nuvelistul

imagine – Oliver Ray

*
Într-o zi a descoperit că pentru dânsul viața poate fi un pretext de agonie. Așa a început agonizarea prin cuvinte.
Închipuirile au luat locul întâmplărilor din realitatea convențională transformând-o într-un rest reciclabil emoțional.
Nimic din ceea ce povestea nu era adevărat, deși spera ca într-o bună zi să fie.  Chiar dacă poveștile nu-i ieșeau întotdeauna la fix, aveau o tușă caracteristică, un amestec misterios de dezamăgire și vinovăție combinat in proporții aleatorii funcție de anotimp sau de melodiile ascultate pe parcursul zilei.
Poseda un suflet fără astâmpăr temperat pe ici pe colo de rutina unei existențe stupid de banale.
Dacă de la bun început ar fi aruncat altfel zarurile nu ar fi ajuns în acest punct de inflexiune.

Își aranja cuvintele în paragrafe inginerești evident de elaborate – însă îi plăcea să creadă că se exprimă cu spontaneitate.
Spontaneitatea și-a pierdut-o demult, la o dată imprecisă, în ziua în care a renunțat de a-i mai vedea pe  oameni într-o lumina pozitivă.
Tot atunci a descoperit și că focul dragostei nu se întreține cu surcele …

Anunțuri

8 gânduri despre „nuvelistul

  1. Am ajuns să aștept cu nerăbdare să mai scrii ceva. Nu știu ce rezonanță au în mintea mea sau în sufletul meu cuvintele tale, dar citesc mereu printre rânduri și ceva nespus până la capăt, ceva pe care doar mă faci să-l bănuiesc. E plăcut să încerci a dezlega șarade, dar mă întreb dacă există vreun temei ca să gândesc așa.

    Apreciază

    • later edit

      Nu prea inteleg ce vrei sa spui in acest comentariu dar luand ca punct de plecare explicatiile date, te voi dezamagi si-ti voi spune ca la mijloc nu e nici un fel de sarada.

      Tot ceea ce pare ascuns sau complicat, in realitate e deosebit de simplu :)

      Apreciază

  2. Mda…”Spontaneitatea și-a pierdut-o demult, la o dată imprecisă, în ziua în care a renunțat de a-i mai vedea pe oameni într-o lumina pozitivă.”
    Și în artele plastice se întâmplă ceva asemănător. Pierzi prospețimea odată cu încrederea în unii oameni, pe care o pierzi datorită lor, evident. Dar atât de greu se reintră în spontaneitate, anevoie, obositor. Am observat asta și la artiștii mari, consacrați.
    Nuvelistul …Eu sper că va lua acea gură de aer prospăt și va mai scrie.

    Apreciază

    • Unii nuvelisti au nevoie ceva mai mult decat o gura de aer proaspat. Au nevoie de intreaga atmosfera si inca ceva pe deasupra.
      Spontaneitatea presupune o stare speciala a spiritului : sa ai ce spune, sa vrei sa spui si sa o poti spune. Indiferent daca prin cuvinte, note muzicale sau culori.

      Apreciază

  3. Aici e o treaba mai complicata…. nuvelistul nostru a ajuns intr-un punct mort, cum ni se intampla si noua adesea, dar trebuie sa incerce sa se reinventeze :) Va trece cu siguranta de aceasta perioada anosta si va izbucni cu mai multa tarie (renasterea din cenusa).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s