o muză moldavă … Maria Cantacuzino

Théodore Chassériau,  Princess  Marie Cantacuzène (1855-56)
private collection
*

Familia Cantacuzino, descendentă din împăratul bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzinul, a dat istoriei României un lung șir de personalități.
Azi mă voi opri asupra uneia mai puțin mediatizate. E vorba de Maria Cantacuzino, sau Marie Cantacuzène cum e cunoscută peste hotare, născută in 1820 la conacul familiei de la Horodniceni (lângă Fălticeni) ca fiică a Marelui Logofăt Nicolae Cantacuzino – Deleanu Măgureanu și a Pulcheriei Sturdza – descendentă a altei ilustre familii nobiliare ce și-a lăsat amprenta asupra veacurilor.

Tatăl ei, poreclit Nicolae Canta, era iubitor de cărți și deopotrivă admirator al artelor, dar și francofil.
Maria a fost copilul lui preferat, poate că și datorită sensibilitătii ei artistice, fapt ce l-a făcut să acorde o atenție specială educației fetei.
Maria va trăi și va fi educată in acel mediu … un mediu intelectual, liberal și francofil mult mai apropiat de Europa Apuseană decât de orientalismul turco-bizantin ce domina viața boierimii moldave.

La doar șaisprezece ani, datorită insistențelor mamei, va fi dată de soție tânărului boier George Stratulat. Această căsătorie impusă se va încheia repede cu un divorț.
Va urma în 1839 o a doua căsătorie, cu un văr îndepărtat, dar care nu îi va aduce visata fericire.
Alexandru Cantacuzino, Director al Curtii de Casație din București, se pare că nu a reprezentat idealul ei romantic de domnișoară.
Intr-o prima fază va incerca să-și neutralizeze neîmplinirile sentimentale avântându-se în politică. Poate părea ciudat ca o femeie tânără, atrăgătoare fizic, bogată și de neam ales să devină o pașoptistă înflăcărată.
În cercul ei de prieteni se număra poetul Vasile Alecsandri – care îi va dedica legenda Mărioara Florioara (1852) și revoluționarul Nicolae Bălcescu, ambii francmasoni,  precum și alți pașoptiști ce militau pentru unirea principatelor.
S-a speculat chiar că Vasile Alecsandri ar fi fost îndrăgostit de tânăra prințesă proaspăt divorțată.

La doar treizeci de ani, bolnavă de tuberculoză, Maria Cantacuzino va pleca în 1850 la Paris pentru tratament.
Orașul de pe Sena îi va schimba destinul și viața.

Vreau mai întâi să adaug o informație care pe mine m-a făcut să o privesc pe Maria Cantacuzino într-o altă lumină.
Drumul spre Paris, în care a fost însoțită de Iancu Alecsandri, fratele lui Vasile Alecsandri ( poetul a condus-o doar până la Cernăuți ) avea de fapt ca ultimă destinație zona mediteraneană a Franței … acolo unde, bolnav tot de tuberculoză, se trata Nicolae Bălcescu.
Maria se va face bine, Bălcescu  însă nu.
În ultimele luni ale vieții Maria i-a fost alături în sanatoriu, l-a încurajat mereu și a scris după dictare multe pagini din „Istoria Românilor sub Mihai Viteazul” – căci Bălcescu nu mai putea scrie.
Cu puțin timp înainte de a muri, Bălcescu a rechemat-o la Hyeres pentru a o revedea. Resemnat în fața sfârșitului i-a zis  : La urma urmei, ce importanta are ? Sa traiasca tara noastra!

Revin la Paris, la reședința soților Cantacuzino de pe Avenue de Villiers, loc unde Maria va da recepții și va lega prietenii cu personalități de mare calibru ale timpului : scriitorii Victor Hugo (pe care îl va ajuta să evadeze din Franța – unde era proscris) și Theophile Gautier,  istoricul Jules Michelet,  Edgar Quinet (soțul Hermionei Asachi – fiica lui Gheorghe Asachi), pictorul Theodor Chasseriau, lingvistul Ernest Renan …
Alexandru Cantacuzino, soțul Mariei, fusese trimisul special al domnitorului Alexandru Ioan Cuza la curtea împăratului Napoleon al III-lea.
În această calitate, soții Cantacuzino participau la recepțiile și balurile date la Versailles si Tuleries.

Dar la un moment se produce în biografia ei un eveniment deosebit de interesant.
În 1854, fratele ei, Vasile, îi va face cunoștință cu pictorul  Théodore Chassériau care era  unul din cei mai cunoscuți pictori francezi ai epocii respective.
Relația lor va fi una complicată și dureroasă.
Maria, nefericită în căsătorie, va încerca să divorțeze de soțul ei insa acesta nu va fi de acord.

 

Théodore Chassériau, Adorația Magilor (1856)
(Maria Cantacuzino  pozează pentru Sfânta Fecioară )
*

Chassériau a constituit marea iubire a Mariei Cantacuzino. Sfidând canoanele acelor timpuri ea îi va poza pentru o serie de tablouri. Chipul ei a fost împrumutat chipului Sfintei Fecioare în Adorația Magilor.
Pictorul o va imortaliza în doua portrete în creion (1855-56). Maria va darui unul din aceste portrete tatălui ei.
Dar în atelierul lui  Chassériau se produce al doilea eveniment important din biografia Mariei Cantacuzino.
Îl va cunoaste pe pictorul Pierre-Cecile Puvis de Chavannes, cel care se va îndrăgosti o dată și pentru totdeauna de Maria de la Iași – cum avea obiceiul să o alinte ulterior ;)

Pierre Puvis de Chavannes,  Marie Cantacuzène (1880)
(Paris, private collection)
*

Relația lor. la început una de prietenie, se va înfiripa  în 1856 sau 1857 și va continua timp de patruzeci de ani, adică până ce moartea îi va despărți.

 

Pierre Puvis de Chavannes, The Beheading of John the Baptist (cca 1869)
National Gallery of Irland

http://www.nationalgallery.org.uk/paintings/pierre-cecile-puvis-de-chavannes-the-beheading-of-saint-john-the-baptist

http://www.romlit.ro/despre_un_tablou_de_puvis_de_chavannes

Deși legal Maria era soția lui Alexandru (Alecu) Cantacuzino, nu se va reîntoarce cu dânsul în țară. Va rămâne la Paris și va trăi independentă.

Chavannes va dezvolta un adevărat cult pentru prințesa moldoveancă. Intuind faptul că atata timp cât  Chassériau e în viață el nu va putea pătrunde în inima Mariei, Chavannes a așteptat cuminte pe margine.

Dar  Chassériau moare subit în octombrie 1856, la doar treizeci și sapte de ani.  După moartea lui Chassériau legătura dintre Puvis de Chavannes și Maria devine foarte profundă.
În aceasta primă perioada Maria Cantacuzino îi va poza pentru mai multe tablouri, va deveni muza lui, criticul său de artă, inspiratoare de idei și partener de discuții.
Biograful și criticul de arta Marius Vachont a scos foarte bine în evidență rolul Mariei în opera pictorului francez și a încercat să explice atracția exercitată de această femeie cu un aer de sfântă asupra unor personalități franceze și române. Concluzia lui e că dânsa i-a cucerit prin spirit, prin cultură și capacitatea de a-i face să creeze.

 
Puvis de Chavannes, Princess Marie Cantacuzène – Chavannes (1883 )
Musee des Beaux-Arts – Lyon

Puvis de Chavannes si Maria Cantacuzino își vor legaliza tardiv legătura, în 1897, dupa moartea lui Alexandru Cantacuzino survenită în 1884 la Atena care, singur și bătrân, bântuia prin lumea mare în căutarea mulțumirii sufletești.
În momentul căsătoriei ambii miri aveau peste șaptezeci de ani, pictorul fiind mai tânăr  cu patru ani.

Maria va muri in august 1898. Chiar și pe patul de moarte ea va fi muza soțului ei caci Chavannes îi va creiona cu febrilitate trasaturile pentru seria de picturi murale din clădirea Pantheonului, locul unde îsi dorm somnul de veci numeroase personalități ale culturii franceze.

 

Puvis de Chavannes – Saint Genevieve (1898)
*

Exegeții operei sale spun că pictorul a făcut un efort supraomenesc pentru a trăi și picta fără Maria, singurul fapt ce-l ținea în viață fiind tocmai această serie de picturi murale în care Sfânta Genoveva, salvatoarea și patroana orașului Paris, a fost întruchipată de Prințesa Cantacuzino.
Pictorul se va stinge din viață doua luni mai tîrziu, pe 24 octombrie 1898.

Dar să revin la rolul de muză al Mariei.
Chavannes a imortalizat-o ca Sf. Agnes în pictura „Sfânta Radegonda dă azil poeților” de la Primăria din Poitiers, în „ Alma Mater” din amfiteatrul principal de la Sorbona, ca Salomeea din „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul ”– pictură aflată actualmente în Galeria Națională a Irlandei din Dublin, ca Sf. Geneveva – salvatoarea Parisului – din frescele executate de Chavannes pentru cladirea Pantheonului.

http://www.romlit.ro/despre_un_tablou_de_puvis_de_chavannes

Pe buna dreptate pictorul afirma : „Ce que je suis et ce que j-ai fait c-est a elle que je dois” – „Tot ce sunt si tot ce am facut, ei ii datoresc.“

În final aș dori să mai spun ceva. Maria Cantacuzino a fost sora bunicului pe linie maternă a(l) pictorului ieșean Theodor Pallady. (nu stiu care e acordul corect :( )
Acesta, împreună cu Ștefan Luchian, o va vizita la Paris. Acolo, prin intermediul prințesei Cantacuzino cei doi vor face cunoștință cu pictorul Puvis de Chavannes.
In acel moment Maria avea șaizeci de ani dar dânșii rămân profund impresionați de vigoarea ei fizică – în ciuda bolii care o măcina, de cultura sclipitoare și darul de a povesti despre cei pe care i-a cunoscut îndeaproape …

Stiu ca există o fundatie Puvis de Chavannes care are în posesie o parte din corespondența Mariei Cantacuzino cu familia, prieteni din țară și din străinătate sau cu diverse personalități ale timpului.
Oare nu se găsește nimeni să le studieze, clasifice, compileze, traducă și apoi să le publice în format de carte ? … sau măcar să le însereze într-o lucrare de masterat?

 

Free website hit counter