(e)zi(tare)

 

O nouă zi …
Lumina fosforescentă a metroului îmi dilua intensitatea trăirilor.  Eram din nou aici, dupa multe luni, și nu puteam scăpa de senzația că am nimerit într-o lume străină.

Aici, în spațiul înțesat de panouri publicitare și ecrane electronice, natura îmi părea o ficțiune prea frumoasă pentru a fi și adevărată.
Prinsă în șuvoiul mulţimii ce se grăbea spre ieșire, spre a se racorda trepidațiilor cotidiene, înaintamca în transă.

Nu am nici un scop pentru ziua de azi, murmur în gând uimită de simplitatea descoperirii, și pun în mod automat piciorul pe scara rulantă.
Caleidoscopul în care intru face să-mi vâjâie capul.

Tricouri cu imprimeuri colorate, pantaloni bermude peste picioare suple sau păroase, adidaşi, bretele subţiri, cămăși cadrilate, espadrile,  îndrăgostiţi ţinându-se de mână, pantofi cu platforme amețitoare, poșete, celulare, brățări din pietre semiprețioase, pălării de soare, capete rase, plete vopsite cu Garnier Color Sensation, lanțuri din aur, rucsacuri fanteziste, gogoși calde, tatuaje, ochelari cu rame bicolore, gospodine grăbite, clămpănit de saboți, miros de after shave și  țelină prospătă,  zâmbete pierdute, priviri incerte, gesturi mecanice, pantaloni gata să plesnească pe coapse, genți de voiaj burdușite, căței triști cu botniță, fuste lungi si răcoroase, mustăți decolorate, patine cu rotile, crănțănit de chipsuri, huruitul vagoanelor, murmurul de voci în crescendo … toate imaginile astea trec pe lângă mine cu viteza unei pelicule cinematografice derulată invers.

Privirile mi se opresc instantaneu pe șirul de scaune din plastic roșu ce contrastează enervant cu peretele cenușiu din spate. Ezit o fracţiune de secundă.
Mă surprind că mă întreb de câte ori ai stat pe unul din ele … apoi ies din metrou și mă îndrept spre primul magazin deschis din apropiere.
Intru, cumpăr o bluză dintr-un material semitransparent de culoarea untului – fără să-mi pun întrebarea dacă am nevoie de un asemenea obiect de vestimentație – și în timp ce plătesc la casă mi se conturează în minte planul a ceea ce aș dori să fac până la sfârșitul acestei zile.

2 gânduri despre “(e)zi(tare)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.