AMATAE MEAE

 Aydin Aghdashloo, Portrait of the Artist at Forty-Eight

 

Cautam informatii si imagini despre opera lui Aydin Aghdashloo in speranta de a-mi face o cat mai corecta idee referitor la opera lui. Tot cautand am nimerit pe un site ce avea listate mai multe lucrari. Am dat click pe cea intitulata  portretul artistului la patruzeci si opt de ani.
Mi s-a deschis imaginea pe care tocmai o priviti.
In primul moment am fost convinsa ca autorul sitului a incurcat titlurile din galeria de imagini :) … am dat click pe toate, fara insa sa descopar vreun portret – asa cum e definit el in dictionarele de arta.

Curioasa sa vad despre ce-i vorba m-am lansat pe net si, curios, respectivul titlu imi aducea pe monitor aceeasi imagine. De abia atunci am inteles ca aceasta acuarela reprezinta de fapt o viziune deosebita a propriei persoane a pictorului.
Realizat in 1988, deci in perioada in care a fost exclus de regimul islamic din elita intelectuala a tarii, si totodata in perioada interdictiei de a pasi in afara granitelor, acuarela de față transmite esenta trairilor artistului.
La patruzeci si opt de ani, in plina forta creatoare si deplina maturitate artistica, marginalizat si tracasat de autoritati, Aydin Aghdashloo se percepe pe sine insusi ca pe o poarta veche, cu vopseaua scorojita, definitiv inchisa.

Aydin Aghdashloo, Caspian Shore
*

Pentru a supravietui psihic, caci fizic si material reusise sa supravietuiasca cu destul succes, pictorul va cauta noi forme de exprimare. Asa ajunge sa picteze acuarele, tehnica cu care nu s-a impacat niciodata si la care a renuntat prea usor.
Mi-a atras atentia acest peisaj marin de pe tarmul caspic. Intensitatea albastrului folosit, poate ca ma insel, e un raspuns subliminal la „distrugerea identitatii”.

*

 

 Aydin Aghdashloo, Agha Jalal/Domnul Jalal
*

In postarea de introducere dedicata lui Aydin Aghdashloo aminteam de Jalal Moghaddam, cel ce i-a fost profesor doar pentru o zi dar care i-a deschis definitiv ochii asupra artei.
Drept omagiu pictorul l-a imortalizat intr-un tablou.

Seria portretelor clasice realizate de Aghdashloo cuprinde cateva reusite chiar, dar acest tip de exprimare artistica in stil clasic nu-i caracterizeaza opera artistica.

In 1981 se casatoreste cu Firoozeh Athari, o fosta studenta de-a lui de la Arhitectura, iar in 1982 i se naste primul copil : un baiat caruia ii va da numele Takin.

*

Aydin Aghdashloo, Takin 

 

Portretul lui Takin nu poarta nici un semn al distrugerii memoriei sau al pierderii identitatii si cred ca pictorul isi vede fiul ca pe un explorator al libertatii.

In 1987 va veni pe lume al doilea copil, o fata pe care o va numi Tara.

Dupa ridicarea interdictiei de a parasi țara, pictorul isi va duce familia in Canada, loc unde traiesc si la ora actuala.
Atat Takin cat si Tara au activitati „tangente cu arta” fiind activi in mass-media canadiana. Blogurile si emisiunile lor sunt impregnate vizibil cu note critice la adresa Iranului.
Cu toate astea Aydin Aghdashloo vine frecvent in Iran, ca sa nu zic ca sta mai mult in Iran, deoarece preda diferite cursuri universitare la mai multe facultati de arta, inclusiv la cea din Teheran.
Picturile lui si-au regasit locul in muzeele iraniene, albumele de arta i se editeaza in serii de lux, cartile i se reediteaza la cererea cititorilor si, dupa mai bine de trei decenii de la revolutia islamica, desi nu se numara printre aparatorii regimului, Aydin Aghdashloo reuseste sa se manifeste liber si sa se impuna noii generatii de cenzori ai Ministerului Culturii ( cenzor … adica persoana ce se ocupa cu cenzura a ceea ce lezeaza interesele regimului)

Pentru final am ales ultimul portret al  primei mele postari dedicata pictorului iranian, de origine turca azera, Aydin Aghdashlo.
Tot cu acest portret voi incheia  si ultima mea postare :)

E vorba de Shohreh, prima sotie … poate ca mai mult decat o fostă soție.

 

Aydin Aghdashloo, Amatae Meae (Shohreh)
(Memories of Destruction)
*

In 1972  Aydin s-a casatorit cu actrita Shohreh Vaziri Tabar, o fata dintr-o familie bogata, de oameni culți, si deosebit de atragatoare.
In 1979 are loc revolutia islamica. Shohreh reuseste sa paraseasca ilegal Iranul si sa se refugieze in Anglia. Din Anglia va pleca in America, va obtine cetatenia americana si va juca diverse roluri in  filme de lung metraj, seriale de televiziune si piese de teatru.
Desi a avut posibilitatea de a pleca ilegal din tara, pictorul nu o va urma, preferand, nu se stie din ce motive, sa ramana in Iran.
Dupa divortul din 1980 Shohreh va pastra numele soțului si cu acest nume va deveni cunoscuta spectatorilor de film si teatru din lumea vestica.

Aydin va suferi ca un câine, va trece prin perioade vecine cu nebunia, va distruge tot ceea ce-i amintea de dânsa … dar cu toate astea nu o va putea uita.
Nici noua lui sotie, nici cei doi copii de care e foarte atasat, nici succesul de la casele de licitatii londoneze, nici prestigiul din mediul intelectual iranian, nimic din toate astea nu au reusit sa i-o stearga pe Shohreh din memorie.
Iar Shohreh, la cei saizeci de ani ai ei, arata iresponsabil de bine.

In dreapta portretului se vede inscriptionata cifra 1355. Asa dum cum explicam aici, e vorba de datarea conforma calendarului iranian. Anul 1355 in stil iranian corespunde cu perioada 21 martie 1976 – 20 martie 1977.
Deci portretul a fost realizat in timpul mariajului, cu doi ani inainte de revolutie si de divort.

As vrea sa pot spune macar cateva cuvinte despre pictura … sa o interpretez cumva. Sa-i descopar codurile si cu ajutorul lor sa descopar mesajul pictorului.
Ma tem ca nu o voi putea face.
Oricum, pictura ma fascineaza prin potentialele interpretari.
Mi-ar place sa aflu la ce s-a gandit artistul in momentul in care i-a atribuit sotiei sale aceasta identitate feminina din arta evului mediu european.
Intr-o zi s-ar putea sa descopar cheia :)

In partea din stanga, in afara numelor Shohreh si Aydin, sunt gravate trei cuvinte in latina : AMATAE MEAE …  adica „iubita mea” si VXORI, acesta din urma putandu-se traduce prin consoarta, sotie, pereche.

Poate ca asa a fost destinul acestor doi Aghdashloo, ambii deosebiti de inzestrati artistic, ca fiecare sa parcurga singur drumul spre celebritate, si totusi uniți cumva in gând.

 

Free website hit counter