Gaudi … și atât

Antoni Gaudi – studiu pentru un vitraliu
Muzeul Jahan Nama, Palatul Niavaran, Teheran
*

O lucrare din plăci colorate vitrificate luminează discret unul din pereții muzeului Jahan Nama din incinta Palatului Niavaran situat în parcul cu același nume din nordul Teheranului.
Autorul ei e celebrul arhitect catalan Antonio Gaudi pe care eu, dar am convingerea că și alții, îl asociază cu catedrala Sagrada Familia – opera care cred că îl reprezintă cel mai bine.

Antoni Gaudi (1852-1936) a avut o perioadă în care a fost inspirat de arta unor tări orientale precum Persia, India sau Japonia, dar și de Spania maură, într-o încercare de a conferi arhitecturii europene măcar ceva din exuberanța orientală.

Zic că a reușit :)

Free website hit counter

femeia trandafir

Salvador Dali, La Rose Rouge
Jahan Nama Museum, Niavaran Palace, Tehran
*

Mai ramân câteva momente în incinta Muzeului Jahan Nama doar pentru a o vă prezenta pe „Femeia Trandafir”, așa cum o alintă iranienii, căci în realitate, după cum ne arată plăcuța cu explicații, această opera de artă a inconfundabilului Salvador Dali e intitulată La Rose Rouge.

Dali poate fi văzut in trei muzee din Teheran: Muzeul de Arta Contemporana, Muzeul de Arte Frumoase de la Palatul Sa’ad Abad și la Muzeul Jahan Nama din incinta Palatului Niavaran (două lucrări).
Am reușit să le văd pe toate patru și deși Visul (cu fluturi) de la Palatul Sa’ad Abad e considerat cel mai valoros Dali din Iran, mie îmi place mai mult această fuziune femeie – roză.

O lucare simplă, cu un mesaj ușor de descifrat, în care Dali reamintește oricui că în spiritul feminin se regăsesc deopotrivă parfumul amețitor, finețea catifelată … și țepii :)

Cred că Dali e artistul cu cei mai mulți epigoni. In ziua de azi se întâlnesc destui pictori care pictează în stilul lui Dali, căci e ușor să pictezi ca Dali după ce ai văzut operele lui Dali … iar cei ce consideră că Dali a intrat pe o pantă a devalorizării, imagistice nu financiare, cred că au uitat, sau nu au realizat niciodată, adevăratul impact al tablourilor sale în momentul în care au fost expuse în premieră.

Însă în epoca lui Dali nimeni nu picta ca Dali !

Dali a reinventat absurdul, sau i-a împrumutat haine noi, a desființat granița dintre vis și realitate, a șocat publicul prin lucrări inedite la acea dată, i-a șocat pe critici prin afirmațiile sale și prin modul său de viață. Dali a schimbat traseul artei postbelice.

Pentru Dali imaginația reprezenta totul. Un ins fără imaginație nu avea ce căuta în artă.

Nu sunt fan Dali însă de mai multe ori i-am folosit operele pentru a-mi ilustra postările.
Pe mine Dali mă deconecteză și-mi oferă prilejul să descopăr că lumea nu e așa cum o vezi cu ochii anatomici ci așa cum o vezi cu ochii minții  :)

 

Free website hit counter

opoziţie de fază

 

Salvator Dali – Visul

Din nou la Palatul Saadabad din Teheran.
De data aceasta pentru a oferi o surpriza. Va inselati. Surpriza nu o constituie tabloul lui Salvator Dali cu care am deschis blogul :)
Chiar daca e o pictura interesanta, in stilul ce-l caracterizeaza si cu care ne-a obisnuit, nu aceasta lucrare m-a luat prin surprindere.
Tot in Teheran, la Muzeul de Arta Contemporana, se  afla  inca  un Dali.

http://blogu.lu/exergy/index.php/2010/02/24/suprarealistii/

Povestea picturilor in cauza e interesanta si se leaga de preferintele ultimul sah al Iranului.
Mohammad Reza Pahlavi era foarte incantat daca cu ocazia diverselor zile festive primea din partea copiilor angajatilor de la palat sau a functionarilor din subordine desene si picturi realizate de ei insisi. De fapt el i-a incurajat pe parintii respectivilor copii sa-i lase sa faca studii de arta.
Cateva dintre acestea, ce i-au placut in mod deosebit, au intrat in colectia personala.
Si iarasi trebuie sa folosesc cuvantul „uimit” … caci m-a uimit gustul sahului in materie de frumos si convingerea lui ca o pictura a unei eleve de clasa a X-a poate sta alaturi de cea  a unui pictor renumit de talia lui Frank Kupka  iar cea a unui anonim elev iranian, numai  la cativa pasi de celebrul Dali.

anonim elev iranian

Nu cred ca in  multe muzee din lume se intalneste o astfel de situatie. Din acest punct de vedere Muzeul de Arte Frumoase din incinta Palatului Saadabad e unic pentru ca nu a scos din galerie lucrarile acelor copii. Le-a expus in continuare, chiar si dupa ce guvernul islamic a confiscat proprietatile sahului trecandu-le in patrimoniul national, dand astfel posibilitatea vizitatorilor de a constata ca nu numele impune o opera de arta.
M-a amuzat teribil mirarea muta a turistilor straini in fata picturilor ce drept explicatii aveau trecute doar un nume de copil : Sanieh, Samireh, Ali, Fereshteh, Payandeh  …

Tabloul anonimului elev iranian,  ‘cantat’  intr-un registru cu doua chei : plumburiu stralucitor si rosu mocnit, imi place mai mult decat tabloul lui Dali … ietata fie-mi ignoranta in materie de arta.

 

Free website hit counter

luturi, argile, roci

… gama argilelor, a luturilor arse, a pietrei si a prafului de caramida, a nisipului si a rocilor dure … dupa parerea mea cea mai simpla si totodata cea mai incitanta  serie de tablouri pictata  de   Montserrat Gudiol.

 

Exista prin muzee, sau prin colectii particulare, picturi ce te lasa fara cuvinte, ce-ti amutesc exclamatiile pe buze si le ingheata intr-o clipita. Dintr-o data te simti murdar intr-un micro-univers prea frumos si pur ca sa te incapa  si pe tine.

Norocul privitorului e ca tocmai acele  picturi pot vindeca boli incurabile ale sufletului.
Efectul lor purificator se face simtit pe parcurs si persista in subconstient asemenea unui ecou neauzit.

M-am simtit mai usoara, cu un suflet mai usor, dupa ce m-am contopit cu piatra, argila si nisipul lui Montserrrat Gudiol.

Free website hit counter

 

violet convergent

Ca orice artist plastic,  Montserrat Gudiol a avut mai multe perioade de creatie,  sau linii de creatie,  unele dintre acestea fiind tributare cu predilectie unei culori anume.
Deci, ca si in cazul luiFrantisek Kupka, ma tenteaza sa-i clasific picturile luand ca  baza gamele coloristice.
As putea vorbi de o pregnanta „gama rosie” – despre care se spune ca ar fi reprezentativa pentru opera ei,  de „gama luturilor”  si de cea  „a rocilor cenusii” – game de care eu insami ma simt mai apropiata, de „gama violet” sau de „cea albastra”, care, perfect vizibil pentru oricine,  a fost influentata de Pablo Picasso.

Nu doresc sa intru in polemici cu privire la definitia culorii violet si sa pun in opozitie definiile din DEX cu cele din cursurile de arta.
Violet, mov, liliachiu, indigo, vinetiu, purpuriu, vioriu, lila, culoarea afinei, cea a prunelor brumate sau a stanjeneilor  … ce importanta au oare definitiile atunci cand privesti maiestria cu care pictorita spaniola pune aceste  culori in practica ?

Violetul ei, cu extensii armonioase spre griul stralucitor, cenusiul cald, albastrul picassian , spre roz  sau chiar spre caramiziu, dovedeste cârcotaşilor si amatorilor de definitii seci un lucru ce merita a fi  tinut  minte : pentru un artist culorile nu incap in definitii, asa cum incap ele pentru fizicieni si lingvisti.

Free website hit counter