un mister … două mistere

Victor Vasarely, TY – NEU

Supranaturalul reprezintă naturalul ale cărui legi nu au fost deocamdată descoperite.
Iar tot ceea ce nu cunoaștem, sau nu înțelegem,  e învăluit de mister.
Misterul atrage. Misterul atrage înzecit atunci când învăluie lucruri banale. Cu cât mai mare banalitatea, cu atât mai puternică atracția. Realitatea e ca noi suntem cei ce dăruim  banalului  atribute imaginare, fantastice … calități pe care acesta nu l-a avut niciodata.
Noi suntem creatorii de mistere și tot noi victimele lor.

Dar între supranatural și mister nu se poate pune semnul egalității. Nu tot ce-i misterios e și supranatural.
Misterul poate fi de-misterizat. Un proces latent asemănător unei reacții endotermice  foarte încete al cărei produs de reacție îl constituie deziluzia. Raportată la perioada de timp a de-misterizării, cantitatea de energie absorbita e incredibil de mare.

Cândva notasem o idee ce-mi patina obsesiv pe creier : Există mistere pozitive dar există și mistere negative, risipite pe o imensă tablă de șah pe care remiza e imposibilă.

… cineva va pierde. Întotdeauna cineva (se) va pierde.
Iar cel ce va câștiga nu va avea nimic de câștigat din toată povestea asta.

Anunțuri

10 gânduri despre „un mister … două mistere

    • Sunt de acord.
      Am avea o existenta trista daca am fi nevoiti sa traim doar printre lucruri cunoscute sau demonstrabile matematic :)

      Imi vin in minte versurile lui Blaga … ” eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea …

      Apreciază

    • Iata definitiile de dictionar :

      SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. ♦ Fără seamăn, extraordinar, excepțional. – Supra- + natural (după fr. surnaturel).

      MISTÉR1, mistere, s. n. 1. Ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau descoperit; taină; secret. 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești. 3. (La pl.) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați. 4. (La pl.) Lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase). [Var.: (înv.) mistèriu s. n.] – Din fr. mystère, lat. mysterium.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s