culori

culoarea cuvintelor

de -X-

 


Cuvintele nu au culoare, nici sunet …
Cuvintele nu au nimic de la ele însele; sunt asemenea unor copii orfani în căutarea cuiva care să le acorde grijă şi afecţiune.
…
Şi totuşi cuvintele zidesc. Ceea ce durează ele nu e nici iluzoriu, nici provizoriu … nici derizoriu. Pentru mine nu e.

Când cutia de rezonanţă a celui ce le citeşte a fost umplută de vidul lumii exterioare, cuvintele nu spun nimic. Se reduc la simple litere.
De exemplu cuvântul sinceritate va fi perceput astfel: 1s, 1n, 1c, 1r, 1a, 2i, 2e, 2t .
Frica va însemna o înşiruire de semne irepetabile : 1f, 1r,1i, 1c, 1a …
De alte cuvinte, care pentru mine înseamna foarte mult, nu mă voi lega.

Atunci când filtrul optic interior e acoperit de un strat nanometric de 1f, 1r,1i, 1c, 1ă, policromia celor mai adânci şi complexe cuvinte devine monocromă. Monocromă si izocromă.

Cuvintele sunt asemenea tuturor celorlalte microorganisme şi făpturi vii : au nevoie de un mediu de viaţă pentru a subzista.

Mediul lor se numeşte 1s,1u,1f,1l,1e,1t, iar suflet nu oricine poate avea.

fond muzical – Enigma, Shadows in Silence
imagine blog – Ron van Dongen
…

alb inocent … alb efemer

de -X-

alb magic
alb fractalier
alb în octave
alb inocent
alb efemer

cobalt vegetal

de -X-


*

Două lumi aparent diferite, cea minerală și cea vegetală, dar în esență atât de apropiate.
Diferența aceasta aparentă e foarte înșelătoare, cum înșelătoare sunt de fapt toate aparențele cărora le cădem pradă.

Cobalt vegetal … sună muzical. Și este muzical căci fiecărei culori în parte îi corespunde o vibrație. Nu mă refer la lungimea de undă din spectrul electromagnetic ci la vibrația aceea necuantificabilă care face să vibreze sufletul … vegetal :)

 

galben matinal

de -X-


*

galben … și un gând răzleț rătăcit printre firele de iarbă pe care roua de abia s-a uscat :)

verde esențial

de -X-


*

ți-e teamă de cotidian ?
de mediocritatea îmbrăcată în haine de lux,
de esențialul pierdut la gura metroului
sau într-o noapte în care ai realizat că lucrurile nu se potrivesc,
în care ai simțit oboseala de a fi protagonistul unor povești
care încep bine dar se termină întotdeauna prost ?

ți-e teamă că ai vise care costă prea scump,
că în concertul polifonic al existenței partitura ta contează prea puțin și că
nu mulți fac diferența între un falset cu pretenții de originalitate
și o interpretare de geniu,
că ești unicul martor al acestei crime nepedepsite care e viața ta și că
nimeni nu te învinuiește de faptul că o torni în eprubete prea mici
pentru ca reacțiile așteptate să se producă ?

daca nu, atunci s-ar putea să ne curgă prin vene aceeași clorofilă,
același verde esențial al unui calm derutant dincolo de neliniști.
~


*