscută de-a lui Renoir, am apreciat fugitiv, incântată de armonia coloristică a portretului.
Dar mă înșelasem. Nu era vorba de Auguste Renoir ci de un pictor american despre care nu știam absolut nimic.

Autorul portretului e William James Glackens (19870-1938), pictor realist  și ilustrator american, membru in gruparea artistica a ‘celor opt’ –  The Eight, totodată unul din artiștii care au fondat Ashcan School, și nu în ultimul rând un pictor surprinzător în abordarea redării a ceea ce se ascunde dincolo de fizionomia personajelor.

Sora Juliei se potrivește perfect începutului de toamnă și aduce aici pe blog un strop din indescriptibilul ei parfum … cu miros de fructe, ploaie, algos și fum …