viața-i o boală cronică …

vasarely-atom-violet-yellow
imagine, Victor Vasarely

 

viața nu e un drum dus și-ntors
nici o străduță laterală
prin care să te salvezi de evenimente neprevăzute,
sentimente ambigue sau judecăți corecte
făcuta pe baza a ceea ce intuiești
nu pe date supărător de precise
ce tocmai prin asta îți declanșează suspiciuni în cascadă.

viața poate fi și o înghețată de caramel
savurată sub o umbrelă oranj
pe o terasă liniștită într-un oraș de provincie
sau un dans în doi
în care pașii nu se potrivesc nicicum.

viața poate fi orice îți permiți să visezi
chiar dacă Rațiunea te avertizează că-i imposibil.

viața-i o boală cronică,
de lungă sau de mai scurtă durată,
pe care doar moartea o vindecă.

 

Anunțuri

hidraulică

Clive Hanz Hancock - ebron-site-399x400.jpg
Clive (Hanz) Hancock, Ebron
*

în ziua în care mi se va face dor de tine
voi izgoni cât mai departe toate cuvintele –
unelte nefolositoare în asamblarea conductei prin care,
în loc de apă,
va curge
cu debit maxim
tăcerea . . .

(pr)omisiuni

https://41dcdfcd4dea0e5aba20-931851ca4d0d7cdafe33022cf8264a37.ssl.cf1.rackcdn.com/12008654_op-art-gifs_t97543633.gif
imagine – Adam Pizurny

există promisiuni și promisiuni …

promisiuni făcute cu bună credință
dintr-un imbold imposibil de descris
în ciuda faptului că cel ce le face
se îndoiește el însuși că le va putea onora.

există promisiuni lansate din vârful buzelor
sau cu voce hotărâtă, prea hotărâtă uneori,
dar și cele făcute pe un ton indiferent
enervant prin neimplicarea transmisă la nivel subliminal.

există promisiuni făcute cu răceală
semănând mai mult cu o sentință emisă de un judecător placid
dar și cele ce țâșnesc ca o lavă fierbinte, în cuvinte clocotitoare.

există promisiuni simple, concise,
dar și promisiuni complicate
ca un roman polițist cu multe personaje de umplutură.

promisiuni ce sună a promisiuni
sau a minciuni
sau a liste de cumpărături făcute la repezeală.

promisiuni încălcate,
promisiuni duse la bun sfârșit,
promisiuni absurde, de taină,
dar și promisiuni inutile sau de o inutilă frumusețe.

există promisiuni și (pr)omisiuni  ;)

ἐνέργεια

figueiredo1-site-394x400
imagine – Luciano Figueiredo

În timp ce mergeam spre mall simțeam în aer disperarea ultimilor zile de decembrie amestecată cu o vagă aromă de citrice si mirosul relativ pregnant de asfalt proaspăt pe care primăria găsise de cuviință să-l toarne cu patru zile înainte de alegeri.

Mă chinuiam să găsesc o explicație cât de cât logică pentru faptul că în anii impari îmi merge cu mult mai bine decât în anii pari, iar în cei ce au reprezentat numere prime pot spune că mi-a mers excelent.
Chiar și inspirația așa zis scriitoricească se manifestă altfel în anii impari, deci mă aștept ca în 2017 ( număr prim ;) ) să depășesc starea de ”lâncezeală bloggeristică” ce mă caracterizează acum.
Faptul că circul, că mai tot timpul sunt pe drumuri (la propriu), că găsesc tot felul de motive pentru a pleca undeva ar putea fi invocat drept pretext pentru a mă disculpa cumva.
Dar eu știu foarte bine că nu e așa.
Intuiesc faptul că sunt la finalul unui ciclu temporal inhibitor de energii, mai mult sau mai puțin creatoare, constructive sau distructive, benefice sau malefice … de aceea aștept să se răsucească bucla.

ἐνέργεια, iată cheia universală ce învârte acest angrenaj uriaș pe care îl reprezintă Universul.

Și pentru a încheia postarea cu ceva frumos m-am oprit la o scriitoare poloneză în ale cărei rânduri m-am regăsit deseori.




Dragoste la prima vedere

Amândoi sunt convinşi
că dintr-o dată s-au îndrăgostit.
E frumoasă această siguranţă,
dar nesiguranţa e şi mai frumoasă.
Cred că dacă mai devreme nu s-au cunoscut
nimic între ei n-a fost niciodată.
Ce s-o fi întâmplat însă pe străzile,
scările şi coridoarele
pe care de mult s-au tot petrecut?
Aş vrea să-i întreb:
– dacă nu-şi amintesc –
când au stat faţă în faţă
în nişte uşi?
dacă nu şi-au spus scuzaţi într-o îmbulzeală?
dacă nu şi-au spus în receptor, pardon greşeală?
– ştiu totuşi răspunsul lor.
Nu, nu-şi amintesc.
I-ar mira foarte mult,
că de-atâta vreme
întâmplarea le-a făcut festa.
N-a fost încă definitiv acel gata
care să le transforme soarta
să-i apropie sau să-i îndepărteze
să le iasă în faţă
şi amintindu-le chicotul
să se dea la o parte.
Semne, indicii au fost.
Si ce dacă nu erau clare.
Poate acum trei ani
sau marţea trecută
o frunză le-a zburat
de pe un umăr pe altul?
A fost şi ceva pierdut
care se înălţa.
Cine ştie
dacă nu mingea
prin tufişurile copilăriei?
Au fost clanţele de pe la uşi
şi butoanele soneriilor
pe care cândva
urme pe urme s-au aşezat.
In sălile de aşteptare
valizele una lângă alta au stat
Poate într-o noapte acelaşi lucru l-au visat
şi după ce s-au trezit l-au uitat.
Căci fiecare început
înseamnă doar continuare
exact ca şi-n analele
deschise totdeauna la jumătate.

( Wisława Szymborska-Włodek )

suflete pereche

Craig Stockwell

imagine Craig Stockwell

*

Înainte ca să înțeleg cu adevărat ce înseamnă suflete pereche aveam înrădăcinată într-un colț umbros și prea puțin umblat al gândirii mele ideea că undeva în lumea asta mare, nu știu unde, trebuie să am un suflet pereche.

Dar ce înseamnă la urma urmei suflet pereche?
Nu există definiții. Nici matematice şi nici poetice. Cel puțin nu pentru mine … de acest lucru sunt acum convinsă :)