puncte

imagine – Paul Klee*
*
Azi mi-am facut timp sa duc la capat ceva.  Nu de alta, dar nu vreau sa ma prinda sfarsitul de an cu prea multe datorii in cont.
Cum G  lasa urme prin virtual la intervale de timp egalate doar de cometa Halley, sper sa nu observe ce-am scris aici :)
Dar sa trec la puncte
Punctul, ca entitate, poate insemna lucruri diferite pentru un matematician, un poet, un pictor, un arhitect sau un fizician. Si totusi punctul reuseste sa-i reuneasca. Orice s-ar zice, stiinta, arta, literatura si filozofia au un punct comun.
Cand spun arta nu ma gandesc nicidecum la pointilism. Nicaieri altundeva punctul nu si-a redescoperit valentele sale uitate asa cum si le-a redescoperit pe taramul picturii abstracte.
Paul Klee spunea ca : O linie e un punct plecat la plimbare.
Ii dau dreptate. Impreuna cu omuletul lui, transformat ad-hoc in mascota blogului de azi,  pornesc la plimbare si eu. Punctele de reper ale traseului sunt luate de la gabilutza, de aici si de aici.
Voi incepe cu Punctul Nichita :
*
“Cand totul devine punct
cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”
imagine – Victor Vasarely
*
Asociez punctul Nichita cu aceasta lucrare executata de Victor Vasarely, deoarece ambii au descoperit ca punctul inseamna de fapt o stare de oglindire, o dualitate necesara pentru ca lumea sa existe.
Pozitiv si negativ, materie si antimaterie, feminin si masculin, Yin si Yang , gravitatie si antigravitatie … si iata cum incep sa inteleg ca punctul reprezinta in primul rand un moment de cumpana izvorat din echilibre sau dezechilibre, ca inseamna un element nodal intr-o retea complexa de decizii, alegeri, refuzuri si stagnari ce ne va infasura viitorul.
In acele momente de cumpana ni se reveleaza  formele primare ale necunoscutului.
Wassily Kandinsky
imagine cu ‘skepsis’ :)
*
Chiar si atunci cand renunta la culori, pictorul rus reuseste sa transmita starea de agitatie generata de miscarea cuantica.
Am ajuns la Punctul Planck, definit astfel de gabilutzacel mai mic, mic …mic punct , cel mai mic si simplu lucru din univers 1,616 x 10 la puterea minus 33, constanta lui Planck. Aici ar trebui ca “lucrurile sa ni se prezinta in maxima lor simplitate”.
Si totusi, acolo, lucrurie nu ni se prezinta la maxima lor simplitate. Exista nivele subcuantice. E posibil ca sufletul sa fie un astfel de nivel. Conexiunile nu sunt intotdeauna usor de facut :)
 „A line cannot connect the upper right point to the lower right point „,  spunea Vasarely convingator.

De ce sa nu le poata uni?, m-am intrebat surprinsa de afirmatia lui.
Raspunsul l-am descoperit mai tarziu privind rigla si compasul de pe biroul meu.

 

imagine – Victor Vasarely
*
Pentru a ma face inteleasa introduc un punct propriu pe care il denumesc  punctul paradoxalei reintoarceri.  E punctul in care, ori de cite ori te reintorci, vii in premiera.
Rigla nu poate intelege necesitatea compasului de a reveni permanent la punctele prin care deja a trecut. Ea nu are de unde sti ca el manifesta inconstient o afinitate patologica pentru Punctul lui Kafka : “Incepand cu un anumit punct nu mai exista posibilitate de a reveni. Acest punct trebuie atins.”
Miscarea circulara obsesiva  il va transforma intr-un psihopat suprasaturat de asteptari trigonometrice greu de implinit, in timp ce, orice deplasare de acest gen va fi perceputa de rigla drept o perpetua retragere, un regres conceptual.
Dar totusi rigla intelege foarte bine de ce Punctul lui Quignard  ii poate fi fatal compasului:

“In orice pasiune exista un punct de saturatie. Cand ajungi la acel punct stii deodata ca e imposibil sa sporesti febra a ceea ce traiesti.”

In acel  punct al paradoxalei reintoarceri   „temporalitatea circulara” se desface si devine „liniara”,
Punctul lui Kafka se suprapune peste Punctul lui Quignard  si din reuniunea lor ia nastere Punctul Nichita.

“Cand totul devine punct
cand sunt se imbratiseaza cu nu sunt”
*
*
Anunțuri

14 gânduri despre „puncte

  1. >hi hifrumoasă paradigmă.aş completa dacă îmi permiţi cu un alt paradoc riemmanian, încercând să defineşti un cerc pe o suprafaţă moebius. infinitatea de puncte în progresie hiperbolică, urmărind toate acelaşi algoritm, spre acelaşi punct, punctul în care de altfel ne naştem-murim.

    Apreciază

  2. >Exergy spune-mi te rog care este dupa tine etimologia cuvantului boi/boiuri. Si daca are vreo inrudire cu boier.Am vazut pe dex online ca ar avea si un al doilea sens (in afara de statura), anume casta, rasa, presupus derivat din soi… :)Imi cer scuze ca sunt off topic si daca as putea sa te intreb altundeva aceste lucruri te rog indruma-ma. Multumesc.

    Apreciază

  3. >@anonimMi-am consultat sursele de pe hardul compului si nu am gasit informatii in plus fata de cele date pe net.Nu cred ca 'boiuri' sa aiba vreo legatura cu boier.Mai trebuie sa ma uit prin dictionarele electronice pe care le am. Vreau sa verific daca in limbile turcice se pot gasi si alte conotatii :)Voi reveni maine seara in cazul in care voi gasi ceva care sa se merite comentat.Poti sa ma intrebi aici sau pe forumul Hanul Ancutei sau prin e-mail.Nu stiu insa daca iti voi putea da raspunsuri folositoare ..

    Apreciază

  4. Pingback: Stare | Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s