"diletantul" Delacroix

de -X-

Ma voi reintoarce la Muzeul de Arta din Budapesta, Ungaria.
Cauza?
O lucrare semnata de Eugene Delacroix intitulata Cal speriat de furtuna.
Il voi prezenta in citeva cuvinte pe acest pictor francez romantic ce a trait in perioada dintre anii 1793-1863, prieten cu scriitorii Victor Hugo, Stendhal, Lamartine, Alexandre Dumas dar si cu compozitorii Frederic Chopin si Hector Berlioz.
Pentru scriitoarea George Sand avea o deosebita consideratie. Portretul ei neterminat face parte din colectia galeriilor Ordrupgaard din Copenhaga, Danemarca.
Povestea tabloului mi se pare interesanta deoarece Delacroix a pictat-o pe George Sand stind linga pianul la care cinta iubitul ei, compozitorul si pianistul polonez Frederic Chopin.
Cineva, nu se stie cind si de ce, a taiat respectiva pinza in doua. Jumatatea cu Chopin se afla in Franta, la muzeul Luvru, iar jumatatea cu Georges Sand in Danemarca :).

…

Dupa o copilarie plina de peripetii Delacroix paseste in adolescenta cu pasi siguri. Este instruit la unul din cele mai bune licee ale timpului sau, Lycee Louis-le-Grand, ceea ce ii deschide largi orizonturi spre cultura si arta.
Se indragosteste de o camerista englezoaica si pentru a-i putea scrie scrisori de dragoste invata asiduu limba engleza.
Si bine a facut!
Mai tirziu acest lucru ii va fi de folos pentru ca ii va da posibilitatea sa-i citeasca in original pe Lord Byron si William Shakespeare, ca in final sa ajunga sa ilustreze cartile marelui Will.
Delacroix a intrat in pictura sfidind pe toti cei ce il criticau.
La Salonul de la Paris din 1822 a expus o lucrare care a fost luata in deridere de marea parte a privitorilor: The Barque of Dante.
Culmea e ca a fost cumparata imediat de Galeriile de Arta din Luxemburg.
Pictorii si cunoscatorii de arta nu incetau sa il critice si sa-l eticheteze in tot felul : diletant, amator, fara talent, incapabil sa-si finiseze lucrarile din cauza ” insuficientei artistice „…
Evident ca valoarea tablourilor era dictata de canoanele respectate de pictorii vremii, nicidecum de niste jaloane estetice flexibile sau de ideile inovatoare pe tarim artistic.
E cunoscuta rivalitatea dintre Delacroix si Ingres.
Ingres nu se sfia sa-l atace pe Delacroix cu orice ocazie.
Baronul Antoine Jean Gros, privind pictura Masacrul din Chios, a afirmat ca ceea ce face Delacroix nu e arta, e un masacru al artei … iar Ingres l-a poreclit Robespierre al picturii, aluzie la celebrul om politic francez care ducea o politica de teroare impotriva adversarilor politici, exterminindu-i prin ghilotinare.
De notat e faptul ca atunci cind Ingres a expus lucrarea Jupiter si Thetis la salonul de pictura din 1811, lucrare ce a fost aspru criticata iar autorul ei renegat de pictori, public si critici, Delacroix i-a laudat compozitia considerind-o inovatoare. Si a avut dreptate deoarece azi Jupiter si Thetis e considerata drept una din cele sase lucrari importante executate de Ingres.
Indiferent de vinturile neprielnice ce i-au batut prin viata, Eugene Delacroix a ramas fidel conceptiilor sale artistice. Cei ce-i analizeaza tablourile vad in cromatica si pensulatia lui Delacroix inceputurile impresionismului, iar in motivele picturilor sale un precursor al simbolismului.
Calatoria ce o face in nordul Africii il va marca profund.
Femei din Alger, Vanatoare de lei in Africa, Nunta evreiasca in Maroc, Fanaticii din Tangier, Sultanul din Maroc, Odaliscele, Arab cu cal, Luptă de cai arabi într-un grajd, si in general scenele cu cai, sunt rodul acelei calatorii in lumea orientala, calatorie ce va constitui sursa de inspiratie pentru aproape o suta de tablouri.
Iata ce nota el intr-un carnet :
„Sub cerul patriei, ei simbolizează un caracter de excepţie, plin de mândrie şi energie, pe care îl pierd o dată cu schimbarea climei; li se întîmplă adeseori să-şi arunce călăreţul din spate cu violenţă, pentru a se dedica luptei care poate să dureze ore întregi. Se luptă cu înverşunare, ca tigrii, şi nimic nu poate să-i despartă. Răsuflări fierbinţi, zgomotoase ies din nările însângerate, precum vălătucii de aburi ai unei locomotive, coamele de păr zburlite şi încleiate de sânge, gelozii periculoase, resentimente ucigătoare: întreaga lor înfăţişare şi caracterul lor se ridică pe culmi de poezie”
Cal speriat de furtuna de la Szepmuveszeti Muzeum din Budapesta are o calitate a executiei ce nu mai trebuie explicata in cuvinte si o forta imagistica care te face sa zimbesti la ideea ca pictori de renume, ca de exemplu Ingres, i-au pus eticheta de diletant :).
Delacroix spunea : „Nimeni şi nimic nu mă impiedică să percep lucrurile aşa cum vreu eu”…. si nimeni nu l-a impiedicat :)
…
 
Biografia pictorului insotita de citeva din picturile sale reprezentative :
…

6 gânduri despre “"diletantul" Delacroix”

  3. >Nu am reusit sa vad Budapesta, dar daca intr-o zi voi ajunge acolo, in mod sigur voi vizita si muzeul de arta.Nu fac nimic special pentru a scrie blogurile … insa le scriu doar atunci cind am ceva de spus :)Bineinteles ca a picta un cal, tigru, elefant sau un vultur e mai dificil decit a picta figura cuiva.E un lucru pe care de-a lungul timpului l-au spus multi pictori.

    Apreciază

    Răspunde

  4. >da. este superba aceasta pictura . de cand ai postat-o ma fascineaza. si este tot la fel de adevarat ca este greu sa pictezi animale . undeva citeam ca pictorul a calatorit candva pe la mijlocul anilor 1800 (aproximativ) in marokko si s.a lasat inspirat de motive „africane” prin schitze care de fapt i.au servit mai tarziu inspiratiei sale. a pictat parca si un tablou cu un cal intr-o maniera cava mai ciudata …mda ! …africana s-ar fi dorit .despre maestru delacroix – recunosc ca ale mele cunostinte sunt destul de subtiri. sigur – tablou-ul cunoscut de toata lumea este „libertate pentru popor” fiind extrem simbolic si care pendaleaza intre realismus si pathos . caracteristic artei „revolutionare” franceze as zice :) faptul ca delacroix a fost foarte depresiv si atat de „variat” creativ a reusit sa fie chiar o sursa de inspiratie si pentru colegii sai de bransa – apartenentii altor curente artistice – precum cubismul si picasso sau expresionismul respectiv kandinsky … unde doresc sa ma opresc scurt si cam off-topic . am gasit la mine un catalog vechi cu niste lucrari interesante . s-ar putea sa le placi . este vorba de – max beckmann si arta moderna . trei picturi m-au fascinat in mod deosebit. putin „neconventionale” ele sunt incluse in seria sa Triptychonn si poarta numele de : „ispita sfantului antonius” urmate de „noaptea” .ultima fiind o mare creatie realizata imediat dupa primul razboi mondial . in prezent sunt expuse in pinakotheka din münchen. am sa incerc sa gasesc un link.m-ar bucura sa stiu ca ti-au placut in situatia in care le gasesti singura :) .

    Apreciază

    Răspunde

  6. >ai dreptate . primul link – reprezinta una din cele trei lucrari cuprinse sub numele de :”die versuchung des heiligen antonius” si ultimul pe care il aminteam sub numele de : „die nacht”.sunt imediat gasibile daca mergi pe google si dai click nu pe web ci pe bildern. p.s. te rog sa imi scuzi o parte din comentariu care face referire la calatoria maestrului in marokko. ti-am citit prima data comentariu dupa care m-am dedicat altor articole de ale tale si din cand in cand priveam doar pictura lui delacroix. astfel ca am uitat ( ignorat …din pacate ) ca si tu ai scris. sorry :-(

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.