nu-mi spune că iarba e verde
și ceru-i albastru;
acestea sunt chestiuni relative ce țin de lungimea de undă
și un organ senzorial precum ochiul.
spune-mi însă ce (cul)oare au tăcerile
în prag de seară, când văzduhul miroase a ploaie
și a parfum de lăcrămioare,
sau gândul pierdut pe un pod suspendat al amintirilor.
spune-mi, dacă știi, ce (cul)oare au clipele cheltuite pe nimicuri,
autosuficiența, lipsa de empatie, fobiile,
explozia de bucurie, umbrele nefiresc de lungi la amiază
într-un loc singuratic
sau mina pixului cu care scriu aceste rânduri …
Rezonanțe Imposibile 
Culoarea regretului cred…
ApreciazăApreciază
E așa de vizibilă cu ochiul liber ?
ApreciazăApreciază
M-am gandit la culoarea fuioarelor de abur ce ies din pamantul cald peste care ploua marunt.
Sau culoarea cetii de la suprafata apei pline de nuferi… Sigur culoarea ta e alta, dar pentru mine asa a fost…
O zi minunata! :)
ApreciazăApreciază
cu ceața de pe luciul apei chiar m-ai nimerit ;)
ApreciazăApreciază