- Ştii de cât timp nu am atins o femeie?, a întrebat-o el în timp ce mâinile îi treceau încet şi apăsat prin par iar epiderma palmelor absorbea toată fierbinţeala strânsă la rădăcină.
– Ştii de câtă vreme nu am iubit pe cineva?, i-a răspuns ea şoptit, încercând sa-i desluşească bătăile inimii de ropotul ploii de afară.
În acea zi dimineaţa sosise prea devreme …
Rezonanțe Imposibile 
>Eu visez la o dimineaţă perpetuă…
ApreciazăApreciază
>(…)"şi au(ne)trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi" (…)
ApreciazăApreciază
>Sunt Mirela!( -X-, Scuze. Google-ismul nu-mi recunoaște contul, e jalnic, am un mail cu numele și parola, le folosesc, dar dacă nu e pus la punct sistemul dumnealor, eu alte conturi nu mai fac…deocamdată!)Îmi plac diminețile. Lumina, răsăritul soarelui. Dacă adorm, rog pe cineva să mi le facă special cadou, trezindu-mă. Nu-mi pot imagina lumea fără lumina matinaă și curată din zorii zilei și fără soarele întinerit!
ApreciazăApreciază
>CELLA, Mirela, Vania Multumesc de trecere.
ApreciazăApreciază
>Gata. Esti obligată să scrii PA-uri. Acesta e atât de reusit!
ApreciazăApreciază
>PA-urile sunt specialitatea altcuiva :)
ApreciazăApreciază