o muză nu moare niciodată

cohen-and-ihlen-hydra-island

Unde poți întâlni mai ușor o muză dacă nu pe o insulă, iar dacă acea insulă aparține meleagurile grecești întâlnirea e și mai incitantă.

Cam așa a început povestea dintre Leonard Cohen și Marianne Ihlen. Se întâmpla demult, prin anii ’60, când insula Hydra a devenit mai mult decât casă pentru cei doi protagoniști ai poveștii.

Tânăra norvegiancă nascută în 1935 dorea să devină actriță însă părinții s-au opus. Fiind o fire rebelă și independentă ea fuge de acasă.
Îl întâlnește pe scriitorul Axel Jensen, cu care se va căsători, și împreună, în 1958, vor pleca din Țara Fiordurilor într-un loc mult mai cald, insula Hydra din Grecia.

0a401ac8b5201dd6873dfe5fbf650f1b

Vor trăi aici câțiva ani de efervescență creatoare și din iubirea lor se va naște un băiat. Dar povestea se va termina atunci când soțul o va părăsi pentru o altă femeie luând cu el și copilul.
La scurt timp se va muta împreună cu Leonard Cohen, un compozitor și cântăreț canadian ca mulți alții ce-și petreceau vacanțele pe insulă în căutarea succesului și inspirației creatoare.

Întâlnirea lor a fost emblematică.
Tânăra muză blondă cu ochi albaștri i-a inspirat multe melodii de pe cele două albume lansate în perioada următoare : Songs of Leonard Cohen (1967) și Songs from a room (1969).
Cele mai reprezentative rămân totuși So long Marianne, Bird on the wire și Hey, that’s no way to say goodby.
Pe coperta albumului lansat în 1969 o vedem pe Marriane la mașina de scris din modesta cameră în care locuiau pe insula Hydra, închiriată cu doar 14$ pe lună ;)
”So long Marianne ” s-a vrut un cântec de despărțire … dar acest cântec i-a ținut cumva împreună, ca un liant din sunete și cuvinte cu proprietăți magice.

Ei se vor despărți, Marianne căsătorindu-se în 1975 cu Jan Stang … o uniune ce a durat peste treizeci de ani, și părea că povestea se sfârșise prea dintr-o dată.

Leonard Cohen a compus multe melodii memorabile, și-a trăit viața alături de multe femei frumoase cu personalități puternice, a devenit un artist de succes, apoi chiar un idol, iar în final și-a găsit liniștea sufletească în credința Zen (în fond o sectă desprinsă din religia budistă)
Interesant că și Marianne, spre sfârșitul vieții, a devenit adepta Buddhismului Tibetan.
O altă legătură spirituală comună o va reprezenta desenul, pictura, redarea unui sentiment prin linii și culori …

lc-marianne

Dar să ajung la lucrul cel mai important.

Bolnavă de leucemie Marianne își aștepta împăcată sfârșitul.
O bună prietenă a luat legătura cu Leonard Cohen, deși Marianne trăia într-o totală discreție la care ținea foarte mult, și i-a spus care e realitatea.

Această ultimă scrisoare pentru muza sa din tinerețe a mișcat atunci milioane de oameni.

„Well Marianne, it’s come to this time when we are really so old and our bodies are falling apart and I think I will follow you very soon. Know that I am so close behind you that if you stretch out your hand, I think you can reach mine.

And you know that I’ve always loved you for your beauty and for your wisdom, but I don’t need to say anything more about that because you know all about that. But now, I just want to wish you a very good journey.

Goodbye old friend. Endless love, see you down the road.”

marianne-and-leonard-hydra-1960

 ” Ei bine, Marianne, am ajuns la vârsta la care suntem atât de bătrâni și corpurile noastre cedează și cred că te voi urma foarte curând. Să știi că sunt atât de aproape în urma ta încât dacă îți întinzi mâna, mă poți atinge. Știi că te-am iubit mereu pentru frumusețea și înțelepciunea ta, dar nu trebuie să mai spun ceva pe tema asta, pentru că știi deja. Acum vreau să-ți urez călătorie plăcută. La revedere, prietenă dragă. Dragoste nemărginită, ne vom vedea pe drum”.

Marianne va muri pe 28 iulie 2016, la doar câteva zile după primirea scrisorii.
Leonard Cohen, așa cum bine a presimțit, a urmat-o câteva luni mai târziu, mai exact pe 7 noiembrie în același an.

Anunțuri

12 gânduri despre „o muză nu moare niciodată

  1. …De ani si ani il ascult pe sensibilul Leonard Cohen,soptindu-mi la ureche melodii de suflet,
    si sunt cu atat mai emotionata afland de aceasta poveste de dragoste: cer albastru,marea albastra,casutele albe ale insulei Hydra,si ea,muza Marianne !
    Sunt convinsa ca intre ei a fost mai mult decat iubire,o tainica si indestructibila in timp,
    impletire a sufletelor,a gandurilor…
    Cred ca toti marii creatori au avut cate o muza ,o scanteie,in clipa nasterii unei opere !

    Apreciat de 1 persoană

    • E interesant ca doi oameni ce veneau din locuri cu o clima rece/temperata, Norvegia si respectiv Canada, s-au intalnit intr-un spatiu cald dominat de culoare in care s-au regasit sufleteste ;)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s