AMATAE MEAE

Portrait of the artist at forty-eight , 1988.jpg

 Aydin Aghdashloo, Portrait of the Artist at Forty-Eight

 

Cautam informatii si imagini despre opera lui Aydin Aghdashloo in speranta de a-mi face o cat mai corecta idee referitor la opera lui. Tot cautand am nimerit pe un site ce avea listate mai multe lucrari. Am dat click pe cea intitulata  portretul artistului la patruzeci si opt de ani.
Mi s-a deschis imaginea pe care tocmai o priviti.
In primul moment am fost convinsa ca autorul sitului a incurcat titlurile din galeria de imagini :) … am dat click pe toate, fara insa sa descopar vreun portret – asa cum e definit el in dictionarele de arta.

Curioasa sa vad despre ce-i vorba m-am lansat pe net si, curios, respectivul titlu imi aducea pe monitor aceeasi imagine. De abia atunci am inteles ca aceasta acuarela reprezinta de fapt o viziune deosebita a propriei persoane a pictorului.
Realizat in 1988, deci in perioada in care a fost exclus de regimul islamic din elita intelectuala a tarii, si totodata in perioada interdictiei de a pasi in afara granitelor, acuarela de față transmite esenta trairilor artistului.
La patruzeci si opt de ani, in plina forta creatoare si deplina maturitate artistica, marginalizat si tracasat de autoritati, Aydin Aghdashloo se percepe pe sine insusi ca pe o poarta veche, cu vopseaua scorojita, definitiv inchisa.

aghdashloo acuarela.jpg

Aydin Aghdashloo, Caspian Shore
*

Pentru a supravietui psihic, caci fizic si material reusise sa supravietuiasca cu destul succes, pictorul va cauta noi forme de exprimare. Asa ajunge sa picteze acuarele, tehnica cu care nu s-a impacat niciodata si la care a renuntat prea usor.
Mi-a atras atentia acest peisaj marin de pe tarmul caspic. Intensitatea albastrului folosit, poate ca ma insel, e un raspuns subliminal la „distrugerea identitatii”.

*

 Aydin Agdashloo - aga jalal.jpg

 Aydin Aghdashloo, Agha Jalal/Domnul Jalal
*

In postarea de introducere dedicata lui Aydin Aghdashloo aminteam de Jalal Moghaddam, cel ce i-a fost profesor doar pentru o zi dar care i-a deschis definitiv ochii asupra artei.
Drept omagiu pictorul l-a imortalizat intr-un tablou.

Seria portretelor clasice realizate de Aghdashloo cuprinde cateva reusite chiar, dar acest tip de exprimare artistica in stil clasic nu-i caracterizeaza opera artistica.

In 1981 se casatoreste cu Firoozeh Athari, o fosta studenta de-a lui de la Arhitectura, iar in 1982 i se naste primul copil : un baiat caruia ii va da numele Takin.

*
painting_aidin_aghdashloo_21_20110427_1421142450.jpg

Aydin Aghdashloo, Takin 

 

Portretul lui Takin nu poarta nici un semn al distrugerii memoriei sau al pierderii identitatii si cred ca pictorul isi vede fiul ca pe un explorator al libertatii.

In 1987 va veni pe lume al doilea copil, o fata pe care o va numi Tara.

Dupa ridicarea interdictiei de a parasi țara, pictorul isi va duce familia in Canada, loc unde traiesc si la ora actuala.
Atat Takin cat si Tara au activitati „tangente cu arta” fiind activi in mass-media canadiana. Blogurile si emisiunile lor sunt impregnate vizibil cu note critice la adresa Iranului.
Cu toate astea Aydin Aghdashloo vine frecvent in Iran, ca sa nu zic ca sta mai mult in Iran, deoarece preda diferite cursuri universitare la mai multe facultati de arta, inclusiv la cea din Teheran.
Picturile lui si-au regasit locul in muzeele iraniene, albumele de arta i se editeaza in serii de lux, cartile i se reediteaza la cererea cititorilor si, dupa mai bine de trei decenii de la revolutia islamica, desi nu se numara printre aparatorii regimului, Aydin Aghdashloo reuseste sa se manifeste liber si sa se impuna noii generatii de cenzori ai Ministerului Culturii ( cenzor … adica persoana ce se ocupa cu cenzura a ceea ce lezeaza interesele regimului)

Pentru final am ales ultimul portret al  primei mele postari dedicata pictorului iranian, de origine turca azera, Aydin Aghdashlo.
Tot cu acest portret voi incheia  si ultima mea postare :)

E vorba de Shohreh, prima sotie … poate ca mai mult decat o fostă soție.

 

aidin_aghdashloo_ Shohreh.jpg

Aydin Aghdashloo, Amatae Meae (Shohreh)
(Memories of Destruction)
*

In 1972  Aydin s-a casatorit cu actrita Shohreh Vaziri Tabar, o fata dintr-o familie bogata, de oameni culți, si deosebit de atragatoare.
In 1979 are loc revolutia islamica. Shohreh reuseste sa paraseasca ilegal Iranul si sa se refugieze in Anglia. Din Anglia va pleca in America, va obtine cetatenia americana si va juca diverse roluri in  filme de lung metraj, seriale de televiziune si piese de teatru.
Desi a avut posibilitatea de a pleca ilegal din tara, pictorul nu o va urma, preferand, nu se stie din ce motive, sa ramana in Iran.
Dupa divortul din 1980 Shohreh va pastra numele soțului si cu acest nume va deveni cunoscuta spectatorilor de film si teatru din lumea vestica.

Aydin va suferi ca un câine, va trece prin perioade vecine cu nebunia, va distruge tot ceea ce-i amintea de dânsa … dar cu toate astea nu o va putea uita.
Nici noua lui sotie, nici cei doi copii de care e foarte atasat, nici succesul de la casele de licitatii londoneze, nici prestigiul din mediul intelectual iranian, nimic din toate astea nu au reusit sa i-o stearga pe Shohreh din memorie.
Iar Shohreh, la cei saizeci de ani ai ei, arata iresponsabil de bine.

In dreapta portretului se vede inscriptionata cifra 1355. Asa dum cum explicam aici, e vorba de datarea conforma calendarului iranian. Anul 1355 in stil iranian corespunde cu perioada 21 martie 1976 – 20 martie 1977.
Deci portretul a fost realizat in timpul mariajului, cu doi ani inainte de revolutie si de divort.

As vrea sa pot spune macar cateva cuvinte despre pictura … sa o interpretez cumva. Sa-i descopar codurile si cu ajutorul lor sa descopar mesajul pictorului.
Ma tem ca nu o voi putea face.
Oricum, pictura ma fascineaza prin potentialele interpretari.
Mi-ar place sa aflu la ce s-a gandit artistul in momentul in care i-a atribuit sotiei sale aceasta identitate feminina din arta evului mediu european.
Intr-o zi s-ar putea sa descopar cheia :)

In partea din stanga, in afara numelor Shohreh si Aydin, sunt gravate trei cuvinte in latina : AMATAE MEAE …  adica „iubita mea” si VXORI, acesta din urma putandu-se traduce prin consoarta, sotie, pereche.

Poate ca asa a fost destinul acestor doi Aghdashloo, ambii deosebiti de inzestrati artistic, ca fiecare sa parcurga singur drumul spre celebritate, si totusi uniți cumva in gând.

 

Aydin Aghdashloo – seria orientală

aghdashloo - orientals 1.jpg

Aydin Aghdashloo, pictura din seria Orientala
(inspirata din ceramica glazurata cu un superb albastru ahemenid)

 

Continui prezentarea lui Aydin Aghdashloo, pictor iranian contemporan ce si-a gasit inspiratia atat in pictura europeana, renascentista sau baroca, cat si in miniaturile persane ale epocii safavide, pictura qajara sau in ceramica traditionala iraniana.

Asa numita serie a „distrugerii memoriei” cuprinde doua mari sectiuni : occidentala si orientala.
Despre lucrarile „occidentale” am vorbit pe larg aici; cele „orientale” le voi prezenta acum.

 

Aydin Aghdashloo - orientals.jpg

Aydin Aghdashloo, pictura din seria Orientala – Distrugerea Memoriei
(inspirata de un vas ceramic verde turcoaz)

 

Nu intamplator a ales pictorul ca punct de plecare ceramica, una din cele mai vechi forme de exprimare estetica a fiintei umane.
Aici chiar m-a luat prin surprindere un aspect:  inainte sa aflu cine  este Aydin Aghdashloo si ce a pictat dansul, ii impartaseam ideea ca ceea ce reprezinta cel mai bine arta vizuala iraniana din perioada preislamica e ceramica, deci nu rhytonii din aur si argint din epocile ahemenida, sasanida si parta pe care ne-am obisnuit sa-i vedem in cartile de istorie.

Seria Orientala cuprinde trei sub-serii : Memories of Destruction – redenumita ulterior de catre artist Memoirs of Annihilation, Falling Angels si The Years of Fire and Snow.
Ultima subserie, Ani de Foc si Zapada, a inceput  in 1974 … inainte de revolutia islamica din 1979. Deci nu inteleg de ce in unele studii critice se distorsioneaza adevarul spunandu-se in mod fals ca aceasta serie de lucrari ar reprezenta un produs al impactului negativ pe care l-au lasat schimbarile sociale si politice din Iran asupra vietii pictorului.
E adevarat ca Aydin Aghdashloo a avut mult de suferit de pe urma schimbarii regimului politic  trezindu-se peste noapte dintr-o persoana importanta intr-una obisnuita … ba chiar in una marginalizata  de noua putere.
A trebuit sa treaca un deceniu pentru ca, acelasi regim, sa-l repuna in drepturi.

 

painting_aydin_aghdashloo - qajar inspiration.jpg

 Aydin Aghdashloo
lucrare din seria Orientala inspirata de o pictura din epoca Qajara

 

Dar mai bine sa-i lasam pe critici si politicieni deoparte si sa ascultam ce are de spus artistul in persoana :)

„I was nineteen years old when I enrolled in the College of fine Arts . The years in that college were wasted years in my life, and I am indebted to none of the instructors there. The only image left now is one of a herd fighting loudly and furiously for the better seats on a train which has stood still for years and rusted, the engine having departed with a loud roar long ago, leaving everyone behind. Realizing this, I threw myself off the train. I quit the college in 1964.

The period of Memoirs of Annihilation began in 1974 and continued on. injuring and disfiguring Renaissance paintings, culminating in The Years of Fire and Snow in 1977, with a gesture toward the final days of carelessness and merriment for some boastful, pompous creatures, unaware of the cold winter behind their backs. Or perhaps their wish to preserve the passing merriment of that moment made them desire to remain unaware.”

 

ahgdashloo - orientals 3 - falling angels.jpg

Aydin Aghdashloo
lucrare din subseria Falling Angels

 

Atentie! Informatia Anno 1373 din aceasta pictura nu are legatura cu perioada medievala, adica cu anul 1373 dHr. Necunoasterea unor aspecte legate de calendarul iranian a dus la grave erori din partea unor „scriitorasi” de articole in reviste de mare tiraj. Nu-i numesc exegeti deoarece nu sunt, caci daca erau nu faceau interpretari nastrusnice cu privire la seria de picturi intitulata Anno Apocalypse in care se circumscriu si o serie de picturi din subseria Falling Angels :)

Pentru cei ce nu cunosc amanuntele voi spune ca in Iran numaratoarea anilor se face dupa Hegira Shamsi (Hegira Solara). Ea e respectata de musulmanii shiiti.

Popoarele arabe cat si restul musulmanilor sunniti isi calculeaza anii dupa Hegira Qamari (Hegira Lunara). Hegira Lunara isi incepe numaratoarea avand la baza anul 622 dHr, an in care profetul Mohammad pleaca de la Medina la Mekka, aceasta calatorie fiind desemnata ulterior cu numele de hajj si reprezentand in clipa de fata acea calatorie obligatorie pe care fiecare musulman ar trebui sa o faca la Mekka.

Anul curent, 2012, este conform cu anul 1390/91 al Hegirei Shamsi/Solare si cu anul 1434 al Hegirei Qamari/Lunare :)
Iata cum arata foaia mea din calendarul electronic :

Today
Saturday    – 15 December 2012 AD
                     – 25 Azar – 1391 SH
                     –   1 Safar – 1434 AH

 

Dupa plictisitoarea lectie de astronomie – religie – istorie e cazul sa ma reintorc la arta. Ii dau din nou cuvantul pictorului.


„Gradually, over the years, I learned the tricks and the fundamentals of gilding calligraphy, miniature and painting flowers-and-birds. Through mending old, damaged calligraphies that I would buy inexpensively, restoring them through hours of precise work to their days of intact glory, I became a gilder and a miniaturist.”

 

Aydin-Aghdashloo-23-553x1024.jpg

Aydin Aghdashloo, copie dupa o celebra miniatura safavida
(click pe imagine pentru a vedea acuratetea detaliilor)

 

„One had to be blind, or would have had to shut one’s door to the world and crawl into a hole, not to notice death’s incursion, and the young men who took it for nothing, who welcomed it without fear. Just like that miniature, flying in thick smoke, which is not dead even if it is crumpled. And I discovered many killed ones around me who were not dead, who do not die, who, for me, do not die.”

 

aghdashloo - orientals 4.jpg

 Aydin  Aghdashloo, lucrare din seria Orientala
(inspirata deasemeni dintr-o miniatura )

 

„The crumpled miniatures also spoke of my crumpling and that of my generation, and formalized a deep bitterness, a bitterness which was the outcome of a misunder­standing between my generation and a newly arrived, younger generation which, rather than learning and choosing with patience, had become used to quickly crumpling and throwing away.

Later, when I realized that ferocity had replaced bitterness and that true annihilation had replaced memoirs of annihilation in my miniatures – which by now I was cutting up with knives and burning to the half – I abandoned the project.”

 

aghdashloo - orientals 6.jpg

Aydin Aghdashloo, pictura din seria Orientala
(inspirata din portretul unui print al dinastiei qajare)

 

” The following years were taken up with hard work, searching for and finding newer and more intimate models: in the burnished, marble profile of the noble and glorious Persian, shattered under the invading Greek’s pickaxe or the tribal leader’s ann; in the eight-hundred-year-old illustrated turquoise bowl / broken into pieces in the aft as a dust storm joined and intertwined the horizon with the sky; in the bejeweled kings and entertainers of the Qajar dynasty, covered from head to toe by stamps of cancellation.”

 

Anul 1982 va constitui un an important in viata pictorului. E anul in care i se naste primul copil, un baiat pe care il va numi Takin, dar si anul in care ii moare mama.
Aydin Aghdashloo a pictat-o deseori pe mama lui dar, dupa parerea criticilor iranieni, nici un tablou nu exprima atat de bine legatura sufleteasca cu cea care i-a dat viata, si apoi golul creat de disparitia ei, ca lucrarea intitulata „Camera mamei mele”.

 

aidin_aghdashloo- mother.jpg

Aydin Aghdashloo, Portretul Mamei

 

Inchei postarea de azi cu un portret realizat mamei. Nu e intamplator faptul ca in prim plan apare o vaza. O vaza intacta. Mesajul e deosebit de clar : nimic de pe lumea asta nu-i va putea distruge memoria. Ea va ramanea intacta in inima artistului.
Deci si „distrugerea memoriei” isi are limitele ei.

Pe de alta parte, o vaza goala ne duce cu gandul la flori … iar barbatii, constient sau inconstient, au asociat dintotdeauna  femeia cu o floare.

 

Aydin Aghdashloo – distrugerea identității

 aydin aghdashloo- niavaran palace-jahan nama museum.jpg

Aydin Aghdashloo, Lady in Red (1977) – Memories of Destruction
Muzeul Jahan Nama, Palatul Niavaran, Teheran
van Eyck inspiration

 

Din nou un pictor iranian …

Primul tablou al postarii de azi reprezinta de fapt si primul meu contact vizual cu opera pictorului Aydin Aghdashloo.
Evenimentul se petrecea cu multi ani in urma la Muzeul Jahan Nama din incinta complexului muzeal al Palatului Niavaran din Teheran.
In acea prima vizita nu acest tablou imi atrasese atentia ci un altul, neasteptat pentru mine, semnat de Corneliu Baba.
Surpriza de a vedea una din picturile lui Baba pe aceste meleaguri straine ma surescitase peste masura asa incat restul operelor de arta din Muzeul Jahan Nama isi pierdusera brusc din stralucire.

Dar la urmatoarea vizita, si de atunci cred ca am vizitat de cel putin cinci ori complexul, pictura lui Aghdashloo s-a facut remarcata imediat. Nu a durat mult pentru a-mi da seama ca trebuie sa existe o taina a portretului si ca nu-i vorba nicidecum doar de o față mâzgălită.

Cautand sa aflu mai multe despre autorul ei, incet incet, am descoperit lucruri neasteptate despre minunile ascunse sub vălul de ceață politică ce acopera momentan Teheranul.

 

aydin aghdasloo.jpg

As vrea sa incep cu inceputul, asa cum se incepe de obicei, insa povestea de față nu are un inceput propriu zis.
Informatiile gasite cu privire la Aydin Aghdashlou țeseau de la sine o plasa pescareasca ce adunase in ea de toate : pictura renascentista, miniaturi traditionale iraniene, Andy Warhol, piese antice ahemenide, Picasso, tablouri europene din perioada barocă, Velazquez si revolutia islamica, revelatia facilitata de o persoana cu care copilul de paisprezece ani a stat de vorba intr-o zi, filmele lui Felini,  arta minimalista, frescele bazilicilor, de Chirico, caligrafia minutioasa a manuscriselor persane, frumusetea rece a lui Ingrid Bergman, dinastia Qajara si Claude Monet, toamnele aurii ale gradinilor din Qolhak si licitatiile de la Sotheby, dar mai ales Botticelli si perfectiunea lui.

 

aydin aghdashloo memories1.jpg

Aydin Aghdashloo, Identity – In Praise of Sandro Botticelli (1975)

 

Pentru a intelege ce vreau sa spun e imperios necesar sa fac profilul invitatului de azi :)

Aydin Aghdashloo se naste in 1940 la Rasht, capitala provinciei Gilan/Ghilan, pe tarmul Marii Caspice, intr-o familie de refugiati politici din fostul Azerbaijan Sovietic.
In perioada 1919-20 tatal, inginer de profesie, fusese ministru de interne al Republicii Azerbaijan, dar dupa invazia sovietica e nevoit sa ia calea exilului.

Asa cum il da de gol si numele adoptat mai tarziu de tatal sau, care din ratiuni politice il schimba din Hadjiov in Aghdashloo, pictorul e de origine turcă azeră.  Azerbaijanul a constituit secole de-a randul una din provinciile Iranului dar a fost impartit in doua pe timpul dinastiei Qajare, o parte fiind adjudecata de Imperiul Țarist.
Dau aceste amanunte deoarece ele pot explica intr-un fel creatia ulterioara a artistului.

Aydin e un copil la fel ca toti copiii, poate cu ceva mai mult talent la desen si cu o curiozitate un pic peste medie. Dupa propriile marturisiri, de cand a deschis ochii a descoperit ca lumea il fascineaza. Cu puterea imaginatiei putea transforma cele mai banale obiecte din jur in lucruri fascinante.
Copilaria fara griji se sfarseste odata cu moartea tatalui ce survine in urma unor complicatii renale. Aydin ramane singur cu o mama distrusa sufleteste. Singura dorinta din acea perioada o constituia aceea de a se putea intretine prin propriile puteri, de a nu constitui o povara pentru mama sa de care se simtea legat prin mii de fire invizibile.
Incepe sa deseneze si sa picteze dar, in acelasi timp, incepe sa fie interesat de istoria artei. Isi da seama de abilitatea de a copia portretele celebre ale pictorilor europeni ai Evului Mediu, portrete pe care le vede in premiera in cataloagele de arta imprumutate de la biblioteca.

 

aydin aghdashlo - memories of destruction 2010.jpg

 
Aydin Aghdashloo, Memories of Destruction – Anno 10

*
La varsta de paisprezece ani vinde pentru prima oara un tablou. E vorba de o copie dupa o pictura de Velasquez, Reclining Venus, pe care incaseaza suma de 40 de toumani. Pe atunci un functionar obisnuit castiga in medie cu putin peste 200 de toumani.
Incantat de ideea de a putea face bani intr-un mod atat de facil, el continua sa faca reproduceri.
Urmatoarea pictura o constituie o copie dupa Delacroix, portretul compozitorului polonez Chopin.
Prietenul sau Dariush Shayegan il viziteaza, ii trece in revista restul picturilor si-i spune ca-si pierde vremea facand copii. Acesta il indeamna sa-si gaseasca un mod personal de exprimare.
Pe atunci Dariush avea doar douazeci de ani. Dariush Shayegan avea sa devina ulterior un ganditor iranian foarte important, atat de important incat sa-l inspire pe fostul presedinte Khatami in ceea ce priveste necesitatea dialogului civilizatiilor – cea mai importanta lozinca a campaniei electorale care i-a adus votul tineretului iranian.

Revin la subiect.

 

aydin aghdashloo - enigma.jpg

 

Cateva saptamani dupa aceea se petrece un eveniment despre care Aydin Aghdashloo spune ca a constituit cotitura vietii sale. La liceul Djamann din Teheran, liceul la care invata, il are ca profesor doar pentru o singura zi pe Jalal Moghaddam.
Ii povesteste acestuia felul in care a executat si a vandut copiile dupa cele doua tablouri,  marturisindu-i totodata nedumerirea sa in ceea ce priveste arta europeana.
Profesorul, pentru a-l lamuri intr-un fel, ii explica succint diferentele dintre Lautrec si Degas, dar intr-un mod care-l uimeste pe Aydin. In continuare el ii spune ca fiecare tablou reprezinta un mister, o taina a pictorului, o provocare, un mesaj codificat pentru cei ce doresc sa-l descifreze. Insa pentru a-l descifra  este nevoie de cheia potrivita.
Aceste cuvinte au un mare impact asupra elevului de liceu mai ales ca profesorul ii da de inteles ca pentru a ajunge sa se bucure de capodopere trebuie neaparat sa studieze istoria artei.

Acea zi, acel om, acea discutie au condus la nasterea lui ca artist plastic. Aydin Aghdashloo incepe sa studieze cu seriozitate istoria artei, de unul singur, chiar inainte de a se inscrie la Facultatea de Arta din Teheran, pe care, dezamagit, o va abandona.

Vreau sa spun ca dânsul nu e doar pictor. E in aceeasi masura istoric si critic de arta, consilier de arta islamica al caselor de licitatii Christie si Sotheby, profesor de facultate, scriitor, restaurator de miniaturi si caligrafii persane, ilustrator de carte si colaborator al televiziunii in realizarea unor filme documentare despre caligrafia si miniatura iraniana, scriitor de recenzii si colaboratorul a numeroase reviste de specialitate. Aghdashloo mânuiește cuvintele cu aceasi indemânare cu care mânuiește pensulele.

Aydin Aghdashloo a fost directorul Departamentului de Arta al biroului reginei Farah Diba – sotia fostului șah Mohammad Reza Pahlavi. Din imputernicirea reginei a achizitionat diverse opere pentru Muzeul de Arta Contemporana din Teheran, muzeu ce a luat fiinta prin stradania reginei constiente de necesitatea ca tara ei sa detina opere ale artistilor plastici contemporani aclamati in lumea occidentala.
Daca in clipa de față in colectiile susamintitutului muzeu exista lucrari semnate de Picasso, Monet, Andy Warhol sau Chagall, aceasta se datoreaza lui Aydin Aghdashloo – deoarece el e persoana care a hotarat ca merita sa fie cumparate.

Regina Farah, in efortul ei pe taramul artei, reuseste in 1977 sa puna pe picioare Muzeul Reza Abbasi … un muzeu despre care am vorbit prea putin intr-un alt spatiu virtual, aici si aici.
Aghdashloo va detine functia de director al acestui muzeu din anul infiintarii si pana in 1979, anul revolutiei islamice.

Revolutia a insemnat o cotitura importanta, dureroasa si in acelasi timp benefica, in viata lui.
Faptul ca a avut functii in biroul reginei, desi nici una politica, a constituit motivul pentru care i s-a interzis sa-si expuna public lucrarile si sa detina vreun post in Iran, atat in invatamant cat si in alte institutii culturale.

Tot atunci i s-a interzis iesirea din tara. Timp de zece ani pictorul nu a putut iesi peste granite nici macar ca simplu turist, ce sa mai vorbesc despre posibilitatea de a participa la expozitii si de a-si vinde lucrarile numerosilor sai admiratori de peste hotare.

Cu toate astea el a reusit sa infiinteze o scoala ‘subterana’ unde,  in particular, dadea lectii de arta si istoria artei studentilor  doritori de altceva decat ceea ce le oferea proaspatul regim ajuns la putere, regim format in mare parte din personaje cu studii insuficiente sau cu vederi insuficiente asupra realitatii. Desi regimul are cunostinta de activitatea ilegala a pictorului, il tolereaza … de unde se intelege ca in mod tacit i-au permis activitatea.

Nici in timpul șahului, nici dupa aceea, Aghdashloo nu a facut politica dar, cu trecerea anilor, a dovedit chiar si celor mai sceptici ca arta poate invinge cele mai batute in cuie minți :)

Paradoxal că, in ciuda restrictiilor oficiale, Aghdashloo incepe in 1981 o colaborare cu televiziunea de stat iraniana si, in calitate de co-producator, reuseste sa produca treisprezece filme documentare despre istoria picturii persane.

Urmatoarea pictura, intitulata Anno  05, face aluzie la cenzura.

 

aydin aghdashloo unlimited.jpg

 Aydin Aghdashloo,  Memories of Destruction, Anno  05
another  van Eyck inspiration

 

In acea perioada marcata de lipsuri materiale, nu si spirituale, executa o serie de picturi si caligrafii picturale pe care le considera acum drept cele mai bune lucrari ale sale. Din pacate nu posedă aproape nimic din ceea ce a pictat atunci deoarece, printr-un „entuziast” care le cumpara ieftin si le vindea inzecit, le-a trimis in strainatate. Pe cei ce i-au achizitionat respectivele lucrari nu-i cunoaste asa ca nu are cum sa obtina imaginea lor.

Șansa ii va surade iarăși dupa incheierea razboiului dintre Iran si Irak. Situatia din Iran se imbunatateste vizibil; in structurile puterii au loc schimbari de substanta si in mai putin de doi ani fundamentalistii din guvern se vad marginalizati.
In anul 1989 i se ridica toate restrictiile, e invitat sa predea din nou la universitate, i se repun in circulatie picturile, muzeele ii scot operele băgate prin subsoluri iar editurile il asalta cu diverse propuneri de colaborare.
Bineinteles ca i se cere sa-si redefineasca stilul si sa-si islamizeze arta. El insa nu o va face. Va continua sa picteze in stilul care l-a consacrat, ce va culmina cu sub-seriile Enigma si Anno Apocalypse, ambele circumscrise ca idee seriei Memories of Destruction inceputa in 1974.

Casele de licitatii londoneze inregistreaza o crestere exponentiala a preturilor lucrarilor sale, solicitandu-i mereu altele,  insa acest lucru nu-i va accelera ritmul de lucru.
Aydin Aghdashloo ramane fidel conceptelor sale formate de-a lungul vietii si sub nici o forma nu face rabat de calitate.

 

 aidin_aghdashloo_1_20110427_1974105862.jpg

 

Pictura cu care am deschis blogul, cea de la Muzeul Jahan Nama, devine din nou publica.
Reamintesc aici ca la Muzeul Jahan Nama sunt expuse opere de arta din colectia privata a reginei Farah Diba, adica tablouri, sculpturi, statuete si obiecte antice pe care le-a primit drept cadou cu prilejul diverselor aniversari, din partea unor sefi de stat si personalitati ce au vizitat Iranul, opere de arta cu autograf din partea artistilor renumiti ai acelei perioade sau lucrari cumparate la licitatii din banii ei, nu din bugetul pus la dispozitie de Ministerul Culturii.

Voi continua prezentarea intr-o postare viitoare. Inchei cu mentiunea ca prima sotie a lui Aydin Aghdashloo a fost actrita Shoreh Aghdashloo – din a cărei filmografie as aminti House of Sand and Fog.