japonism tonitzian

 

Nicolae Tonitza – Muza Pamfletarului (1931)
Muzeul Ţării Crişurilor,  Oradea

Dupa cateva ezitari consecutive m-am hotarat in final sa abordez tema japonismului in pictura lui Nicolae Tonitza.
Bine, vor spune unii. Nimic nou sub soare :)
Bineinteles. In ciuda unui aer japonez ce caracterizeaza o serie de lucrari, trebuie  spus  faptul  ca  unele tablouri au  ” un ceva japonez”  in doza mai mare decat altele.

Voi exemplifica punctual si la obiect.

Nu intamplator am deschis blogul cu Muza Pamfletarului.
Acest tablou expus la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea reprezinta o excelenta exemplificare. Fetita ce i-a servit drept  model se numeste Viorela Seicaru,  fiica  pamfletarului  Pamfil Şeicaru.

Tonitza reduce gama cromatica la cateva nuante, mutand-o apoi in regiunea rosului inchis. Pe peretele din spate el scrie titlul tabloului folosind litere latine pe care le reda intr-o maniera japoneza, atat ca insiruire, pe verticala, cat si ca asemanare caligrafica .

Nicolae  Tonitza – Marionete
colecţie particulară

 

In Marionetele avem de-a face cu un japonism europenizat.  Sesisez aici o asemanare cu mastile lui James Ensor.
E cazul sa amintesc ca multi pictori au avut perioade de creatie inspirate din stampele japoneze si din arta japoneza in general. I-as aminti doar pe Vincent van Gogh, Claude Monet,  Toulouse-Lautrec  sau Paul Gauguin.

Nicolae Tonitza are la activ unele tablouri pe care eu le-am incadrat in categoria japonismului direct, un termen inventat ad-hoc in timp ce tastam textul de fata.
E vorba de acele lucrari ce redau in mod explicit fizionomii din tara samurailor.

Nicolae Tonitza – Japoneza
Muzeul de Artă,  Târgu Mureş

 

Pe  Japoneza de la Muzeul de Arta din Targu Mures am prezentat-o mai demult la rubrica de ghicitori. Remarc aici aceeasi nuanta de verde folosita in fundalul Marionetelor.  E nuanta de verde ce poate fi regasita in cantitati mai mari sau mai mici in multe tablouri realizate de Tonitza. Eu am descoperit pana acum vreo noua :)

A doua  Japoneza se afla in colectia  Muzeului de Arta a judetului Prahova. De notat ca in muzee minore din Romania pot fi descoperite lucrari majore ale unor artisti importanti din arta plastica romaneasca.

Nicolae  Tonitza – Japoneză
Muzeul  Judeţean de Artă  „Ion Ionescu Quintus” ,  Ploieşti,  Prahova

Recunosc ca m-a surprins pictura aceasta. E ca si cum as fi fost pusa pe neasteptate  fata in fata cu un Tonitza inedit.

Dar surprizele nu se opresc aici. Dupa ce o veti admira pe Afize nu veti mai putea trece indiferenti pe langa numele celui ce a  fost categorisit drept  „un extraterestru in pictura romaneasca”.

Nicolae Tonitza – Afize
colecţie particulară
(cu dedicaţie :) )

 

Tabloul a facut parte din colectia lui Stefan Iordache si a  Mihaelei Tonitza Iordache.  Zic a facut deoarece intre timp a fost vandut la o licitatie publica.

Gratie, candoare, combinatie de ludic si erotism – reprezinta doar cateva din cuvintele cheie cu care poate  fi descris  universul tonitzian.
Personajele feminine nu duc pe umeri greutatea unei varste biologice.  Sunt fragile asemenea  bibelourilor din portelan si iradiaza o inocenta dezarmanta.

Chiar si dezbracate ele nu pot fi pângărite de privirea nimanui. Corpul reprezinta doar un pretext  pentru a le oglindi sufletul,  caci ce folos sa atingi trupul cuiva daca  nu reusesti sa-i atingi sufletul  !?

Nicolae Tonitza a demonstrat din plin ca stie sa oglindeasca lucrurile in adânc ascunse.

 

16 gânduri despre “japonism tonitzian

  1. Afize pare a fi mai degrabă o odaliscă din haremurile vreunui sultan decât o japoneză !
    Picturile cu care ai ilustrat „japonismul direct” mi se par frumoase, mai puţin celelalte. Mă rog, nu sunt specialistă, ci doar consumatoare de artă ! :D

    Apreciază

    1. Viorela a fost romanca iar Afize, dupa toate probabilitatile, a fost o tataroaica de prin satele Balcicului.
      Cand vorbeam de japonismul lucrarilor ma refeream la tehnica de executie si atmosfera creata. Afize aduce cu un personaj din stampele japoneze … cred ca si datorita pozitiei mai speciale a corpului.

      Apreciază

  2. Am remarcat in prima imagine cuvertura care aminteste de haina arlechinului … sa fie o aluzie la natura reala a pamfletarului sau doar o intamplare? cat despre fetita, mi se pare un pic stranie. cati ani sa aiba?

    iar in ultima imagine, intr-adevar, e ceva cald si luminos care sfinteste locul :)

    Apreciază

  3. Nu cred ca cineva ar putea trece indiferent pe langa picturile lui Tonitza, ar fi imposibil. Mi s-ar parea curata prefacatorie…NU! Pe Tonitza il simti si daca stai cu spatele catre tablou. Gluma, dar asa este! Pentru mine, care il am in suflet pe Klimt, cum sa nu insemne mare lucru un exceptional reprezentant al Stilului 1900, la noi? E un stil intre stiluri, ultima rabufnire neobaroca, cu decorativismul sau cu tot. Iar Tonitza are faza japoneza bine conturata, caracterizată printr-un decorativism integrat in epoca. Multumesc, -X-!

    Apreciază

      1. Multumesc mult pentru opinia dvs. … Sincer, as vrea sa o evaluez, dar nu stiu unde…si cum… panza cu pictura o am de la mama mea, care a primit-o la randul ei de la nasa ei , iar nasa a primit-o si ea de la mama ei…O alta parere pe care am primit-o este ca ar putea face parte din curentul japonism…ceea ce este curios e faptul ca pe spatele panzei nu se cunoaste vopseaua si nici nu e semnata …
        O alta curiozitate este faptul ca peste vopsea este aplicat ceva (hmmm!!!nici nu stiu cum sa ma exprim!!! ) fin,in relief, asemanator firelor de nisip…la lumina focalizata pe ea se evidentiaza culoarea altfel…O sa incerc sa fac un filmulet ca sa va puteti da seama, cat de cat despre ceea ce spun…Oricum, va multumesc mult, si as fi recunoscatoare daca m-ati ajuta in continuare…

        Apreciază

    1. Dupa cum arată filmările am impresia că pictura este realizata ”din cuțit”, adica culorile nu sunt întinse cu pensula ci cu un cuțit.
      Nu sunt expert sau critic de artă, așa că nu lua de bună orice părere emisă, însă e evident faptul că respectiva pictură e veche … posibil să fie din perioada interbelică … sau chiar mai veche.
      Sclipirea de care aminteai s-ar putea datora unui vernis mai special. Vernisurile pot fi mate, satinate sau lucioase.

      Pentru evaluare mă voi interesa și te voi anunța la tine pe blog.
      Încerc să găsesc pe cineva care să facă o evaluare gratuită. Oricum, pentru eliberarea unui certificat de autenticitate se plătesc anumite sume. Depinde cine face evaluarea și ce tablou e în discuție.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.