în vid

imagine- Graeme Townsend

Inima mea nu e un joben din care să scoţi un mănunchi de eşarfe colorate, doi iepuri albi şi sentimentele ce le-ai vrea, ca să-ţi hrăneşti cu ele orgoliul.
E un labirint. Rătăceşti zilnic prin el fără să mă incomodezi. Ştiu că eşti acolo după umbra-ţi fierbinte şi mersul şovăielnic de-a lungul cuvintelor.
Disperarea cu care-ţi strigi cvasi-tăcerea e doar un pretext de a spune cumva … lucruri ce au trecut prin tine şi au lăsat urme, ca troica prin nămeţii imaculaţi de nea.

Ştii?
În jur totul e vid. Iar în vid sunetele nu se propagă. Doar emoţiile şi lumina.

10 gânduri despre “în vid

  1. >"În jur totul e vid. Iar în vid sunetele nu se propagă. Doar emoţiile şi lumina."Partea asta de text e memorabila; cred ca o sa mi-o notez undeva.

    Apreciază

  2. >Adevarul e cel care tine de sunete si lumina; partea cu emotiile insa nu mai e stiinta si tocmai partea aceea mi se pare memorabila. :P

    Apreciază

Lasă un răspuns către -X- Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.