poţi ţese chiar tu o poveste

El Greco – A Lady in Fur Wrap (1577-1580)
Pollock House, Glasgow – Scoţia

Reiau un text scris cu doua veri in urma. Am corectat greselile ortografice, am imbunatatit acordurile gramaticale si am revizuit punctuatia. Textul initial a ramas neschimbat, insa, in final, am adaugat citeva  amanunte interesante referitoare la personajul tabloului :)

***

Nu sunt singura persoana de pe fata pamintului care, daca ar fi pusa sa aleaga intre a viziona ecranizarea unui roman si a citi fila cu fila acel roman, cu siguranta ar alege cea de a doua varianta.

A citi nu inseamna doar a memora si a analiza etapele narative propuse de autor.
Cititul presupune punerea in miscare a intregului mecanism imaginativ de care dispunem.
Facem cunostinta cu personajele si incercam sa le creionam un chip. Apoi ne inchipuim in ce fel se misca si gesticuleaza.
In momentul in care citim replicile, ne suna in auz zeci de voci: catifelate, ascutite, grave, ironice, sugrumate de emotie, rabufnind de ura, pline de sine, mingiietoare, umile, misterioase, intrebatoare, impregnate de dorinta, poruncitoare, lenese, obosite de asteptare, vibrind de speranta, frinte de neputinta sau nerabdatoare.
Incet, incet, in mintea noastra se face lumina si incepem sa intrezarim cadrele in care se misca eroii si eroinele povestirii.
Vedem decorul natural sau cel de interior.
Vile luxoase imprejmuite de arbori exotici, case cu prispa – pitite la poala unui deal, birouri unde functionarii imperiali isi rasucesc cu importanta mustata, azilul in care-si duce zilele batrinul scriitor, minastiri unde pling surghiunite domnitele ce nu au facut pe placul parintilor, o moara cu peretii din lespezi de piatra, centrul comercial supersofisticat in care superspionii se super-urmaresc intr-o super-poveste politista, patul de spital pe care zace o femeie refugiata, pestera strafulgerata de privirea vrajitoarei, mica fregata a piratilor ascunsa dupa stincile din apropierea tarmului, aeroportul aglomerat unde El o asteapta pe Ea, cortul multicolor si femeile tribului ce o impodobesc pe viitoarea mireasa, autostrada blocata de trafic, firul apei de-a lungul caruia galopeaza haiducii, caravanseraiul si bazarul plin de marfuri scumpe, cladirea operei inundata de lumina policandrelor, cimitirul in lumina amurgului, liziera padurii la lumina rasaritului, camera de hotel umbrita de artari, atelierul pictorului care inca nu a aflat ce vrea de la viata, aleea pietruita unde locuieste un licean cu capul in nori, hora satului, templul de pe virful muntelui, fieraria darapanata, nucul copilariei, camera unde si-a dat ministrul demisia, scoala mirosind a lemnarie veche, calea ferata de pe care urmeaza sa deraieze trenul cu  nazisti, odaia unde se iubesc ei doi, salonul ticsit de aristocrati plictisiti de viata, noaptea de sanziene, prima noapte, ultima noapte, fintina cu cumpana de la rascruce, apartamentul ziaristului sinucigas, leaganul in care scinceste un copil, muzeul unde va avea loc furtul secolului, minele de diamante pierdute la carti de aventurierul francez, clopotnita bisericii, inchisoarea cu turnuri inalte, camera in care visele cuiva nu se transforma niciodata in realitate, marea cu tarmurile pustii, parcul insingerat de frunzele toamnei, banca pe care ai impresia ca odata, demult, ai stat si tu … toate astea le poti vedea ca si aievea derulindu-se pe fundalul sufletului.
Admiram arhitectura, mobilierul, covoarele, lustrele, tablourile si celelalte obiecte de decor.
Auzim cum bate orologiul in camera contesei, cum plinge Cenusareasa sau cum se preling stropii de ploaie pe acoperisul castelului bintuit de stafii.
Tacanitul tabacherei bancherului ne distrage atentia si pierdem sirul cuvintelor atunci cind sabiile sunt scoase din teaca. Tresarim la nechezatul calului sau la glontele tras in duelul in care va muri tocmai personajul pe care il admiram cel mai mult. Ne enerveaza, poate, clinchetul linguritei cu care maestrul isi pune zahar in cafea sau ni se face pielea de gaina atunci cind o mina misterioasa infinge pumnalul de argint in inima ducelui.
Zornaitul banilor de aur suna anacronic in punga negustorului din Venetia, elicea avionului ne accelereaza bataile inimii iar latratul ciinilor de la stina ne anunta un iminent pericol.


Daca ne vom concentra vom putea simti in aer mirosul de iasomie de la poarta conacului boieresc, mirosul lampii cu gaz din mansarda unde citeste studentul, aroma vinului de la hanul unde pribegii isi gasesc adapost pentru o noapte sau cea a ceaiului baut in tacere de shogun.

Mirosul tutunul englezesc ne aduce in prim plan pe doctorul recent intors din India si dind la o parte inca o fila intram in bucataria imbibata de aroma gutuilor si a lichiorului de nuci verzi.

Rasina brazilor, nisipul ars de soare, parfumul de mosk, fanul cosit, laptele dat in foc … chiar si ploaia, nu ne lasa in pace simtul olfactiv.

Gustul boabelor negre de struguri, al pralinelor, al sarmalutelor in foi de vita, cel al colacilor scosi din cuptor, al vinului de Malaga, al porumbului copt pe jar sau cel de inghetata cu ciocolata si frisca fac sa ne lase gura apa :)

Apoi ne privim in oglinda in care se priveste eroina principala si odata cu ea ne pieptanam parul … sub degete simtim moliciunea rochiei de catifea sau asprimea firelor de blana prin care isi trece pierduta degetele ingreunate de pietrele scumpe ale inelelor.


Cine a citit pina aici cu siguranta se va intreba ce legatura e intre acest text si imaginea atasata lui. Pentru a afla raspunsul trebuie citita si continuarea …

Cel mai greu mi-a fost s-o imaginez pe Anna Karenina. De fiecare data ma izbeam de acelasi zid invizibil ce ma oprea sa-i vad chipul. In mod artificial incercam sa-i compun trasaturile. Reuseam cu succes. Dar in adincul sufletului stiam ca acele trasaturi nu sunt ale ei. Degeaba ma incapatinam ca in fiecare vacanta de vara sa recitesc cartea.
O forta nevazuta ma oprea parca sa ajung la ea.

La mai multi ani distanta de la prima lectura a romanului, plictisindu-ma in vizita la cineva, am luat de pe rafturile bibliotecii un album. Imi atrasese atentia din cauza volumului :)
In mod aproape mecanic dadeam la o parte filele, una cite una.
… la un moment dat am ramas cu mina dreapta suspendata in aer. Acolo, pe fila lucioasa a albumului de arta, am privit-o ochi in ochi pe ea.
In acel moment am avut convingerea ca asa trebuie sa arate Anna Karenina :)
Doamna cu blana a fost pictata de El Greco cu vreo trei secole inainte ca Tolstoi sa-si publice in foileton romanul :)
Privind tabloul lui El Greco am sentimentul ca privesc chipul unei femei moderne nu pe cel al unei doamne din secolul al XVI-lea.
Poate ca trairile ei inabusite, ce razbat doar prin ochii de o tristete greu de interpretat, m-au dus cu gindul la Anna Karenina.
Un aer de nefericire aristocratica ii inconjoara chipul. Ce se ascunde dincolo de el?
… ai libertatea sa-ti imaginezi orice.

Ii poti tese chiar tu o poveste. De fiecare data alta. De fiecare data mai interesanta decit cea tesuta intiia data :)

***

 Misterul Doamnei cu blana 
Sa fie oare vorba de  Jeronima de las Cuevas iubita lui El Greco sau de Catalina Micaela – fiica cea mai mica a regelui Philip al II-lea al Spaniei?

Si mai e o problema.
Scepticii se indoiesc de faptul ca pictura i-ar apartine lui El Greco.
In ceea ce priveste un alt posibil autor, s-au facut diverse speculatii in legatura cu Tintoretto si pictorita Sofonisba Anguissola.

Am toate motivele sa cred ca El Greco, si nu altcineva, e autorul tabloului frumoasei femei infasurate in blana …

Anunțuri

11 gânduri despre „poţi ţese chiar tu o poveste

  1. >La toti pictorii mari cu adevarat, un portret nu e doar un portret, e o atitudine. Cred ca fiecare a facut o disperata incercare de a exprima ceea ce , poate, chipul celei care pozeaza nici nu banuieste… Pana la urma, in mintea mea nepriceputa, un model pozeza si are , la un moment dat o sclipire de expresie, aceea care place pictorului si pe care el o memoreaza… In caz ca nu o are, el se serveste de detaliile anatomice ale modelului pentru a-si exprima PROPRIA EXPRESIE… Asa ca, vezi tu, poate ca gresesc, dar mie mi se pare ca doamna din imagine e straina cumva tristetii ei…ochii mari, aproape sagalnici mie mi se par in dezacord cu buzele, care ele doar exprima o tristetze fara margini care poate fi a femeii, dar poate fi , in egala masura, si a pictorului… Drama pictorului este la fel de importanta…si de aceea un portret nu e doar un prilej de a picta pe cineva, ci un mod prin care pictorul se exprima pe sine. Sa ma scuzi pt acest delirant comment! :)Karenina? De ce nu?

    Apreciază

  2. >@literelibereAm citeva motive :)Primul ar fi faptul ca, prin analiza comparativa, am ajuns sa ma indoiesc de faptul ca Sofonisba Anguissola sau Tintoretto ar fi pictat-o pe doamna in blana.Aceasta pictura are 'un ceva' ce lipseste picturilor celor doi pictori mentionati anterior.Cei ce-l contesta pe El Greco spun ca el a pictat doar femei sfinte si personaje religioase femine cu carnatia alb-albastrie si lipsite de senzualitate.Poate ca ei nu au cunostinta de faptul ca intr-o colectie particulara se afla un alt portret de fata executat de El Greco.E vorba de "Doamna cu floare in par".Poate fi vazuta aici :http://www.el-greco-foundation.org/Lady-With-A-Flower-In-Her-Hair.htmlAsemanarea personajelor nu poate fi contestata.Personal cred ca "Doamna cu floare in par" o reprezinta tot pe "Doamna cu blana" … insa cu vreo zece ani mai tinara …Astept si parerile altora. @ElenaIntradevar, pictorul poate surprinde aspecte nebanuite ale personajului ce-i pozeaza si le poate filtra intr-un mod unic, poate sesiza aspecte si nuante pe care o camera foto nu le va putea captura niciodata.

    Apreciază

  3. >@literelibereAm citeva motive :)Primul ar fi faptul ca, prin analiza comparativa, am ajuns sa ma indoiesc de faptul ca Sofonisba Anguissola sau Tintoretto ar fi pictat-o pe doamna in blana.Aceasta pictura are 'un ceva' ce lipseste picturilor celor doi pictori mentionati anterior.Cei ce-l contesta pe El Greco spun ca el a pictat doar femei sfinte si personaje religioase femine cu carnatia alb-albastrie si lipsite de senzualitate.Poate ca ei nu au cunostinta de faptul ca intr-o colectie particulara se afla un alt portret de fata executat de El Greco.E vorba de "Doamna cu floare in par".Poate fi vazuta aici :http://www.el-greco-foundation.org/Lady-With-A-Flower-In-Her-Hair.htmlAsemanarea personajelor nu poate fi contestata.Personal cred ca "Doamna cu floare in par" o reprezinta tot pe "Doamna cu blana" … insa cu vreo zece ani mai tinara …Astept si parerile altora.@ElenaIntradevar, pictorul poate surprinde aspecte nebanuite ale personajului ce-i pozeaza si le poate filtra intr-un mod unic, poate sesiza aspecte si nuante pe care o camera foto nu le va putea captura niciodata.

    Apreciază

  4. >Nu stiu ce se intimpla!Am raspuns de doua ori la comentarii … insa la citeva minute au disparut de pe pagina. Voi le vedeti?Acum incerc sa raspund nelogata :)@literelibereAm citeva motive :)Primul ar fi faptul ca, prin analiza comparativa, am ajuns sa ma indoiesc de faptul ca Sofonisba Anguissola sau Tintoretto ar fi pictat-o pe doamna in blana.Aceasta pictura are 'un ceva' ce lipseste picturilor celor doi pictori mentionati anterior.Cei ce-l contesta pe El Greco spun ca el a pictat doar femei sfinte si personaje religioase femine cu carnatia alb-albastrie si lipsite de senzualitate.Poate ca ei nu au cunostinta de faptul ca intr-o colectie particulara se afla un alt portret de fata executat de El Greco.E vorba de "Doamna cu floare in par".Poate fi vazuta aici :http://www.el-greco-foundation.org/Lady-With-A-Flower-In-Her-Hair.htmlAsemanarea personajelor nu poate fi contestata.Personal cred ca "Doamna cu floare in par" o reprezinta tot pe "Doamna cu blana" … insa cu vreo zece ani mai tinara …Astept si parerile altora.@ElenaIntradevar, pictorul poate surprinde aspecte nebanuite ale personajului ce-i pozeaza si le poate filtra intr-un mod unic, poate sesiza aspecte si nuante pe care o camera foto nu le va putea captura niciodata.

    Apreciază

  5. >nici pentru mine nu e nicio indoiala. mainile imi amintesc de cele ale cavalerului, gingase si eterice, iar pasiunea nu cred sa fi fost sublimata in viata pictorului contrar imaginilor generale de femei sfinte.e aceeasi pasiune pe care Kazantzakis o pune in scrierea Raportului sau catre El greco.

    Apreciază

  6. >Sincer sa fiu atat discutia literara cat si cea despre picturi ma depasesc asa ca nu o sa-mi dau cu parerea in aceasta directie.Vreau insa sa spun ca sunt si eu perfect de acord cu ceea ce spui tu; atunci cand citesti o carte tu esti regizorul filmului care se desfasoara in mintea ta; tu esti cel care da viata personajelor si locurilor, pe cand intr-un film vezi exact ceea ce iti este prezentat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s