miniatura persană … saluki

Bărbatul cu saluki (cca 1555), miniatură persană pe material textil
perioada safavidă
semnat Dust Muhammad (Mohammad) dar realizat probabil de Shaykh Muhammad, ucenicul său
Colecțiile David – Copenhaga, Danemarca

Revin după o perioadă de absență datorată unor probleme ivite pe platforma WordPress. De fapt nu pot spune că au fost probleme de ordin tehnic ci mai degrabă o schimbare a editorului de texte. Eu foloseam un editor clasic pe care îl știam și în somn, dar, într-o bună dimineață, m-am trezit că toate îmi sunt date peste cap și nu-mi găsesc editorul ci doar o serie de block-uri pe care nu le înghițeam de loc.
În sfârșit … a trebuit să învăț să mă descurc, și chiar dacă nu-mi place noua versiune voi continua să postez pe blog.

Pentru azi am ales o miniatură persană foarte rară, din două motive, care sper să vă placă.
E deosebită pentru că e realizată pe material textil, nu pe hârtie, dar în primul rând e deosebită deoarece prezintă un câine, animal considerat murdar în religia islamică.

În Sunna (Tradiția) se spune că musulmanii pot crește câini doar în trei scopuri : vânătoare,  păzirea turmelor, păzirea recoltelor și a gospodăriei. În nici un caz drept animale de companie.
Dar cu toate astea saluki face excepție deoarece nu e considerat câine.

Etimologia numelui saluki reprezintă în sine o încurcată poveste deoarece multe popoare doresc să-și adjudece originea etimologică. Sursele  de informare spun că Saluki a fost crescut la început în zona fertilă a Mesopotamiei apoi în Persia, Egipt și China.

Saluki mai este denumit câinele gazelă, ogarul persan, ogarul gazelă … iar beduinii din nordul Africii îl denumeau al-hurr, care înseamnă cel nobil. Saluki este menționat de mai multe ori în Biblie, fiind singurul câine care este specificat după rasă.
De aceea islamul face o derogare în ceea ce privește animalele de companie considerând că saluki nu ar fi de fapt câine :)

Ogarul persan apare pe un vas de ceramică veche de 6000 de ani descoperit în Iran la Susa (actualul oraș Shush) dar și o reprezentare petrografică cu o vechime de 10000-12000 ani din orașul Golpayegan.
Aceste reprezentări artistice indică faptul că saluki, ogarul persan, a fost crescut în Persia din cele mai vechi timpuri ca animal de vânătoare sau de companie pentru aristocrație.
Aspectul de gazelă dă un aer de noblețe ogarului.

Scena reprezentată are vitalitate deoarece bărbatul pornește înainte iar ogarul refuză să-l urmeze. Contactul vizual dintre ei e foarte ilustrativ.
Pentru redarea costumației miniaturistul a folosit culori tari dar deloc obositoare vizual și care se armonizează foarte bine cu peisajul din fundal pictat într-o manieră cu evidente influențe chineze.

Deși miniatura poartă semnătura lui Dust Mohammad (Muhammad), un cunoscut miniaturist din perioada safavidă, experții au stabilit că în realitate a fost pictată de un ucenic foarte talentat pe nume Shaykh Muhammad care, la rândul său, a ajuns maestru în arta miniaturii.