gentlemanul :)

David Pryor Adickes – Abstract Portrait of a Gentleman

 

Pantofii lui din piele, lustruiti ca la carte, faceau nota discordanta cu asfaltul crapat pe care pasea cu un mers princiar.
Palaria inalta i se oglindea fugitiv in vitrinele magazinelor ce vindeau tot felul de nimicuri costisitoare dar absolut necesare pentru a scoate in evidenta gradul de snobism al „noului val.

Tineri cu cercel in ureche si tatuaje artistice pe antebrat, sau chiar pe teasta proaspat rasa, il urmareau suspiciosi pe acest Milord cu barba stufoasa de culoarea curmalelor.

Toamna, fulgarinul lung aproape ca matura bordura trotuarelor acoperite de frunze vestede. Silueta lui impunea un soi de respect neinteles in ciuda faptului ca nimeni nu detinea informatii despre dansul : cine era, de unde venea, cum il chema, ce meserie avea, unde locuia si, de ce, la ore fixe, iesea sa-si faca rondul pe strada principala.
Lasa in urma un parfum sobru de levantica amestecat cu arome vagi de piper negru si scortisoara.

Cert e ca silueta inalta in fulgarin ii oprea pe copii din a mai da pase. Cuminti ei puneau mingea pe margine si-l urmareau cu privirea pana disparea dupa colt.

Cucoanele mai in varsta lansasera zvonul ca ar lucra la Garda Financiara, cele mai tinere credeau ca ar fi un mafiot care s-a retras din afaceri pentru a duce o viata discreta in orasul lor indiscret.
Fetele de liceu chicoteau in parc  convinse fiind ca e vorba de un poet in cautare de Muza.
Barbatii din cartier insa  erau de parere ca „Gentelmenul” e un spion „ce face” pe excentricul pentru a atrage atentia asupra lui, camufland astfel pe un altul cu care ar fi lucrat in tandem.

Teorii care mai de care mai fanteziste erau lansate saptamanal la pizzeria din colt sau la partida de canasta de la Madam Jorjette.

Dar incepand cu o zi, Gentlemanul nu a mai aparut pe strada principala.
Zadarnic l-au asteptat copiii si pensionarii.
… fiecaruia ii parea rau ca nici macar o data nu i-a dat  buna ziua.

 

Anunțuri

10 gânduri despre „gentlemanul :)

  1. Acest gentleman este o specie din ce in mai rara. Nu-i vorba, asa a fost mereu, insa pitoreasca plebeizare a moravurilor accentueaza excenticitatea tipului evocat. Presupunerile pe care le faceau ceilalti despre gentleman, diverse si curioase, reflecta atitudinea omului in fata alteritatii: nu ne simtim confortabil in pielea noastra sau, dimpotriva, suntem autosuficienti, iar pe celalalt il privim cu interes/curiozitate/suspiciune/ura etc.

    Apreciază

  2. Interesant portretul si desebit comentariul ,un fel joc al absurdului ,mai ales ca a disparut !Poate nu mai dorea sa atraga atentia strazii,daca era gentleman ,dar nu era ,pentru ca nu saluta oamenii.

    Apreciază

    • Dar nici oamenii nu-l salutau, desi ei ar fi trebuit sa o faca, caci erau de-ai locului.
      De cate ori ti s-a intamplat ca intr-un oras strain sa incepi sa dai buna ziua trecatorilor necunoscuti de pe strada?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s