relâche


imagine
Clarence Holbrook Carter

Pe moment am încetat să mai caut răspuns la întrebările care-mi decolează de pe aeroportul gândurilor atunci când noaptea se îngemănează cu ziua în văzduhul descumpănit de vocea muezinului.
A mai trecut o noapte … o noapte și-o zi … și va mai trece o altă noapte și apoi încă o  zi.
Jumătate din mine merge înainte, cealaltă însă fuge înapoi. Eu rămân acolo unde am fost dintotdeauna … și nimeni nu mă poate opri.

În afara unor adevăruri care nu-mi folosesc la nimic, și nici în viitor nu cred că-mi vor folosi la ceva, am descoperit că nu există o armă cu care să te poți apăra împotriva răutății, nici un medicament pe care să-l iei după ce-ai fost infectat și nici un sistem de radiografiere care să-ți arate cu precizie fisurile provocate în osatura intimă a ființei.
Și cu toate astea, în evoluția societății, cât și în cea proprie, am descoperit că răul e un lucru absolut necesar.

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „relâche

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s